[email protected]: Previziuni și premoniții pentru Premiile Oscar 2016

    de [email protected] | 28 februarie 2016, 6:36 PM | Film | Opinii | Oscar Special

    0

    „And the winner is…”. Dacă „The Revenant”, mă-mpușc în cel mai la îndemână shooter game. N-am nimic cu DiCaprio, îl consider un actor foarte bun, dar nu în acest film. Campania aproape umanitară creată în favoarea lui pe internet este absolut fabuloasă, dar sunt șanse extrem de slabe ca juriul Academiei Americane de Film să pună botul la insistențele fanilor și „nerzi”-lor (vezi: NERD) de pe 9Gag. Mai degrabă vor remedia, la anul, problema #OscarsSoWhite… care reclamă faptul că de ani de zile nu a fost niciun actor sau actriță de culoare nominalizată la Oscar.

    Marea decernare de premii a ediției 88 se apropie vertiginos. Începând „undeva” în toiul nopții, pe la ora 4 (ora României) și până-n dimineața zilei de luni vom afla care sunt considerate oficial cele mai bune filme ale anului trecut. Spun „oficial”, pentru că nu te pui cu America. Dacă Hollywood-ul zice că astea-s cele mai bune, atunci așa este peste tot în lume.

    Neoficial, mi-am permis să-mi fac propria listă de pronosticuri și premoniții… și cred cu tărie că le zic bine. Dacă nu, aștept criticile și roșiile stricate.

    Va fi o noapte lungă – pentru fanii înrăiți. Eu voi dormi bine mersi, dar sunt curios dacă le nimeresc cu articolul de față.

    CEL MAI BUN FILM

    spotlight room revenant

    Aici e o dilemă. Mare. Tocmai pentru că e cel mai important premiu și tocmai pentru că una e să avem, unii sau alții, individual sau în grup, o preferință, și alta e ca filmul ales să fie chiar un film bun din toate punctele de vedere. Dacă încercăm să trecem peste faptul că nominalizările sunt cum sunt – căci vorbim de Academia Americană de Film, iar Hollywood-ul e cum e, cu fetișurile lui artistice cu tot, adevărul e că nu prea avem din ce alege, decât dintre „Spotlight” și… „Spotlight”. Însă, uite-așa, am ajuns direct acolo unde n-am vrut: nu sunt, oare, fără să vreau, un pic subiectiv? Nu e vorba că nu sunt în stare să fiu obiectiv, doar că sunt ziarist, iar un film despre un caz de investigație de presă de o asemenea amploare mă face să uit că majoritatea criticilor de film, poate, văd altfel acest film. Este un subiect delicat, deci cu atât mai bombastic, și nu în ultimul rând, un caz laureat cu un Premiu Pulitzer. Din punct de vedere socio-politic (cum deseori se aleg filmele la Oscar) este beton, dar ca să vezi pe marele ecran – repet, neavând nicio treabă cu presa – viața unor jurnaliști, cu sau fără experiență, lupta lor de a obține informații și de a trece peste amenințări, birocrație și corupție… simți, oare, același suspans pe care îl simt cei din domeniu? Pentru că, în rest, actorii au jucat foarte bine, cadrele sunt destul de OK, dialogurile-s așa ș-așa… însă doar atât nu ar fi de ajuns pentru fericirea vieții.

    Unii favorizează filmul „Room”, o interesantă „călătorie” psihologică ce se restrânge între patru pereți și continuă, metaforic, tot între patru pereți chiar și după ce mama și băiețelul au scăpat, pe la mijlocul filmului, din sinistra cameră plictisitoare.

    Chiar în această ordine, trec rapid peste „The Martian”, „Mad Max: Fury Road”, „Brooklyn” și „The Big Short” (acesta din urmă din simplul motiv că nu l-am văzut… și de aceea s-ar putea să greșesc), până și peste noua producție marca Spielberg, „Bridge of Spies” – cu toate că cinematografia este foarte aproape de a fi perfectă, dar… undeva, totuși, scârțâie, și cu toate că tratează un subiect politic și civic ce n-o să iasă niciodată din moda inimii americanilor: războiul (aici, Războiul Rece), America vs. Rusia (și niciodată invers), respectiv sentimentul național american, God Bless America… și cu ocazia asta God Bless inclusiv Tom Hanks!

