„Suntem folosiți ca masă de manevră pentru câștig de capital electoral”. Interviu cu Flavius Bradin, vicepreședintele Tribunalului Arad, despre motivele din spatele grevei magistraților





De miercuri, magistrații din cadrul Tribunalului Arad s-au alăturat grevei din alte orașe, pentru a trage un semnal de alarmă asupra nedreptății tăierii pensiilor speciale, măsură care este considerată anticonstituțională, deoarece încalcă un drept pe care aceștia l-au avut din momentul în care au intrat în această profesie. Activitatea din cadrul Tribunalului Arad nu este complet sistată, judecătorii analizează în continuare dosarele care se află pe rol, iar acolo unde sunt acuze urgente, aceștia au hotărât să le și judece. Greva ar urma să dureze până săptămâna viitoare.
Pentru a înțelege mai bine întreaga situație din jurul acestui protest, am realizat un interviu cu vicepreședintele Tribunalului Arad, Flavius Virgiliu Bradin, care a subliniat principalele motive pentru care magistrații sunt îndreptățiți la aceste pensii speciale. Printre principalele motive, acesta a subliniat interdicțiile și obligațiile acestei profesii, riscurile la care sunt supuși, continua formare profesională și, mai ales, drepturile care le sunt oferite de Curtea Constituțională și chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
– Cum ați explica nemulțumirea magistraților oamenilor care sunt scandalizați de această grevă?
– Am avut o adunare generală la nivelul Tribunalului Arad și la fel ca și marea majoritate a Tribunalelor și a Curților de Apel din țară, am hotărât inițierea unor forme de protest care vizează amânarea soluționării cauzelor, mai puțin a celor urgente și un eventual refuz de participare la constituirea Birourilor Electorale, ca urmare a demersurilor inițiate de clasa politică pentru eliminarea pensiilor de serviciu ale magistraților.
– Care este motivul inițierii acestui demers?
– Pentru a informa corect opinia publică ar fi bine să înțelegem că istoria tot timpul ne învață. Dacă privim în istorie, societatea românească s-a confruntat după anii ’90 cu o criză majoră a sistemului de justiție, cu un grad foarte ridicat de corupție, tocmai datorită faptului că salariile magistraților erau infime. Am colegi care activau în anii ’90, ’91, care câștigau în jur de 100 de mărci, pentru că nu s-a dorit actualizarea salariilor, nu s-a dorit conferirea unor drepturi pentru magistrați. Îmi spuneau vechii colegi că aveau salariul mai mic decât femeile de serviciu de la anumite regii care începuseră să se privatizeze. Asigurarea unei stabilități financiare și a unei salarizări optime a magistraților reprezintă o garanție a independenței lor și crează premisele unui corp al magistraților onest. Atâta timp cât condițiile de trai pe care le ai sunt decente, tentația corupției, tentația obținerii unor sume din alte surse decât cele salariale este foarte mică. Opinia publică trebuie să înțeleagă că unui judecător sau procuror nu îi este permis să desfășoare nici o altă activitate decât cea din sala de judecată. Nu poate să dea nicio consultanță, nu poate să aibă nicio afacere, nu poate să facă nimic. În afară de veniturile salariale pe care le are, nu are alte venituri. De asemenea, când alege cariera de magistrat, există niște așteptări. Curtea Europeană a Drepturilor Omului le numește „speranțe legitime” care au aceeași valoare ca și un bun cert pe care îl ai în patrimoniul tău, atunci când ai o speranță legitimă de a dobândi un bun, inclusiv o creanță, inclusiv un drept salarial sau un drept la pensie. Ori, în momentul în care marea majoritate a colegilor mei au ales să intre în magistratură, s-au uitat pe drepturile care le sunt oferite de statutul de magistrat, pe interdicțiile și pe obligațiile pe care le au, le-au pus în balanță și au ales. Au ales să ducă o viață privată supusă unor constrângeri destul de mari. Conduita publică a unui magistrat, a unui judecător sau procuror, este supusă unor limitări mult mai drastice decât a unui om obișnuit. Ei nu pot avea aceeași viață socială cu a unui om obișnuit, este supus unor constrângeri…
– Și riscurile sunt mai mari.
