Au ieşit la lumină din izolarea în care i-a împins lumea, sau din cea pe care şi-au ales-o chiar ei. Nu au ieşit singuri, ci ajutaţi de artistul fotograf arădean Ciprian Hord. Toţi nobilii frumoşi, retraşi pentru un timp, din societatea nebună în care trăim, la Spitalul de Psihiatrie Căpâlnaş, au acceptat provocarea artistului arădean.

Au pozat în curtea spitalului care încă și-a păstrat izul aristocratic din alte vremuri. Cu simplitate, cu naturaleţe, cu eleganţă, alături de cei dragi, de obiectele de care s-au ataşat, la lumina unei lămpi impunătoare, în fața și mai impunătorului castel în care trăiesc pentru un timp, departe de tumultul lumii.

I-au zâmbit şi i s-au destăinuit lui Ciprian Hord, cu francheţea care o mai întâlneşti doar la cei care s-au desprins de mult de civilizaţie. Au acceptat ca fotograful să-i imortalizeze şi au ajuns vineri după-masa pe pereţii Galeriei UVT Art Center din Timişoara, ca să facă cunoştinţă cu lumea.

Cu inima strânsă, la nobilii din „One flew over the gentry’s nest”

S-a venit, fără doar și poate, cu inima strânsă, la întâlnirea cu ei şi cu artistul. S-au abandonat prejudecăți, s-au şi ascuţit temeri, s-au restabilit echilibre, dar s-au şi creat noi rupturi în sala în care modelele lui Ciprian Hord și-au expus viața.

Chiar și dacă ai mai făcut cunoștință cu toți nebunii frumoși ai artistului, drumul până la expoziția din Timișoara tot n-aveai cum să-l parcurgi altfel decât cu un imens nod în gât.

Şi chiar dacă ştiai încă de când ai văzut pozele lor, primele poze postate de Ciprian pe Instagram, că momentele acelea nu sunt furate, că pozele nu sunt făcute pe furiș, că între model și artist e, de mult, o relație de prietenie, că în spatele a ceea ce a surprins aparatul foto e dragostea fotografului şi încrederea în artist a celor care au pozat, nu știai, nu aveai cum să ştii cum îi vei putea privi în ochi pe toți oamenii de la Căpâlnaş, adunați acolo, pe pereții unei singure galerii.

Sinceritatea de pe pereții Galeriei UVT Art Center

Personal, mi-a fost teamă de panotajul ales, de decorul în care vor fi expus pozele. Mi-a fost chiar frică că, dacă se va alege negrul ca fundal, atât de la modă în zilele noastre prin expoziții, ne va fi greu să mai ieșim întregi din universul acela.

Dar n-a fost așa: firescul, sinceritatea personajelor s-a transmis parcă și încăperii, aranjată simplu, astfel încât singura poveste să fie cea spusă, fără machiaj, de nobilii fotografului.

Privind fotografiile expuse de Ciprian Hord înţelegi dintr-o dată de ce nebunia nu e niciodată derizorie, dar și câtă ţinută morală stă ascunsă în spatele fiecărui personaj surprins în poză şi cum doar când te-ai desprins de lume poţi fi pe deplin sincer cu tine și te poți abandona.

Dacă vei alege să mergi acolo, la galeria în care sunt expuşi pacienţii-model ai artistului arădean sunt sigură că vei înțelege câte sentimente de mână a doua trăiești în fiecare zi și câtă autenticitate stă în personajele lui Ciprian.

Cele pozând în halatul de spital, cu castelul pe fondal, cu flori în mână sau cu câteva jucării strânse în braţe. Câtă sinceritate, care nu se teme de judecata lumii, e acolo, în pozele de cuplu, sau în cele ale prietenilor care stau unul pe piciorul celuilalt, care se țin unul de mâna celuilalt și câtă demnitate în singurătatea din parc, sau de sub un copac.

Modelele lui Ciprian Hord și lumea lor

Pentru că doar fizic am fost acolo, dar cu mintea la Căpâlnaș, nu ştiu dacă s-a vorbit în timpul vernisajului, nu ştiu dacă cei prezenţi, surprinzător de mulţi, poate şi din cauza subiectului (aproape imposibil de abordat fără teamă, mustrări de conştiinţă, fără frica că nu-l vei duce exact acolo unde ai vrea să ajungă), au dialogat ceva între ei, sau doar s-au uitat tăcuți la poze.

Nici dacă prof. univ. dr.Camil Mihăiescu, curatorul expoziţiei şi îndrumătorul de doctorat al arădeanului, a insistat pe bolile psihice, pe impactul lor, pe modul cum fotograful a ştiut să se apropie de pacienţii internaţi la spitalul de psihiatrie, dar ştiu că Ciprian le-a mulţumit lor în primul rând.

Şi i-a lăsat pe ei să vorbească de dincolo de poze, cu ochii, cu zâmbetul, cu melancolia lor, dar mai ales cu adevărul acela pe care nici ei și nici fotograful nu par că au dorit vreo clipă să-l retuşeze, ca să placă mai mult.

Nu mă pricep la fotografie, nu mai mult decât cât am învăţat la Facultate de Arte, dar cred că acolo stă forţa fotografiilor lui Ciprian Hord: în naturaleţea cu care a fotografiat personajele şi în melancolicul, nobilul, poeticul, aproape romanticul fundal pe care l-a găsit artistul chiar la spitalul de nebuni.

Uitându-te la pozele acelea înţelegi că parte din nebunia aceea e în fiecare din noi, dar o ţinem ascunsă, de ruşine, şi o etalăm doar de bravadă, uneori, ca să se ştie că nu suntem ca ceilalți, ci speciali, aparte, niște frumoşi nebuni.

