Viața, așa cum e – Birocrația și Curtea Constituțională votează și aduc violența în România





Decizia Curții Constituționale a României (CCR) de renumărare a voturilor de la primul tur al alegerilor prezidențiale, precum și cele constatate, conform unui comunicat, de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), deși formal intră în domeniul electoral, sunt, în realitate, niște banale fapte de viață, egale cu birocrația. Cu care cetățeanul român se întâlnește de fiecare dată când intră în contact cu administrația. Cu administrația locală sau cu orice altă bucată a administrației centrale, propășite „în teritoriu”.
Cu siguranță cei care au organizat și asigurat funcționarea administrației din România, nu au habar de ceea ce înseamnă cu adevărat birocrația. Nu s-au lovit niciodată de ea, singurele momente de contact fiind la numirea vreunei cunoștințe într-un post bun, fie când, ca să ajute vreun amic, dădeau telefon la șeful cuibului administrativ, să-l „roage” să rezolve problema. Iar șeful acela, normal, o rezolva, pentru că „rugămintea” venea de la cel ce l-a numit în funcție sau poate oricând să-i influențeze parcursul în carieră.
În rest, Dumnezeu cu mila, că birocrația se descurcă singură.
Deși puțini sunt cetățenii care nu s-au lovit de ea, care n-au simțit-o din plin, poate ar fi bine să spunem ce înseamnă. Ca să nu rămână cineva cu impresia că înseamnă doar vorba răstită a doamnelor de la ghișeu sau zilele și săptămânile de așteptare după câte-o semnătură.
Cea mai potrivită definiție pe care am găsit-o este aceasta: „Sistem administrativ formalist, în care aparatul funcționăresc, (…), exercită în stat o putere, o influență excesivă și preponderentă, în dauna intereselor obștești (…); (cu sens colectiv) pătura privilegiată (…), în mâinile căreia se află puterea”. Această definiție mi s-a părut că reflectă cel mai bine birocrația actuală, chiar dacă este oferită de Dicționarul limbii române literare contemporane, ediția 1955 – 1957.
Între timp, desigur, au apărut și alte definiții, făcute parcă special pentru a demonstra că evenimentele stârnite de CCR și CSAT sunt o formă de birocrație: „Putere excesivă a administrației” (DEX 2009), respectiv, „Interpretare și aplicare a legilor, regulamentelor etc., în litera lor, fără a le înțelege spiritul” (Mic dicționar academic – 2010).
Pentru că asta au făcut, de fapt, cele două puteri adevărate din România: și-au manifestat excesiv puterea. Știu, „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale” (articolul 1, al 4 din Constituție), doar că, vedeți dumneavoastră, această „democrație constituțională” pare a fi zona în care sunt puse în aplicare acele definiții mai noi ale birocrației.
Adică, puterea excesivă a instituțiilor statului, constă în interpretarea și aplicarea legilor în litera lor. În traducere liberă: cum le convine. Despre un anumit interes care ar trebui servit în interiorul acelei bule (că tot s-a vorbit despre bule pe TikTok, în contextul acestor alegeri) care este „democrația constituțională”, nu se precizează nimic. Dar totul se subînțelege sau se înțelege clar din toate consecințele activității depuse în bulă.
Tot ce au făcut acum cele două instituții pomenite, ar fi fost de înțeles înainte de „comiterea faptei”. Adică, înainte ca procesul electoral să fi început. Nicidecum la patru zile de la anunțarea rezultatului final al procesului de numărare a voturilor.
Acum, oricât de bune și legale ar fi deciziile lor, sunt cel puțin suspecte de subiectivism, ca să nu zic de partizanat. Sunt lipsite de credibilitate și pot constitui, în condițiile tensiunilor acumulate în timpul acestui prim tur al alegerilor prezidențiale, o scânteie care ar putea da foc țării.
CCR lasă, în ultima vreme, senzația că este adevăratul conducător al României. Sau, conducătorul acelei bule de birocrație de unde pare că este condusă România.
Plenul Curții Constituționale a României
Sursa: Curtea Constituțională
Se pronunță în chestiuni care, în mod normal, sunt de competența altor instituții ale statului. De exemplu, în cazul Șoșoacă. Dacă aceasta a comis într-adevăr anumite ilegalități (cu vorba, cu gândul sau cu fapta, cum s-ar spune la Prohod), ar fi trebuit să intervină Justiția penală.
CCR s-ar fi putut pronunța, eventual, dacă în cursul acestei activități judiciare ar fi fost încălcate anumite drepturi sau obligații constituționale. Nici într-un caz CCR nu ar trebui să dea curs unei sesizări în afara acestui cadru. Și mai ales într-o problemă care putea fi interpretată ca un favor făcut unui anumit candidat. Căruia, poate, nu i-a făcut jocul, cum zice chiar candidatul. Doar că, de la noi se vede altceva decât zice dumnealui.
Mai mult, chiar și decizia asta de renumărare a voturilor, tot ca un favor pare, făcut, evident, aceluiași candidat. Care, evident, nu recunoaște nici acum.
Nu cunoaștem motivarea CCR și este greu să spunem acum dacă decizia este justă sau nu (atât putem și noi spune, pentru că nu-i o formă de contestare a „producțiilor” CCR). Dar este, iarăși, ciudat cum i-a apucat hărnicia pe judecătorii CCR, la sesizarea unui candidat care a obținut un rezultat mult sub marja de eroare, care avea și alte căi pentru contestarea corectitudinii alegerilor.