– Există riscuri, da. Te duci pe stradă, te întâlnești cu cineva pe care l-ai judecat și s-ar putea să fii victima lui. Există limitări și din punct de vedere a libertății de exprimare. Noi de multe ori vedem că la televizor sunt analizate dosare în care judecă colegii noștri. Ne-ar fi foarte simplu să ieșim și să ne dezvinovățim, să spunem de ce s-a adoptat o anumită soluție, pentru că pentru noi de multe ori e evidentă opinia exprimată în spațiul public, din neștiință, din rea intenție, este una eronată și influențează în mod negativ părerea cetățenilor. Dar noi nu putem să facem asta, noi trebuie de fiecare dată să ascultăm și să nu spunem nimic. Abia în momentul în care hotărârea este definitivă putem emite un comunicat de presă, dar atunci oricum este mult prea târziu.
– Pentru că opinia deja s-a format.
– Da, s-a dus momentul care contează pentru oameni să reacționeze. Deci sunt câteva exemple pe care vi le-am dat cu privire la constrângerile pe care le avem. Profesia de magistrat este una extrem de dificilă și reprezintă, poate, cel mai greu acces într-o profesie, poate dintre toate, chiar dacă facem o comparație cu profesia de medic care are Rezidențiatul. Ai, după facultate, examenul de admitere la INM, care constă nu numai într-o singură probă, dacă vă uitați în regulament vedeți câte probe sunt, ai examen de finalizare a INM-ului, ai examenul de definitivat care presupune iar o examinare extrem de serioasă… Plus că ajungi cu serviciu, de cele mai multe ori, nu acolo unde e casa ta, ci ajungi acolo unde e un post liber la nivel de țară. Sunt niște constrângeri pe care le alegi pentru că te gândești că o să ai niște beneficii: o să ai un salariu decent, nu neapărat luxuriant sau exorbitant, dar dacă te gândești la colegii tăi care au fost poate la fel de buni sau poate mai puțin buni decât tine și au îmbrățișat o profesie liberală (n.red. se referă la cei care lucrează în mediul privat, de exemplu avocați etc.), mulți dintre ei câștigă mult mai mult decât marea majoritate a magistraților. Și, pe lângă asta, mai ai o siguranță că poți, după 25 de ani, să ieși la pensie. Asta nu înseamnă că trebuie să și ieși.
– Dar există dreptul respectiv, dacă se dorește…
– E o siguranță. Iar aici putem vorbi de o inechitate socială care se dorește adopta. Spre deosebire de colegii care au activat în perioada de dinainte de ’89, câți mai sunt, în care stabilitatea legislativă era la ordinea zilei, în ziua de astăzi, dacă vă uitați în orice Monitor Oficial, o să vedeți o puzderie de acte normative apărute în fiecare zi. Noi tot timpul trebuie să ne facem „update-uri”, tot timpul trebuie să fim la curent cu modificările legislative. Ceea ce am învățat în facultate, în momentul de față nu mai este valabil. S-au schimbat Codurile Civile de procedură civilă, de procedură penală, de procedură fiscală, legea insolvenței, deci tot ce am știut, nu a mai fost valabil și a trebuit să fim într-o continuă pregătire profesională. Toate acestea presupun o anumită solicitare, un anumit consum nervos. Dintre toate profesiile care beneficiază de pensii speciale, eu cred că noi ar trebui să fim ultimii la care să se ia măsura înlăturării pensiilor, pentru că, spun eu, la noi consumul nervos este cel mai ridicat dintre toate. Nu vreau să mă compar cu nimeni, punctual, dar la o privire globală, nouă ni se pare că așa stau lucrurile. De aceea, acest drept de a ieși la pensie după 25 de ani de magistratură reprezintă o siguranță pe care o ai pentru ziua de mâine și o promisiune pe care am primit-o atunci când am intrat în profesie. Faptul că în plin an electoral se face acest lucru… părerea mea este că am fost folosiți ca masă de manevră pentru a câștiga un capital electoral, întrucât, haideți să fim serioși, cei trei mii și ceva de magistrați pensionari care sunt nu pot să reprezinte o povară atât de mare pentru bugetul unei țări, încât ei să reprezinte motivul pentru care nu se dau bani nu știu cui. Mie mi se pare că este o falsă problemă și o exagerare.