    Iacă, așa ajungem la vestitul „The Revenant”. Mă iertați… având în vedere ce vâlvă colosală se face în jurul acestei producții, trebuia cu majuscule. Deci: THE REVENANT. Mulți au șters pe jos, pe bună dreptate, cu acest film. În principiu nu e un film rău, problema intervine doar când te pui să-l analizezi mai pe-ndelete. Îl las în șuba lui pe CTP, nu pentru că nu le zice bine, ci pentru că le zice mai bine colegul nostru Ovidiu Balint: „Filmul are un început bun, cu atmosferă de poveste de calitate. E tipic hollywoodian, cu un mesaj despre care te prinzi uşor că va deveni laitmotiv, cu multă acţiune, mult sânge, o bătălie cu rost într-o istorisire (indienii atacă un grup care le călcaseră teritoriul şi le furau vânatul). E o succesiune de imagini superbe, cu un montaj excelent de imagine şi sunet, planuri generale dinamice, gros-planuri, prim-planuri, multă tehnologie modernă de filmare bine folosită. Pare că şi scenariul începe o povestire interesantă. Pare, doar. Fiindcă urmează o succesiune de întâmplări filmate bine şi atât.” 

    Apoi ar mai fi un aspect interesant despre „The Revenant”. Toate cadrele excepționale sunt, la urma urmei, inspirate până la punctul de plagiat din nu mai puțin de cinci filme semnate de marele Tarkovski. Alejandro González Iñárritu spune că ultima sa „capodoperă” e, de fapt, un omagiu adus celebrului regizor rus, și cu asta s-ar scoate fain, pentru că orice cinefil cunoscător se bucură când aude că mai există, în ziua de azi, mai ales pe la Hollywood, interes pentru un asemenea geniu al cinematografiei mondiale. Doar că… s-ar fi bucurat, oare, Tarkovski, pentru acest „omagiu”? Îl citez chiar pe el: „Clearly the hardest thing for the working artist is to create his own conception and follow it, unafraid of the strictures it imposes, however rigid these may be… I see it as the clearest evidence of genius when an artist follows his conception, his idea, his principle, so unswervingly that he has this truth of his, constantly in his control, never letting go of it even for the sake of his own enjoyment of his work.” (În mod evident, cel mai greu lucru pentru un artist este să creeze o viziune proprie și să-i rămână fidel, fără să-i fie frică de strictețile impuse, oricât de rigide ar fi… Văd asta drept cea mai clară dovadă de geniu atunci când un artist își urmează propria concepție, propria idee și principiu, fără nicio abatere, având siguranța că deține adevărul său, pe care-l controlează constant, nerenunțând la el nici pentru a se delecta de munca lui)

    Concluzia:

    „Spotlight”, pentru că toată redacția Special Arad vrea și pentru că merită, dar dacă juriul își va lua cina la Mac înainte să ia marea decizie și se va gândi „Doamne, ce bine e că am eliminat nenorociții ăia de indieni și urși grizzly de pe pământul ăsta sacru numit America, ca să avem astăzi BigMac-uri”, s-ar putea să iasă „The Revenant”. Iar atunci va încasa toate premiile posibile. Până și pentru efectele speciale, în cinstea ursului acrobatic.

    CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL

    actori

    Poate mai mult decât la „Best Picture”, aici e miza cea mai mare! Va câștiga, acum ori niciodată, săracul Leo statuia lu’ Dumniezo, au ba? S-a străduit în acest film de făcea deja, literalmente, spume la gură. A mâncat ficat crud de bizon. A dormit în burta unui cal mort. Era rănit de mai multe ori, dincolo de simulări, dar el n-a renunțat. Ce mai vreți de la el ?! OK. Nu sunt dovezi că ar fi făcut, pe bune, ultimele două-trei chestii… dar toate astea, și dacă ar fi adevărate, nu înseamnă că a jucat bine. De data asta-i aproape musai să-l citez pe Cristian Tudor Popescu: „Poate ar trebui să i se dea o medalie de război, domnule! Poate-i o greşeală, nu trebuie Oscar, poate Silver Star, Purple Heart ar trebui să i se dea pentru ce face în filmul ăsta! Nici nu prea joacă, e mut 90 la sută din film şi face ceea ce actorii numesc «fizicaţii» – căţărări, căderi în cap, e muşcat ş.a.m.d. Pentru asta, aproape că eşti obligat să-i dai Oscarul. Păi săracu’, bietul om, prin câte a trecut pe-acolo, hai domnule, să-i dăm şi lui Oscarul!”.

