Ceea ce urmează să vă prezentăm o să vă „descrețească frunțile și urechile” – scuzat să ne fie modul de exprimare. Însă altfel nu am putea să catalogăm discuția la care am fost părtași, o discuție pe care, spre mulțumirea noastră, am înregistrat-o, astfel încât lumea să aibă proba că s-a întâmplat în realitate.

Prezentăm, pe scurt, ideea principală. În ședința ordinară de vineri de la Consiliul Județean, pe ordinea de zi, la punctul 10, s-a discutat (în fapt strigat, bălăcărit, acuzat) cererea Zonei Libere Curtici Arad, reprezentată de directoarea Cristina Bibarț, soția primarului, prin care aceasta cere plenului să renunțe la două HCJ (nr. 218/24.07.2020 și nr. 339/30.10.2020 ) privind acordul Consiliului Județean Arad pentru modificarea suprafeței totale a Zonei Libere Curtici —Arad și a delimitării acesteia. Mai exact este vorba despre o parcelă de pământ, care este în administrarea Zonei Libere (o zonă care este cam moartă și cam îngropată de destul timp, atât că nu i s-a făcut încă parastasul), pământ pe care Consiliul Județean dorește să îl ia din administrarea Zonei Libere și să îl dea în concesiune unui investitor privat, care va deschide o fabrică de avioane mici.

Detalii despre investiția de aproximativ 20 de milioane de euro, așa cum s-a propus Consiliului Județean Arad: AICI.

Brusc, imediat după anunțarea intenției CJ, de a-și lua o parte din teren înapoi, pentru această investiție, directoarea Cristina Bibarț a scos pe masă o altă propunere, cum că un alt investitor dorește același teren și, în acest sens, a dorit să arate în ședința de ieri că nu vrea în ruptul capului să renunțe la parcela respectivă. Ciudat este faptul că, și o să constatați asta ascultând cu atenție dialogul public halucinant desfășurat în „plenul” CJ Arad, tocmai acum s-a „trezit” un investitor din Timișoara că dorește să facă un parc logistic acolo. Investiția propusă de directoare (mult mult mai mică, per ansamblu ca beneficii, decât fabrica de avioane mici) ar face ca Zona Liberă Curtici să iasă din „foamete”  – după cum s-a exprimat chiar directoarea Cristina Bibarț.

Deși cuvintele folosite la ședința de vineri au păstrat cât de cât registrul colegial, intervențiile, tonul folosit și acuzațiile directoarei aduceau a mai mult a ură (nu știm pe ce și de ce…) și a ciudă. Pe undeva… chiar a disperare, una fondată de altfel. O investiție în Zona Liberă Curtici ar ajuta la indicatorii economici, care automat se transformă în mai mulți bani (sporul de performanță anual) care ar intra în buzunarul directorului.

Trebuie să recunoaștem că demersul soției primarului Aradului este unul absolut firesc, în sensul că dumneaei dorește să apere instituția pe care o conduce și, dacă e adevărat, să aducă un investitor după atâția ani de secetă (nu numai că nu au venit, ci au mai și plecat dintre firme!), însă este nefiresc să te opui unui proiect al acționarului majoritar al Zonei Libere Curtici Arad, care este Consiliul Județean, doar că spui tu că e un „fâs”. De ce să te opui unui proiect doar pentru că bănuiești că Gheorghe Seculici, vicepreședintele Camerei de Comerț Naționale, cel care a și adus firma sârbească de construcție de avioane mici, ar avea interese personale și nu de dezvoltare a zonei? De ce să nu încerci să găsești o cale de înțelegere cu CJ în așa fel încât să se realizeze ambele investiții?

Trebuie să subliniem ceva ce, din păcate, nu o să puteți „vedea” ascultând discuția: doamna director, online, cu întreg CJ-ul privind-o, a avut niște grimase și reacții care ne-au dat fiori… Copil răsfățat e puțin spus… și cu asta am spus totul.

Înainte de a vă lăsa să ascultați întreaga discuție (și chiar vă rugăm să o faceți de la un cap la altul), precizăm că nu ne-a surprins modul în care directoarea vorbește cu președintele Consiliului Județean, totul părând o sfidare cu public, pentru că era clar că „cornițele” doamnei Bibarț vor crește simțitor odată cu alegerea soțului în funcția de primar al Aradului, doamna fiind acum… primă doamnă.

Nu spunem nimic mai mult și vă invităm să ascultați înregistrarea,  lăsându-vă pe dumneavoastră, cititorii, să „împărțiți” dreptatea. Nu vă putem promite decât că o să documentăm situația… pentru că ni s-a părut o reglare de conturi și încă, cu mâna pe inimă vă spunem, nu știm care e motivul.

Notă: Vă rugăm, atenție la momentul în care doamna director susține că nu a fost lăsată timp de 20 de ani, de către președinții CJ, să concesioneze terenuri… Oare asta nu e de vreun Parchet?…