Când au chef să se alinte, politicienii noștri spun că imediat după încheierea alegerilor încep pregătirile pentru următoarele alegeri. Posibil să fie așa, undeva în lume, dar nu la noi, așa că spusele astea ale politicienilor noștri sunt vorbe de clacă.

Într-un ciclu normal, după alegeri – hai, nu chiar a doua zi, dar într-o săptămână, cel mult două – aleșii ar trebui să înceapă să pună în practică cele promise în campania electorală. În mod normal nu ar trebui să fie loc pentru scuza, des folosită, de altfel, că după alegeri aleșii „iau contact cu realitatea administrativă sau juridică”, după care urmează o adaptare a promisiunilor la această realitate.

Înseamnă că ei nu s-au pregătit pentru alegeri, s-au înscris în cursa electorală fără nicio bază, fără niciun program serios, realist, ci doar cu niște povești mincinoase, de vreme ce ei habar nu au care-i realitatea. Prin urmare, singura lor pregătire a fost de a căuta povestea care să placă și să convingă cât mai mulți alegători. Totul este un spectacol, totul depinde de inspirația unor echipe de scenariști.

O excepție de la această regulă ar fi alegerile prezidențiale, unde candidații cu șanse (nu discutăm despre măscăricii care, având bani pentru a-și susține  campania, intră în competiție doar pentru completarea CV-ului) au echipe serioase, care îi pun la dispoziție candidatului toate datele necesare susținerii unui proiect politic. Că după alegeri, alesul nu se mai ține de promisiuni, este o altă discuție.

Fără vorbe de clacă în anul tuturor alegerilor în România

Vor fi primele alegeri de după încheierea pandemiei și, totodată, primele de când a început războiul din Ucraina vecină. Europa este încordată și, de ce n-am spune-o?, îngrijorată de perspectiva unui război de lungă durată care ar pune la grea încercare clasa politică de pe întregul continent (sigur, și din SUA sau China).

Suficiente motive pentru a bănui că partidele sunt pregătite de alegeri, că programele mai au nevoie doar de mici ajustări înainte de a fi prezentate electoratului, candidații se pregătesc de zor – iau lecții de dicție, învață să se comporte în public, să se îmbrace adecvat fiecărui eveniment la care vor participa împreună cu alegătorii, cum să răspundă eventualelor provocări și așa mai departe. Așa o fi?

Alegerile europarlamentare sunt interesante mai mult pentru candidați. Cel puțin de aici, din țară, nu s-ar vedea că aleșii noștri se dau de ceasul morții de istoviți ce-ar fi după munca depusă la Bruxelles. Și nici rezultate nu prea vedem, dar poate ne vor explica actualii europarlamentari arădeni, după ce-și vor fi încheiat mandatele, ce lucruri mărețe au comis în cinci ani în Legislativul European.

Pentru partide este un test, un fel de sondare a opiniei publice fără marjă de eroare, care le ajută să se organizeze pentru alegerile ce vor urma, fie generale (parlamentare), fie locale. De fapt, să caute noi sloganuri, să mai adune ceva realizări, să mai adauge câțiva km de autostradă. Prin urmare, deocamdată nu se pot face cine știe ce pregătiri. Eventual se caută niște cuvinte cheie – țară, națiune, suveranitate, familie europeană, Schengen și altele de acest fel, în funcție de electoratul căruia i se adresează.

Desigur, se pregătesc listele cu candidații fiecărui partid. Treabă de mare însemnătate financiară, știut fiind că locurile eligibile au un echivalent în bani. Nici nu confirm, nici nu infirm că echivalentul ăsta chiar ar fi achitat de candidați. Astea-s chestiuni interne ale fiecărui partid, noi doar votăm și ascultăm ce se mai vorbește prin târg.

Altfel, noi, alegătorii suntem mai puțin interesați de europarlamentare – și nu doar în România. Nu prea ne interesează cine va lenevi în Parlamentul European și, poate, de aceea unii dintre aleșii europeni fac febră musculară dacă „vorbesc” prea mult o limbă străină.

Rămân, așadar, alegerile parlamentare și cele locale pe care, dacă ar fi să ne luăm după animtitele vorbe de clacă ale politicienilor, partidele le pregătesc încă din 2020. Clar nu ne luăm după acele vorbe. Știm și noi că în 2020 încă era pandemie, iar în 2021 a fost Campionatul European de fotbal, amânat din 2020, la care noi am participat cu trei stadioane și-un aeroport. Fotbalul nu-i de noi, e pentru Gigi, Șoani, Ghiță și alții ca ei. Apoi, în 2022 a început războiul, iar în 2023 a continuat și ne-am trezit cu Ciolacu premier.

Iar Ciolacu va ști să-și conducă partidul spre victorie, chiar și fără cine știe ce programe. Are el alte planuri care funcționează la alegătorul român. Deocamdată și-a atras niște suporteri de fotbal, cu care poate compensează nemulțumirile celor care așteptau de la el radierea pensiilor speciale. Și, desigur, poate fac uitată mizeria de sub covorul Gabrielei Firea, cu acele azile ale groazei.

