Apărută în luna iunie 2015, la editura arădeană Mirador, cartea „Masoneria Explicată Profanilor”, semnată de istoricul Antoniu Martin, s-a bucurat de o receptare deosebită din partea publicului interesat de organizaţiile de factură iniţiatică. Subiectul masoneriei a fost abordat mai ales în spaţiul cultural occidental, unde democraţia a funcţionat nestingherită. În România, pe această temă s-a scris relativ puţin, în perioada interbelică şi mai ales după căderea comunismului. În general, s-au tradus diverse lucrări occidentale, mai mult sau mai puţin de referinţă. Oricum ar fi, subiectul continuă să exercite o mare fascinaţie asupra multora dintre noi.

Aşa cum menţionează, istoricul Antoniu Martin a scris această carte deopotrivă pentru profani şi pentru ,, iniţiaţi”- cei care fac parte din diverse societăţi de tip iniţiatic sau care au deja un bagaj cultural relativ la masonerie. Profanii, susţine autorul, interesaţi de acest domeniu ,, vor putea găsi noi argumente pentru apropierea de masonerie”, iar celor care „au trecut deja pragul templului” cartea le va putea „releva noi valenţe ale societăţii fraternale ai cărei membri sunt”.

Cum afirmă Oreste Teodorescu, cel care a prefaţat acest volum, preocuparea majoră a istoricului Antoniu Martin constă în reliefarea faptului că masoneria este „o constantă istorică, fiind născută în laboratoarele teologiei iudaice, înnobilată de înţelegerea Revelaţiei Creştine”. De aici şi dezideratul autorului de a ilustra idealurile fundamentale ale francmasoneriei, de la implementarea drepturilor şi libertăţilor omului – transpuse în deviza: „libertate, egalitate, fraternitate” -, până la guvernanţa globală.

Structurată pe capitole interesante precum „Masoneria: de la controverse la realitate”, „Masonerie şi modernitate”, „De la profan la sacru: iniţierea masonică” sau „Masonerie şi religie: clarificări necesare”- ca să amintim doar câteva -, cartea se apleacă şi asupra istoriei acestei societăţi oculte în spaţiul românesc, cu precădere în Transilvania şi Banat, areal geografic unde Aradul a ocupat un loc deosebit şi din acest punct de vedere – a se vedea capitolul „Speculativ şi operativ în masonerie: cazul Aradului”. Concluzia istoricului Antoniu Martin, după ce ne înfăţişează multitudinea palierelor societăţii în care masoneria a jucat un rol semnificativ, este aceea că acolo unde a existat şi funcţionat liberă de orice constrângeri, această societate iniţiatică a reprezentat un veritabil catalizator al societăţii civile.

Un alt aspect interesant pe care autorul a încercat să-l clarifice este acela al relaţiei dintre masonerie şi religie, multă lume fiind tentată să asocieze fraternitatea masonică cu un sistem religios, un cult sau o sectă. Este adevărat, spune Antoniu Martin, că masoneria a preluat în ritualistica sa elemente simbolice din toate marile religii ale lumii, dar acest fapt trebuie privit doar ca o încercare de a furniza membrilor un univers spiritual cât mai divers, instrumente cât mai variate de căutare a adevărului, fără ca societatea iniţiatică să aibă pretenţia că-l deţine.

Iată doar unele dintre argumentele care pot reprezenta un îndemn la lecturarea acestei cărţi.

Hiram Abif