Primul geniu care și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale este președintele PSD. Știm, deci, cu certitudine că, dacă nimic senzațional nu se întâmplă în următoarele luni, Marcel Ciolacu va reprezenta PSD în competiția electorală prezidențială. Nu este  nicio surpriză. Până și buza șanțului din cel mai obscur cătun a înțeles că toate creșterile salariale, creșterile de pensii sau plafonările de prețuri și tarife au avut ca scop dirijarea unui val de simpatie pentru Ciolacu în perspectiva alegerilor prezidențiale.

Că toate aceste măsuri sunt antieconomice și că populația le va plăti cu vârf și îndesat începând din 2025, este cât se poate de limpede chiar și pentru nespecialiști. Dar nu contează. Nici pentru candidatul Ciolacu, nici pentru PSD. Surprinzător, totuși, nici populația nu este neapărat îngrijorată de perspectiva destul de sumbră. Ceea ce înseamnă că PSD și-a făcut bine temele de casă, că a înțeles cel mai bine nivelul și starea de spirit a cetățenilor.

Tocmai pentru că nu are motive să se teamă de vreo reacție negativă a populației, premierul-candidat-geniu își permite să contrazică pe oricine îi pune la îndoială deciziile. În afara unor economiști din țară, mai nou și organismele financiare din lume atrag atenția asupra deficitului bugetar și propun reducerea cheltuielilor de „întreținere” a imensului aparat bugetar, creșterea unor taxe, creșterea TVA și așa mai departe.

Drept răspuns, premierul-candidat insistă că principala cauză a deficitului bugetar o reprezintă investițiile. La care, desigur, nu vrea să renunțe. Populism ieftin și manipulare de doi bani, cu TVA inclus. Citiți amănunte AICI 

Oarecum surprinzător însă, pe piață a apărut o temă nouă: inteligența candidatului Ciolacu, prezentat ca un adevărat geniu al națiunii. De unde această temă? De ce? Greu de știut, mai ușor de bănuit. Președintele PSD nu-i un personaj greu de „citit” și nici de încadrat în categoria oamenilor care „știu să se descurce în viață”, care știu să profite de orice oportunitate pentru a-și face „viața mai ușoară”, care știu să se facă folositori celor ce au puterea de decizie și care știu s-o zbughească din umbra acestora spre orizonturile visate.

Nu-i greu de „citit” nici provincialismul, nici superficialitatea, nici mediocritatea ce-i marchează discursul public, dar nici abordarea la nivel „popular” a marilor teme ale prezentului nostru, de la cea economică, la cea privind securitatea în zonă. La urma urmei, dumnealui are ceva vechime în politică. Mai mult, deja are mai bine de un an vechime și ca șef al guvernului, după ce a fost președintele Camerei Deputaților, ceea ce nu-i puțin lucru.

În toată această perioadă, fără să strălucească sau măcar să se ecidențieze în vreun fel, a făcut dovada unei abilități, probabil native, care i-a permis să se descurce în demnități care, în mod normal, îi depășesc abilitățile.

De aici însă, și până la încercarea de a inocula populației ideea că Marcel Ciolacu ar avea o inteligență cognitivă (IQ) „peste media umană”, este o cale mult prea lungă, pe care PSD nu ar fi trebuit s-o străbată. Mai ales în condițiile în care, până acum cel puțin, premierul nu a convins mult lume că ar avea măcar un nivel mediu de inteligență. Departe, deci, de condiția de geniu.

Stănescu: Marcel Ciolacu are un IQ peste „media umană”

Interesant este că, oarecum în contradicție cu susținerea forțată a secretarului general al PSD, candidatul se alintă când spune că „să știți că, ca (s.n.) și profil, eu sunt un om foarte simplu. Lucrurile pe care m-ați întrebat deja sunt mult prea sofisticate pentru mine, chiar și politic”.

Păi, când ești geniu, îți poți permite să te alinți făcând pe prostul, nu?