    După aceste contraargumente irefutabile, te pui și te întrebi… atunci de ce a mai fost nominalizat DiCaprio? Mai mult: dacă e așa, cum mama naibii a câștigat nu demult un BAFTA Award și un Glob de Aur (despre care știm că, de multe ori, e un fel de preludiu pentru Oscaruri, așa, ca să ne facem o idee) ?! Răspunsul este: EXACT. Pentru că lumea deja nu mai poate, rata sinuciderilor se va dubla, ultimii membri ai tribului Arikara și ultimele exemplare de urși grizzly se vor extermina singuri, iar racheta NASA cu tot cu Matt Damon o va sfârși data viitoare direct într-o Gaură Neagră dacă nu va câștiga DiCaprio. Iar juriul de la Academie este sensibil. Nu tot timpul, totuși! În ultimii ani a dat dovadă de oareșce sânge prin instalație, dar în anul de grație 2016 scoatem șervețelele uzate din buzunare și devenim mai romantici. Nu-i așa, c-ar fi frumos? Imaginați-vă: pe fundalul sonor al piesei „My Heart Will Go On” și cu o proiecție real-size cu Titanicul scufundându-se, Kate Winslet, frumos rujată, va anunța marele câștigător al serii, după atâția ani de trudă deșartă: Leonardo DiCaprio! Cucoanele de cinci stele din sală ar leșina de emoții, gospodinelor însărcinate din fața televizoarelor li s-ar „rupe apa” instantaneu și presa mondială ar fi în delir. De asemenea, DiCaprio va da premiul pentru „actriță în rol secundar” doamnei Winslet, ca cercul să fie complet. Prea frumos să fie adevărat… din fericire!

    Leo ar fi meritat un Oscar pentru rolul copilului debil din „What’s Eating Gilbert Grape”, în `93, când avea 18 ani. A fost prima sa nominalizare la Oscar și a mai avut câteva de-a lungul anilor. Și va mai avea, spre consolarea sa.

    Cu toate că e un actor foarte bun, Eddie Redmayne ar fi o alegere plictisitoare, la fel ca și filmul. Susțin asta, deși recunosc că n-am avut nervi să mă uit la acest film, deci 1 – 0 pentru Redmayne. El a demonstrat deja și a fost intens răsplătit pentru rolul din „The Theory of Everything”, anul trecut, deci ar fi neobișnuit să ia premiul din nou, la doar un an distanță. Poate că vor face o excepție cu Ediți.

    Matt Damon și-a ieșit din sine pentru „The Martian”. În cazul lui putem vorbi, de asemenea, despre o mare posibilitate să fie câștigătorul serii, deși unii sunt de părere că e de umplutură în această listă.

    Bryan Cranston a jucat destul de convingător în „Trumbo”… pentru cei care știau despre Dalton Trumbo numai din auzite sau deloc. Din păcate, la finalul filmului s-a inserat o înregistrare cu Trumbo cel real… care a ruinat orice idee formată despre cât de „bine” l-a interpretat actorul. În plus, unul dintre membrii juriului a și divulgat, sub anonimat, că Bryan Cranston a fost nominalizat pentru personajul pe care l-a jucat, nu pentru cum l-a jucat. Ciudată idee, pentru că ar fi fost mai normal, în acel caz, să fie nominalizat filmul și nu actorul, aceasta fiind singura nominalizare. Filmul e bun, dar din păcate vorbește despre idioțenia americanilor care s-au crizat când o mână de scriitori și scenariști favorizau comunismul. Fiind un caz real, adevărul o fi la mijloc, dar filmul ne cam sugerează să-i plângem de milă lui Trumbo și să înjurăm Sfânta Nație Americană. Iar acest lucru nu este permis!

    Alegerea mea ar fi Michael Fassbender în rolul lui Steve Jobs, deși foarte puțini share-uiesc acest sentiment. Părerea mea e că a intrat în pielea vizionarului cu un măr pâlpâind peste cap exrem de bine și a transpus dincolo de ecran tensiunea internă care-l motiva spre succes pe acest personaj ultracunoscut. Dar… gura lumii intonează „Who the fasz is Fassbender pe lângă… Leonardo DiCaprio” (spre exemplu) ?!