Citiți și: Operațiunea „azilele groazei” pentru Cotroceni, nu pentru sănătatea celor internați

Ceilalți, aflați în continuare sub umbrela președintelui ce va pleca, nu-și fac probleme, fiind siguri că vor fi pe podium. Cu siguranță vor fi mai bine clasați decât UDMR, deci vor putea fi luați ei în calcul ca umplutură în guvernul ce se va forma în 2024. Și, dat fiind că Ghiță al nostru va fi ales deputat, și-ar putea împlini visul de a ajunge ministru, poate chiar al Sportului, dacă se va reînființa acest minister. Dacă nu, poate al Familiei.

Nici AUR nu are ce să pregătească pentru alegeri. Fac destul celelalte partide pentru a împinge o mare masă de alegători spre acest partid. Și mai face și Uniunea Europeană care impune pur și simplu anumite conduite cu care multă lume nu este de acord. Și, ca să nu-i blamăm doar pe români, cum ne este obiceiul, să spunem că naționalismul, chiar de extremă dreaptă, conduce Italia și Austria, dar este foarte activ și în multe alte țări ale Europei. În Spania, iată, dreapta (nu extrema dreaptă!) a câștigat, ieri, alegerile.

Așadar, nu-i cazul să fim puși la zid sau să ne punem singuri la colț, pe coji de nucă. Suntem o țară cât se poate de europeană, chiar dacă AUR câștigă tot mai mult teren electoral. Cauzele, dacă tot le căutăm, nu sunt doar interne și tocmai de aceea cred că ar fi bine să fim, totuși, atenți la persoanele pe care le trimitem la Bruxelles.

Acolo ar fi nevoie de oameni capabili să dezvolte și să propună soluții care să rezolve doctrinar unele probleme ce țin de înțelegerea ideii de Uniune a Europei. Una ar fi suveranitatea țărilor membre UE. Alta ar putea fi impunerea unor norme ce reprezintă parte dintr-o doctrină politică, ceea ce nu este chiar normal după părerea multora. Poate n-ar fi rău să ne gândim că UE va relua negocierile de aderare a Turciei, o țară care va aduce cu ea multe alte neînțelegeri ale unor concepte și nu va accepta, așa ca România, multe norme.

Desigur, negocierile vor fi de durată, așa că putem reveni la alegerile noastre parlamentare și la AUR. Care este, dincolo de cauzele externe, creația partidelor românești. Este nota de plată pentru activitatea din ultimii zece ani, cel puțin, a tuturor partidelor care au fost la guvernare. Și nu-i vorba despre crizele prin care am trecut. Românii ar fi înțeles greutățile și ar fi tras la căruță cum se spune, dacă ar fi simțit că România este guvernată de oameni corecți și dedicați.

N-a fost așa, pentru că indiferent de orientarea doctrinară a partidelor aflate la guvernare – cea declarată, pentru că în realitate partidele noastre nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, nici liberale, nici social-democrate, nici conservatoare – singura lor „doctrină” reală pare a fi căpătuiala. Niciun moment, niciun partid nu a pus interesul națiunii înaintea celui de grup. Niciun moment nu au renunțat la privilegiile acumulate în timp sau adăugate chiar în periode de criză.

Niciun moment și niciun partid nu a renunțat la ideea de partid-stat, infiltrat în toate structurile administrative, judiciare, financiare sau de forță. Era de așteptat, pe acest fond, să apară un partid care să centralize nemulțumirile populației, acumulate în timp și să-și construiască din ele o „doctrină”.

Știu că există multe temeri în ce privește ascensiunea AUR, fiind uneori comparată cu cea a naziștilor lui Hitler. Sincer, n-aș merge atât de departe. Dar aș fi foarte atent la listele de partid pentru alegerile parlamentare. Și la candidații pentru alegerile prezidențiale, chiar dacă se spune că președintele nu-i chiar atât de puternic în România – puternic sau nu, președintele este extrem de important.

Și încă ceva: aș învăța să-mi trag la răspundere aleșii, în timpul mandatului, pentru orice prostie pe care o fac sau spun, pentru orice deviere de la povestea spusă în campanie, poveste pentru care i-am acordat votul. Nu m-ar interesa că „s-au schimbat condițiile. Schimbarea trebuie să și-o asume alesul.

Aș fi vrut să amintesc aici și USR. Deocamdată aștept promisa alianță. Dacă se va face, așa cum a promis Cătălin Drulă, se pot reface calculele. Dacă nu, n-ar mai avea rost să vorbim.

Cât despre pregătirea partidelor pentru alegerile locale, în al doilea episod. Evident, va fi vorba despre alegerile locale din Arad.

Poți să îți reamintești și: Lista rezultatelor finale la Alegerile locale 2020, pentru fiecare localitate din județul Arad