Atât de aproape încât avem dreptul să purtăm un bandaj, ca Trump, cel invocat ca motor al „răzmeriței” împotriva globaliștilor și progresiștilor, la nivel mondial. Un glonț oarecum pervers, care provoacă durere și derută, care nici nu ucide, dar nici nu te lasă să trăiești bine. Un glonț care nu prevestește nimic bun după ce va fi pornit din țeavă și ultimul din acest an electoral, duminica viitoare. Care s-ar putea să treacă tot aproape, dar nu pe lângă, ci printre urechi.

Nu știu dacă victoria lui Trump a fost cu adevărat motorul care a pus în mișcare „tăvălugul” sau doar scânteia care a declanșat revoluția împotriva clasei politice cu vechime din România – pentru că revoluție a fost. Cert este că odată cu primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, alegătorii români par că s-au eliberat de teamă și și-au exhibat toate nemulțumirile adunate în ultimii ani față de clasa politică conducătoare a României.

Probabil revoluția asta ar fi început mai devreme, cu ocazia alegerilor locale și europarlamentare, dacă ar fi fost și la acelea o miză, cum a fost la acestea. Doar că, de vreme ce alegerea primarilor se face într-un singur tur, miza a dispărut. Au știut ei, politicienii, de ce au modificat legea alegerii primarilor. Nu știu de ce, însă presimt că această anomalie electorală se va încheia curând.

Un fapt este cert: și în duminica Zilei Naționale a României s-a votat nu neapărat pentru cineva, ci ferm, chiar cu ură, împotrivă.

A fost un glonț împotriva unui sistem

Împotriva sistemului creat, organizat și condus de cele două partide tradiționale care conduc România de 35 de ani, sub diferite denumiri și organizări. Într-un sistem.

Că din această luptă împotriva sistemului a ieșt întărită, în urma votului, o forță politică suveranistă sau, cum spun unii, de extremă dreaptă, este o altă discuție. Furioși de-a dreptul pe partidele din sistem, probabil cetățenii ar fi votat cu oricine altcineva (globaliști, suveraniști, conservatori, comuniști) în afara lor.

Au votat cu cine au votat pentru că asta a fost oferta. Să zicem, singura, pentru că celălalt partid, care când a fost în sistem, când nu, este încă necopt doctrinar, fapt pentru care provoacă și confuzie printre alegători, dar și reacții adverse, întrucât pare că susține niște idei care nu sunt deloc pe placul marii majorități a cetățenilor României.

Mulți, poate ar fi votat cu un partid conservator dar așa ceva nu există în România. Cele două mari partide din sistem au făcut ce a știut mai bine pentru a pune în umbră tot ce este tradițional, începând cu religia și continuând cu instituțiile și autoritățile publice pe care le-a deporfesionalizat până și le-au subordonat total. Și nu doar atât, dar mă opresc deocamdată aici.

Acest glonț, tras la alegerile programate – extrem de „inteligent” – chiar de Ziua Națională a României a deschis niște răni care vor „sângera” multă vreme. În toată țara, nu doar local, prin câteva județe, cum este și Arad care, nu știu cum se face, dar a ajuns iar „în frunte”.

Este pur și simplu nedemn din partea acestor partide să-i acuze, direct sau mai voalat, pe cei care au votat „cu partidele extremiste”. Vina, dacă există o vină, este doar a reprezentanților acestor partide. Pentru că nu i-a interesat să oprească propagarea unor idei pe care acum le consideră periculoase – și chiar sunt. Ei au avut altă agendă, au acaparat atât de multă putere încât au ajuns să se creadă nu doar indispensabili, ci și eterni.

Un alt „glonț” care i-a lovit a fost îndreptat împotriva aroganței pe care cetățenii chiar n-au mai putut-o suporta.

Plini de ei, nu i-a mai interesat nici educarea tinerilor, făcând din școli niște anexe politico-educative a căror programă este non-educativă. În plus, în 35 de ani nu s-a făcut niciun program pentru tineri, un program pe care tinerii să-l înțeleagă și să-l accepte.

Pentru că la ei nu poți veni cu prostii ca „România educată” și nici să le împui capul cu valoarea nu știu căror investiții în parcuri, locuri de joacă sau terenuri de sport (multe dintre acestea din urmă fiind ținute sub lacăt de primari, ca să nu „le strice” tinerii).