– Asistăm la o denigrare a imaginii justiției?
– Tot ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă, cu aducerea în atenția opiniei publice a unor aspecte negative, izolate, și prezentarea lor ca lucruri general valabile, învrăjbirea opiniei publice împotriva corpului magistraților pe presupusul pretext al unor pensii nesimțite, de fapt, distruge unul dintre pilonii de bază a statului de drept care îl reprezintă justiția. Atâta timp cât societatea își pierde încrederea în justiție, templul democrației și al statului de drept începe să se năruie. Și nu este cazul. Lupta mediatică dintre corpul judecătorilor și clasa politică, care în ultima perioadă este împotriva noastră, este o luptă inechitabilă și nedreaptă, pentru că noi nu avem nici expunerea publică și nici nu avem voie să avem expunere publică, să ieșim în presă și să avem dezbateri așa cum pot face ei. Noi, practic, doar stăm, încasăm loviturile și cea care o să sufere va fi societatea, pentru că nu va avea încredere în justiție, va avea o părere denaturată că judecătorii și procurorii ba sunt proști, ba sunt corupți, ba, în plus, mai au și pensii și salarii nesimțite. În concluzie, apreciem că este nejustificată măsura impusă. De altfel, este și nelegală, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra acestor chestiuni, ori nu e normal să vii cu o lege doar pentru a câștiga capital electoral, în condițiile în care ea e din start neconstituțională. O astfel de lege probabil nici nu va rezista la Curtea Constituțională. Noi, dacă analizăm jurisprudența Curții Constituționale, vedem că tăierea pensiilor speciale e contrară ei . Era un drept pe care îl aveam atunci când am intrat în profesie care nu mai poți să îl iei în timpul jocului. Cel mult, o astfel de măsură s-ar putea aplica pentru viitorii magistrați care vor intra în sistem și care ar ști la ce să se aștepte în momentul în care intră. Ai ales în cunoștință de cauză. Ai atâta salariul, pensia la 65 de ani și cu contribuție publică. Plus, speranța aceasta la pensie a fost întărită pe tot parcursul existenței acestui drept. De exemplu, când a apărut pilonul 2 de pensii, la unii dintre colegii care erau mai în vârstă nici nu li s-a permis să contribuie la acest pilon, tocmai în ideea că beneficiază de pensia specială.
– Credeți că aceste proteste pe care le fac magistrații le va deschide politicienilor ochii sau e doar un ultim efort?
– Nu știm. Noi sperăm asta. Vrem să tragem un semnal de alarmă atât pentru clasa politică cât și pentru opinia publică, să vadă că ceva se întâmplă. Totuși, până acum, clasa politică toată s-a arătat apărătorul sistemului de justiție și pentru salvarea sistemului de justiție au fost propuse o grămadă de măsuri cu acest deziderat suprem. Dar, de fapt, în ziua de astăzi, întregul sistem de justiție se revoltă pentru măsurile acestea. Se simte neîndreptățit, se simte dat la o parte și trădat de clasa politică. E un semnal de alarmă prin aceste măsuri pe care le facem.
Comentariile portalului
Ei, na, acum inventați și prevederi "legale" ca să vă justificați anumimte acțiuni? "Premizele unei infracțiuni"... Deci, atunci când "alesul" dvs. a dat "ordin" judecă (...)
Am greșit. Trebuia să pun semnul întrebării.
Ce părere au politicienii locali despre diferența (mare) dintre noi și județul Timiș.