Adică, oamenii din fruntea PSD fac un joc împreună cu candidatul, pe care vor să-l impună în conștiința alegătorilor ca fiind un om foarte inteligent, dar dispus oricând la „sacrificiul” de a coborî la nivelul maselor, de a fi, deci, popular. Genial, ce mai încoace și-ncolo

Cu cine se luptă, de fapt, Marcel Ciolacu? Nici într-un caz cu Geoană sau cu Lasconi.  Eventual cu Ciucă, pe care o astfel de temă l-ar pune evident în dificultate. În primul rând pentru că, deși este posesor al unui titlu de doctor, sărăcia limbajului și a ideilor aduse în spațiul public, îl îndepărtează de suspiciunea că ar fi un erudit. Dimpotrivă, am putea spune, fără teama că am greși față de domnul doctor Ciucă, al cărui plagiat la teza de doctorat a fost dovedit.

Măsuri însă nu s-au luat împotriva autorului, pe motiv de prescripție a faptei. Frumos și convingător…

Parchetul General clasează dosarul privind plagiatul în teza de doctorat a premierului Ciucă: Fapta s-a prescris

Dacă la toate astea mai adăugăm și multele necunoscute și, mai ales, neconcordanțe din CV-ul premierului, putem trage o concluzie tristă: marile partide nu au candidați serioși și credibili la prezidențiale!

Portretul combinatorului din umbră. Cazul Marcel Ciolacu (investigație Recorder)

Oricâți bani ar pompa PSD și PNL pentru fardarea imaginii celor doi, oricât s-ar chinui pesediștii să-l prezinte lumii pe Ciolacu drept geniu al curburii Carpaților, președintele PSD va rămâne în memoria românilor ca un șmecheraș care și-a fabricat un dosar de revoluționar (cu rol determinant!) de pe urma căruia a profitat cât a putut (și a putut mult într-un județ ca Buzău, feudalizat decenii la rând de PSD).

La fel și PNL, care poate pompa și 10 milioane de euro (nu doar 4!) în acțiunea de a-l impune pe Ciucă drept „ostașul genial” de care are nevoie România, că imaginea lui tot nu inspiră încredere pentru un mandat de președinte. Oricât de priceput ar fi într-ale războiului (pricepere oarecum discutabilă, totuși), steaua-n frunte i-a fost pusă de moliciunea din timpul mandatului de premier, dar și al mandatului de președinte al PNL, de modul fraiudulos în care și-a obținut totlul de doctor și chiar de calitatea lui de pensionar special.

Despre milioanele de euro aruncate pe marginea drumurilor pentru promovarea cărții cale „de căpătâi, nici nu mai are rost să vorbim.

Apoi, normal, vin celelalte „genii”. Geoană, un independent „de culoare roșie ca focul”, un fel de geniu al diplomației române și, mai nou, geniu adjunct al NATO, rămâne cu talnga „Mihaela, dragostea mea” atârnată de coadă. Și, mai nou, cu probleme de plagiat la teza de doctorat.

Lasconi, cu genialitatea manipulării încercate – și niciodată lămurite – în problema votului la referendumul pentru familie.

Despre „geniul” economic George Simion, cel care a descoperit secretul caselor de 35.000 de euro sau despre acea doamnă căreia nu vreau să-i pomenesc numele după ciircul din Parlamentul European, ce să mai vorbim?

Iată, pentru prima dată în istoria recentă a României, la poarta Palatului Cotroceni bat numai genii. Unul și unul. Pe care, dacă i-am amesteca, tot n-am putea scoate unul bun. Nu neapărat un geniu, dar măcar unul care să inspire cât de cât încredere, care să nu fie mincinos, care să nu fi fost dovedit trișor.

Concluzia tristă pe care o tot spune un prieten este că nu mai avem nicio șansă. Țara asta este cu adevărat eșuată și nu vedem omul care ar fi capabil să înceapă procesul de redresare. Prima dată morală, apoi, economică.