    Concluzia:

    Eddie Redmayne și Matt Damon ar trebui să se simtă deja binecuvântați… dar, din nou, dacă juriul se/ne va îmbăta cu apă plată, va ieși Luptătorul Luminii – Leonardo „mai-tare-decât-ursul-grizzly” DiCaprio.

    CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL

    actrite oscars 2016

    Situația de la această secțiune este cât se poate de clară. Cel mai greu rol l-a avut și i-a făcut față cu brio Brie Larson, în filmul „Room”. Nu ar fi prima oară când o actriță luată aproape de niciunde să fie nominalizată pentru prima dată și să și încaseze premiul. Un exemplu rapid ar fi Frances McDormand, care a câștigat din prima lovitură, în 1996, pentru rolul din „Fargo”. Sau Hillary Swank, deținătoare deja a două premii Oscar: din primul șut, în 1999 pentru „Boys don’t cry” și în 2004 pentru „Million Dollar Baby”. Sau Charlize Theron, în 2003, pentru „Monster”. A doua variantă ar fi respectabila Charlotte Rampling (45 Years. Așa se numește filmul, ea are 70 de ani), iar a treia, drăguța Saoirse Ronan (Brooklyn). Doamna Rampling pentru că până și numai în trailer se observă că joacă extraordinar, iar tinerica necunoscută pentru că e de viitor… dar mai are de demonstrat.

    CEL MAI BUN REGIZOR

    Am o presimțire vagă că marea decizie se va consuma între „Spotlight”-ul lui Tom McCarthy și „The Big Short”, regizat de Adam McCay. Mă miră și nu mă miră în același timp faptul că Ridley Scott n-a reușit o nominalizare aici. Mă miră pentru că America are o părere foare bună despre acest film, nu mă miră pentru că – deși sunt un fan al SF-urilor – filmul nu m-a impresionat mai deloc. Lenny Abrahamson cu al său „Room” ar fi o surpriză plăcută, dar improbabilă, iar despre Iñárritu să nu mai vorbim. M-a uimit în special cu „Birdman”, tot respectul pentru el, dar trebuie să se reprofileze. Pentru că acest „documentar Animal Planet”, cum zicea CTP, nu prea-i de el.

    CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR

    Chiar aș vrea să câștige Kate Winslet, pentru rolul din „Steve Jobs”. După părerea mea, ar fi cea mai normală alegere. Din păcate, observ că anumiți critici au o părere extrem de proastă despre acest film și din acest motiv o exclud automat și pe ea. „The Danish Girl” (pe care, repet, nu am avut stomac să-l urmăresc, dând semne prin trailer că ar fi prea „cheesy”) pare să fie deja marele câștigător. Deci Alicia Vikander – nume care mie nu prea-mi spune nimic – e cam privilegiată instantaneu, la fel și Rachel McAdams, din „Spotlight”, deși ea mi s-a părut absolut neglijabilă în acest film.

    CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR

    Ca să continui tot cu „Spotlight”, în rol secundar mi se pare o nominalizare mult mai firească Mark Ruffalo în rolul jurnalistului Michael Rezendes. Mi-a plăcut bătrânul spion rus interpretat de Mark Rylance în „Bridge of spies”, dar adevărul e că, cu fața aia, nu era un rol greu. Singurul din „The Revenant” care-și merită nominalizarea, și chiar un premiu, este Tom Hardy, dar sentimentalismul juriului de la Oscaruri s-ar putea să-și spună din nou cuvântul și să-l premieze pe Stallone, pentru că săracul bătrânel a primit un KO monumental în ’77, când a rămas doar cu nominalizarea, și pentru simplul motiv că restul nominalizaților vor mai avea șanse pe viitor, dar „Rocky” nu.