Îndeobște, neregulile în procesul electoral se sesizează la Birourile Electorale Județene sau la Biroul Electoral Central. Nu la Curtea Constituțională.
E ca și cum după o bătaie în birtul satului, victima ar sesiza CCR pentru încălcarea unui drept constituțional cu ocazia bătăii pe care a încasat-o pentru vreo bere vărsată pe podea.
Și asta nici n-ar fi ceva senzațional la noi – oameni dezaxați sunt destui – cât ar fi ca CCR să se pună pe judecat.
Ce se poate întâmpla mai departe? Anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, ceea ce înseamnă o decalare a întregului proces electoral prezidențial dincolo de 20 decembrie, când i se încheie mandatul actualului președinte. Să recunoaștem, ar fi o situație foarte interesantă.
Dar și mai interesantă ar fi situația în care și alegerile pentru Parlament s-ar finaliza după data de 20 decembrie („Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri” – art. 63 al Constituției).
Și asta, pentru că partidele de la putere au ținut morțiș să-și arate mușchii și să facă un calendar al alegerilor din acest an doar după interesele lor, ajungându-se astfel la comasări și prorogări absolut aiuritoare – a se vedea și nebunia de la alegerile locale din 9 iunie, nici acum pe deplin finalizate.
Așa arată una dintre fețele hâde ale birocrației din România. Pentru că hidoșenia asta poate decide soarta noastră pentru patru sau cinci ani, poate la fel de mult ca mesajele ilegale de pe TikTok luate în vizorul competent al CSAT.
Pare, nu-i așa?, o atitudine responsabilă a tuturor celor care, într-un fel sau altul, au tangență cu siguranța României și, în contextul alegerilor, cu asigurarea legalității procesului electoral. O fi, dar din afara Palatului Cotroceni, pare cu totul altfel.
În primul rând, pare extrem de tardivă ședința asta – probabil șeful CSAT, adică președintele țării, avea de terminat vreo partidă de golf sau încă procesa starea de permanentă preocupare care l-a marcat 10 ani.
O spun cu deplină responsabilitate că abia aștept să predea mandatul și să-l văd pus în situația să răspundă pentru felul nesimțit în care a domnit peste România și peste români, peste pârtii de schi, terenuri de golf și peste banii noștri.
Consiliul Superior de Apărare a Țării
Sursa: presidency.ro
În al doilea rând, pare o tentativă de spălare a imaginii unor instituții care, ca și președintele, au dormit în bocanci. Habar nu am dacă TikTok sau vreo altă entitate, fie ea Serviciu străin sau chiar stat străin, au acționat împotriva României și au deturnat în vreun fel preferințele electorale ale românilor. Nu am acces la astfel de informații și nici pregătirea necesară pentru astfel de cercetări. Dar, cu siguranță, instituțiile cu atribuții în domeniu (SIE, SRI, Serviciile Armatei și mai știu eu care altele) ar fi trebuit să acționeze înainte de începerea alegerilor.
Pentru că întreaga activitate s-a derulat în timp. Sigur, a fost… corectă și gratis, mamă soacră. După cum puteți vedea în filmulețul de la finalul textului.
Faptul că aceste instituții n-au reacționat nu înseamnă atât lipsă de profesionalism, cât că sunt instituții supuse excesiv, până la obediență politicului. Inacceptabil. Pentru că această obediență, coroborată cu interesele unor partide și candidați, precum și cu lenea patologică a președintelui în exercițiu, au dus la destabilizarea procesului electoral în România.
Birocrație? Da, dar fapta comisă de acești birocrați cu gulere albe ar putea fi considerată trădare.
Să nu creadă cineva că pledez pentru nesancționarea celor vinovați de fraudarea alegerilor în forma aceasta hibridă, în alianță cu TikTok și, poate, cu ceva sovietici. Dacă astfel de fapte sunt dovedite. Doar că pedepsele trebuie să fie precedate de demiterea tuturor celor care, practic, au vulnerabilizat România, prin inacțiune. Inclusiv șeful CSAT, să fie clar!
Nu pledez nici pentru validarea unor rezultate false. Dar, repet, de ce prin decizie a CCR? Pentru ce mai plătim tot felul de instituții care să vegheze la desfășurarea corectă a alegerilor dacă totul se decide la CCR?
O nedumerire de final: judecătorii CCR, dimpreună cu președintele și toți cei implicați în aceste decizii tardive și forțate (ce par, repet, luate strict în favoarea unui candidat) își vor asuma răspunderea pentru eventualele tulburări stradale?
Poate ei nu știu, dar în societate există o stare de tensiune cum n-a mai fost în ultimii 35 de ani. O scânteie ajunge pentru a aprinde toată țara și pentru a o umple de o violență cum nu s-a mai văzut pe la noi demult. Aș aminti de o anumită rebeliune din 1941, dar subiectul este sensibil. Mai ales acum.
Și, da, nici acel candidat favorizat de TikTok nu poate fi exonerat de responsabilitate în cazul unor violențe. Susținătorii lui amenință cetățenii care îndrăznesc să nu fie de acord cu domnia sa. Și sunt încurajați de tăcerea candidatului, ce poate fi catalogată ca fiind complice.
Comentariile portalului
Se revine la practicile securiste de prin 1990, când erau ridicați oamenii de pe strada, și la vremurile apuse ale lui băsescu, când se făceau dosare ș (...)
Odihnească-se în pace sufletul tău, copil blând!
Mizerii ordonare, bugetarii hoți, să muriți cât mai repede ăștia care ați furat toată viața, cu pensiile voastre speciale și prime...de la gunoiul de (...)