În drum spre casă, după ce mi-am luat adio de la zborul deasupra cuibului de nobili de la Căpâlnaş, m-am gândit de câte sute de ori am auzit de la oameni sănătoşi la cap cât sunt ei de nebuni, deci diferiţi, şi cât de greu ne e de fapt să înţelegem ce e acest altfel, cu câtă libertate şi singurătate vine, cu câtă stigmatizare.

O șapcă sub formă de cap de urs, purtată cu demnitate, trei urşi în braţe, ținuți acolo cu tot dragul, un baston strâns în mâini de către un stăpân, niște flori de câmp ieşind din buzunarul unui halat de spital, un coş împletit, gol, ţinut într-o mână fermă şi o odihnă luminată la umbra unui copac, sunt mai firești în pozele lui Ciprian Hord decât oriunde în lumea largă.

O lume pentru care trebuie să-ți faci curaj

Nu sunt pentru oricine pozele artistului arădean din expoziția „Zbor deasupra unui cuib de nobili”, de la Galeria UVT Art Center (strada Oituz, nr.4, în vecinătatea Facultății de Arte și Design Timișoara), poze realizate pe parcursul a trei ani de zile, într-un proiect mai amplu al artistului. Nu le poți privi în orice moment, ci, cred, doar atunci când ești, cât de cât, împăcat cu tine şi cu lumea.

Sunt fotografii care te îndeamnă să faci o călătorie, un zbor, o „incursiune fotografică în teritoriul bolii psihice, într-un ținut ai cărui locuitori sunt atinși de o cumplită alienare, atât față de lume, dar și față de ei înșiși”, o țară pe care puțini au curajul să o viziteze cu inima deschisă.

Granițele sunt, cum se arată și în prezentarea expoziției, imprecise, în continuă schimbare. Limba vorbită e când sumbră, când poetică, când neinteligibilă, zâmbetele sunt uneori prea prietenoase, melancoliile prea adânci. Dar, odată ce ai pătruns în ea cu sufletul deschis, nu ai cum să nu te lași fascinat, așa cum cred că ai fi fost cucerit de frumusețea aparte a nobilimii vremurilor apuse.

Stigmatizați, discriminați, neînțeleşi, imprevizibili, stranii, nobilii de la Căpâlnaș a lui Ciprian Hord au ieșit în lume, la Timișoara, pentru o săptămână, două, să-și spună povestea nebuniei care ne fascinează și ne sperie deopotrivă.

Se vor întoarce în ținutul lor, la umbra Castelului Mocioni-Teleki, își vor relua locul lor pe fotoliu, lângă imensa lampă luminată, și vor privi departe, la noi ceilalți şi la toată nebunia noastră, prea prinși în treburile lumești ale unei societăți în derivă ca să ne aplecăm şi să înțelegem cu adevărat partea aceasta ce mustește în fiecare din noi.

A făcut-o Ciprian Hord pentru noi.

Ciprian Hord și proiectele sale

Ciprian Hord a venit doar cu o parte din nobilii de la castel. Nu l-am întrebat cum a făcut selecţia de pe simeze. Nu l-am întrebat nimic despre nobilii săi, pentru că părea că ar vrea să-i protejeze de orice altă imixtiune, dincolo de cea a aparatului foto. Pe ceilalţi îi puteţi vedea AICI şi pe contul său de instagram.

Ciprian Hord este psiholog clinician și fotograf documentarist. În același timp, el este doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Arte a Universității de Vest din Timișoara și cadru didactic asociat la specializarea Arte plastice (Fotografie – videoprocesare computerizată a imaginii) la Facultatea de Arte și Design a UVT.

Proiectele sale fotografice de lungă durată abordează teme variate: comunitățile monastice, viața cotidiană a nevăzătorilor, politica, melancolia provincială, iar în ultimii trei ani munca sa a fost concentrată pe reprezentarea vizuală a persoanelor care suferă de afecțiuni psihice.

Fotografiile sale au apărut în diverse publicații internaționale și naționale (Time, The Washington Post, Bloomberg, Vice USA, NOOR, BIF Magazine, Balkanium, Scena9, DOR, Dilema Veche, Orizont), iar în spațiul expozițional a fost prezent la Emergenze (Roma, 2023), Interfoto (Timișoara, 2021), Politika (Arad, 2016), FotoIstanbul (2015, 2016) și Mediafaxfoto Best Of 2010-2011 (București 2011).

Ciprian Hord este de ani de zile fotograful oficial al celor mai importante festivaluri din Arad şi nu numai: Discuţia Secretă, Conferinţele Dilema, fARAD.

Despre „Zbor deasupra unui cuib de nobili”

„One flew over the gentry s nest” („Zbor deasupra unui cuib de nobili”) este parte integrantă a Bienalei INTERFOTO, ediția 2024. Proiectul InterFOTO 8.0 – InterGENERAȚIONAL, organizat de Asociația Culturală Kabaitan în parteneriat cu UVT/Facultatea de Arte și Design, își propune printr-un program educativ și cultural, să reducă decalajul generațional dintre tinerii și adulții aflați în dificultate, facilitând învățarea reciprocă și colaborarea în domeniile fotografiei, inteligenței artificiale (AI) și noilor tehnologii.

Proiectul face parte din programul Cultura în prezent 2024, finanțat de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte Timișoara.

Citeşte şi: 

Zbor deasupra unui cuib de nobili, la Timişoara. Arădeanul Ciprian Hord expune fotografiile făcute în Spitalul din Căpâlnaș la Galeria UAT Art Center

Workshop de fotografie cu Ciprian Hord

Soarele a început să mângâie chipurile chinuite ale pacienților Spitalului de Psihiatrie de la Mocrea · Special Arad