    CEL MAI BUN FILM STRĂIN

    Nu am văzut niciun film dintre cele nominalizate aici, dar toți cei cu care am vorbit îi dau credit filmului maghiar „Saul fia” (Son of Saul). Argumentul este solid: America (recte Wall Street și Hollywood) este condusă de evrei, iar un film despre suferințele Holocaustului are undă verde din start. Colegul nostru Lajos Notaros (Enola Day), despre „Saul fia”: „Acoperit de aprecierei și glorie în SUA, Fiul lui Saul nu este atât de lăudat în Europa iar în Ungaria a reușit să împartă în două societatea celor informați. Discuția despre promovarea unui film numai pentru faptul că este despre Holocaust, realizatorii fiind evrei unguri în mare măsură, se desfășoară pe toate canalele media, cu Facebookul în prim plan. Simptomatică, cu accente politice evidente, polemica maghiară este oarecum susținută și de reacțiile mai puțin laudative din Franța, Germania și Austria, oferind lui Nemes ocazia să observe caracterul superficial al asumării vinovăției pentru Holocaust în aceste țări.

    CEL MAI BUN DOCUMENTAR

    Pe la noi, în toată Europa de fapt, cam toți văd câștigător documentarul „Amy”, despre viața artistei Amy Winehouse. Am ratat ocazia să-l văd, dar fiind un documentar și nu un film, pot să-mi formez destul de bine o idee și după trailer, iar tot pe baza trailerului i-aș da șanse chiar mai mari documentarului „What Happened, Miss Simone? ”, despre viața artistei Nina Simone. În orice caz, ambele producții trebuie musai văzute. Un alt argument pentru acesta din urmă ar fi fenomenul #OscarsSoWhite… un amănunt în care nu are rost să intrăm, că-mi displace acest neverending story în jurul rasismului, dar dacă Academia va încerca să îmbine audiența măcar cu atât… well, then go for it!

    Adevăratul documentar care ar merita titlul însă este…

    „Cartel Land”, un documentar fulminant și, în brutalul sens al cuvântului, incredibil, despre războiul baronilor de droguri din Mexic. Având în vedere tema dată și tensiunea politică actuală din America, susținută de declarațiile șocante ale pretendentului la președinție Donald Trump, acest documentar ar avea cele mai mari șanse. Dar nu sunt de neglijat nici părerile criticilor, care văd deja câștigător producția lui Matthew Heineman. Premiile încasate la Sundance, Cinema Eyes Awards și Director’s Guild of America, printre altele, întăresc șansele, de asemenea.

    CEL MAI BUN LUNGMETRAJ DE ANIMAȚIE

    „Anomalisa” pare favorit din start, avâd în vedere că de la „Toy Story” și „Shrek” încoace, animațiile 3D au o trecere mai mare atât la publicul larg, cât și la Oscar. Desigur, contează și acțiunea producției, nu numai modul de creație. Dacă nu „Anomalisa”, atunci „Shaun the Sheep” (nițel mai interesant realizat), dar preferința mea este „Boy & The World”, un fermecător desen animat 2D, desenat și colorat cu creioane parcă de un copil, viitor hipiot, ce reușește să acopere mai multe sentimente de bază cum ar fi bucuria, tristețea sau uimirea. Nu în ultimul rând, a primit critici foarte bune la peste 40 de Festivaluri Internaționale de Film și 12 premii.

    CEA MAI BUNĂ COLOANĂ SONORĂ

    Oricât de mare fan Star Wars aș fi, aici aș da premiul filmului „Carol”, fără să mai intru în argumente. Scrieți doar numele filmelor, urmate de „soundtrack” și selectați listele cu mai multe piese și veți vedea / auzi.

    CEA MAI BUNĂ COLOANĂ SONORĂ ORIGINALĂ

    Tradus la noi ca pixul, diferența e că „Cea mai bună coloană sonoră” (Best Original Score) se referă la tot fundalul sonor din film, iar aceasta de față, „Best Original Song”, de fapt – ați ghicit: o singură piesă din film. Aici este funny că piesa de MTV de la „Fifty Shades of Grey” și piesa de, hai să zicem, VH1, interpretată de LADY GAGA… au fost nominalizate.

    Prefer și sper să câștige „Manta Rey” a lui J. Ralph & Anohni din filmul „Racing Extinction”, dar nu m-aș supăra chiar deloc nici dacă ar ieși excepționala simfonie numită sec „Simple Song 3” din filmul „Youth”, creată de BBC Orchestra, alături de multipremiata soprană Sumi Jo din Coreea de Sud (deținătoare și al unui premiu Grammy) și violonista rusoaică Viktoria Mullova.