Tinerii au nevoie și de altceva decât de dădăceală, de făcut lucruri serioase, de învățat lucruri și materii care nu-i interesează, de citit cărți pe care nu le înțeleg. Tinerii au nevoie de călăuzire, dar mai au nevoie și să se distreze. Unde s-o facă, în ce condiții? Priviți Aradul și imaginați-vă că aveți 17 sau 18 ani. Unde puteți merge?, de vreme ce în zona centrală nu găsești decât săli de „păcănele”, câteva cafenele/baruri, farmacii, bănci, case de rugăciuni, alimentare.

Ștrandul este demult o cauză pierdută printre interesele de partid. Da, poate ar fi de interes pentru organele de cercetare penală, dar trec ele și alegerile astea.

Deci, unde? Tinerii au fost lăsați astfel, nu doar pradă traficanților de droguri, ci și rețelelor de socializare. Cum a reacționat clasa politică în fața atâtor semnale pe care mulți psihologi le-au tras demult referitor la pericolul la care sunt expuși tinerii care folosesc fără sens rețelele de socializare, telefoanele mobile sau calculatoarele? Nicicum.

Au reacționat acum, acuzând voalat și utilizatorii TikTok de influențarea alegerilor. Nu vreau să repet povestea legalității și mai ales a reacției autorităților în fața pericolului influențării alegerilor. Jenantă reacție.

Mai mult și la fel de grav, privesc și acum fără reacție la ruperea în două a societății și la creșterea nivelului de violență a mesajului public. Nu știu dacă îi interesează sau nu, dar constat că nu au reacție. Acum au o singură preocupare: să salveze ce se mai poate salva din vechiul sistem, din vechile privilegii. Iar pentru asta nu s-ar da înapoi de la nimic.

Valul de naționalism de extremă dreaptă nu este o noutate. În Europa este tot mai aproape să acapareze puterea în țări mult mai așezate decât România (Germania, Austria, Olanda, Franța, Italia și altele). Ce au făcut ai noștri? Nimic.

Valul de eurospcepticism nu este nou apărut în Europa. Pe acest val a ieșit și Marea Britanie din UE (iar cum marea majoritate a britanicilor regretă, așa cum vom regreta și noi dacă am vota ieșirea României din UE). Ce au făcut politicienii noștrii? Nimic. Au continuat să recite prevederi din tot felul de regulamente și recomandări ale UE, fără să explice oamenilor ce înseamnă cu adevărat Uniunea, dincolo de mulțimea de bani pe care o trimite (și) României, ca să aibă ce cheltui politicienii de pe toate palierele.

Războiul din Ucraina este unul de agresiune inacceptabilă și întreaga lume civilizată este datoare să ajute Ucraina să învingă agresorul rus. Ceea ce spun unii, de la noi și de aiurea, inclusiv președintele Trump, legat de pace este unul dintre cele mai mari neadevăruri cu care manipulează oamenii.

Pacea de acum, obținută prin ruperea unor teritorii ale Ucrainei nu este cu adevărat pace. Este doar o amânare a războiului, care ajută agresorul (Rusia) să se întărească militar, eventual să-și facă noi aliați, pentru a putea ataca cu sorți de izbândă alte țări din Europa. Evident, lui Trump nu-i pasă de această perspectivă.

Trist este că nici altora, care sunt chiar în apropierea războiului. O pace, încheiată acum, după condițiile Rusiei înseamnă un război iminent în care va fi implicată România. Și să vedeți atunci cheltuieli cu războiul și privațiuni. Iată de ce, toți cei ce ar încuraja o astfel de pace ar trebui să-și asume o astfel de decizie. Și votul dat pentru o asemenea „pace”.

Iată doar câteva dintre cauzele, nespuse vreodată de politicieni, care au generat acel glonț ce ne-a trecut pe lângă ureche acum.

Duminică vom fi iarăși expuși la glonț. Nu voi îndemna pe nimeni să voteze într-un anumit fel. Nici mie nu mi-ar plăcea să îmi spună cineva cu cine să votez. Mi-aș dori însă, ca fiecare să tragă aer în piept înainte de a pune ștampila și să-și spună sieși care dintre opțiuni și-o va putea asuma pe viitor. Și să pună ștampila pe acel pătrățel pentru care va putea, peste o lună, un an sau mai mulți ani, să-și asume răspunderea.

În fața copiilor, nepoților, părinților.

Și să evite acea opțiune pentru care este posibil să fie obligat, mai târziu, să-și ceară iertare copiilor, nepoților, părinților. Să nu regrete mai apoi că au mânuit cu ură sau cu ușurință un glonț care va răni acum, dar va omorî mai târziu.