    CEL MAI BUN SCENARIU ADAPTAT și CEL MAI BUN SCENARIU ORIGINAL

    Am lungit articolul deja prea mult, așa că am să grăbesc tempo-ul de aici încolo. La „Cel mai bun scenariu adaptat” cred că va câștiga „Brooklyn” sau „Room”, iar la scenariu original aproape fără nicio îndoială „Spotlight”.

    CEL MAI BUN MONTAJ și CEA MAI BUNĂ CINEMATOGRAFIE

    La montaj este marea șansă pentru „The Revenant”, dar și pentru „Star Wars: The Force Awakens”, iar la „Best Cinematography” un film care ar fi meritat măcar mai multe nominalizări, mai ales la categorii mai importante: „Sicario”.

    CEL MAI BUN DESIGN DE PRODUCȚIE

    Ajungem în zona categoriilor de umplutură, care cinstesc doar echipele (de altfel, deloc neglijabile) din spatele producțiilor, dar care, la fiecare ediție de Oscar, servesc doar la mărirea numărului de premii pentru un film, dacă e cazul. Dacă nu, nimeni nu va ține minte că un film oarecare a primit un singur Oscar, și anume „Cel mai bun design de producție”. Așa că eu, personal, îi urez mult succes lui Matt Damon și respecte regizorului Ridley Scott. Sau, de ce nu, am putea să mai băgăm o dată cuțitul în rana lui DiCaprio și Iñárritu.

    CELE MAI BUNE EFECTE VIZUALE

    Ceva îmi spune că va câștiga „Mad Max: Fury Road” sau „Star Wars”, dar… idee nouă, ceea ce cred că va fi împărtășită și de juriu: hai să-i dăm filmului „The Revenant” toate aceste premii nesemnificative, doar de-al dracului!

    CELE MAI BUNE COSTUME

    Și aici îl văd câștigător pe „Mad Max: Fury Road”, dar dacă câștigătorii serii vor fi Eddie Redmayne și Alicia Vikander din „The Danish Girl”, este musai să câștige filmul și la această categorie! Gândiți-vă doar cât de suav mângâie Eddie rochița pusă pe el!

    CEL MAI BUN MIXAJ DE SUNET și CEL MAI BUN MONTAJ DE SUNET

    Nu înțeleg exact care e diferența la aceste două categorii, dar aici ar merita, fără mișto, „The Revenant”. Dar și „Star Wars: The Force Awakens”, de ce nu?

    CEL MAI BUN SCURTMETRAJ și CEL MAI BUN SCURTEMTRAJ ANIMAT

    „Day One”. Nu l-am văzut, dar pare foarte interesant. E de ajuns să spun doar atât: armata americană și Afganistan. La scurtmetraj animat, am să mă supăr foarte tare dacă nu va ieși „World of Tomorrow”, dar merită și „Prologue”.

    CEL MAI BUN MAKEUP ȘI HAIRSTYLING

    În sfârșit, categoria la care nu mă pricep deloc. Este păcat că filmul suedez „The 100-Year-Old Man Who Climbed Out a Window and Disappeared” nu a primit măcar o nominalizare la categoria „Cel mai bun film în limbă străină” sau la „Cel mai bun scenariu adaptat” (fiind o ecranizare după bestsellerul lui Jonas Jonasson), dar este foarte posibil ca juriul să-l fi considerat doar o variantă europeană pentru „Forrest Gump”. Tocmai de aceea, nominalizarea în această secțiune este evident la mișto, makeup-ul și hairstyling-ul în acest film fiind catastrofale (de multe ori se distinge clar că „bătrânul” poartă o mască, iar cadavrul acelui skinhead este atât de vizibil doar o păpușă). Filmul concurează aici cu „The Revenant” și „Mad Max: Fury Road”, deci este 100% sigur că unul dintre acestea din urmă va lua premiul. Aproape nici nu contează care.

    Decât dacă… aceasta va fi prima categorie a serii la care se va anunța câștigătorul, e posibil să iasă „The Revenant”, numai ca să-i dea iluzii pe mai încolo lui DiCaprio și Iñárritu.

    Asta dacă bătrânii Academiei au umor.

    PS: Pentru că am lungit-o prea mult, poftim un cartof! (Cei care se perindă pe 9gag înțeleg poanta)

    Cartof2

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    7 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.