Ştiri aproape ratate (25). Toate veștile bune din Săptămâna Patimilor şi încă o înviere
Hristos a Înviat!
Să faci fapte bune, să gândești fapte bune. Voi ce v-ați propus în Săptămâna Patimilor? Cum v-aţi pregătit pentru Învierea Domnului? Eu mi-am propus să scriu despre fapte bune. Mi-am propus ca știrile mele aproape ratate să fie bune. Frumoase, vesele, pozitive. Nu mi-a fost ușor, dar am găsit binele și în știrile rele.
Am găsit partea bună din reportajul despre incertitudinea în care trăiesc ziariştii de la Radio Europa Liberă. Știţi, acel radio care ne-a ţinut în viaţă şi informaţi în toată perioada comunistă. Acel radio care a dat știrea că a fost cutremur în Bucureşti pe când televiziunea şi radioul de stat calculau cum să ascundă calamitatea:
Unde e frumuseţea? Aici:
„După suspendarea finanțării, primele efecte au fost resimțite imediat, povestește Elena Vijulie Tănase.
<Abonamentele la marile agenții au dispărut practic peste noapte. Și în redacția din România ne-am întrebat ce urmează, cum vom lucra fără aceste resurse. Din fericire, unele agenții le-au reactivat gratuit, pentru o perioadă. Îi sunt recunoscătoare lui Octav Ganea, de la Inquam Photos, care mi-a scris imediat: «Elena, nu-ți face griji. Europa Liberă trebuie să trăiască! Vivat Europa Liberă!»>Alte semne de solidaritate au venit din cele mai neașteptate locuri: <Doamna care ne îngrijește florile ne-a spus simplu: «Nu-i nimic dacă trebuie să tăiați bugetul, nu vă faceți griji. Vin gratis și mă ocup de flori!». Astfel de gesturi mici, aparent nesemnificative, te emoționează profund.>
Nu e singură presa, nici măcar cea independentă, deși unii așa ar vrea. Sunt și fundații cărora le pasă de ea, sunt și premii pentru presa bună. Puteți citi unele dintre cele mai bune materiale din ultimele luni mai jos. Ele se pot alege cu premii. Puteți să votați pentru premiile publicului.
Nominalizările Premiilor Superscrieri #14. Votează „Superscrierea Cititorilor”
Am și eu preferații mei de pe lista FFF, cu care probabil v-aș surprinde, dar nu o fac azi pentru că nu sunt știri din partea bună a lumii. Au fost însă aici, în ştirile ratate din alte duminici.
Câte puțin despre învieri
Fericirea e, după părerea mea, prin Italia pe undeva. Prietena mea spune că ea învie acolo.
Nu cred că e tare mult adevăr, însă, în postări despre beneficiile diverselor obiceiuri italiene, dar îmi place să cred chiar şi în fake news-urile lor despre cât de bună e viaţa pe acolo.
Mai jos e despre cum, savurând un aperitiv italian clasic, cum ar fi un Negroni sau un Aperol Spritz, în timp ce priveşti apusul, îţi crește dopamina cu 30%:
View this post on Instagram
Mai sunt și momente în care fericirea e departe și Italia mai trebuie să aștepte puțin, dar atunci poți să zâmbești și la știrile din America. Doar la unele, desigur:
View this post on Instagram
În ultimul timp, însă, America nu-i bună nici de râs, nici de trăit și sigur nici de iubit.
Ca atare, studenții și-au găsit o altă țară în care să studieze, dacă America a luat-o pe arătură. Și asta poate fi o veste bună.
Canadian universities report jump in US applicants as Trump cuts funding
Dragostea este însă aici, aproape de noi, credeţi-mă. În lumea animalelor. Ştirea e despre cutremure (despre cutremur se vorbeşte şi la Înviere), dar și despre cum ar trebui să reacționăm toți în fața răului. Şi nu o facem. O fac elefanții, uitați-vă la ei:
View this post on Instagram
Dar și despre patimi
Viața nu-i, însă, numai despre vești bune. E și despre cele rele care te fac să înțelegi cum e cu binele. Când în viața ta, în bula ta, crezi că e rău, mai aruncă un ochi pe afară.
La viața în mediul online, de pildă, de care dai când ieși afară din bula ta. E o Românie pe care nu vrei să o privești în ochi și despre care încerci să te convingi că nu există, pentru că astfel lumea ta e sigură: fără legionari, fără invitații la crimă, la ură, fără intimidări sau amenințări cu moartea.
Dar lumea cealaltă există, e activă, cei de acolo trăiesc printre noi, își fac rețele și în curând s-ar putea să nu ne mai lase să trăim așa cum știm noi:
Viața de dincolo de bula noastră, chiar dacă nu vrem să ne gândim prea des la ea, e și despre femeile din război. E despre femeile din Ucraina, prezentate mai jos altfel decât ați văzut sau auzit până acum. Povestea e despre supraviețuire, camuflaj și cum s-a schimbat radical viața unei comunități care a supraviețuit masacrului.
View this post on Instagram
Și tot despre război, dar de data aceasta din Gaza, tot despre supraviețuitorii bombelor, tot despre nedreptate e și mai jos, dincolo de bula frumoasă în care trăim noi bine.
E despre o lume care are cei mai mulți copii mutilați de bombe. Tânărul din imagine a supraviețuit, e acum departe de război și speră să primească cândva niște mâini pentru ca să lase deoparte lecțiile de acum, despre cum să scrie și să mănânce cu picioarele.
E fotografia anului, din lumea minunată în care trăim:
View this post on Instagram
Pun aici, tot la capitolul păcate, tot despre rău și câteva povești rusești:
Veşti aproape bune, dacă nu ar fi rele
Măcar am fost sinceră şi am spus din prima că nu a fost ușor cu știrile bune. Dar vine vara. O simțim în sfârșit pe propria piele și acesta e motiv de bucurie. Tot un motiv de bucurie e şi faptul că trăim în Europa, probabil cel mai bun continent de trăit. Suntem norocoși, și pentru asta chiar ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu, că nu ne-am născut în țări în care sunt doar războaie, sărăcie și dictaturi. O problema tot avem și o să o simțim mai ales verile: aici ne va fi tare cald. Și nu ne va mai fi chiar așa bine, apoi.
În partea noastră de Europă o fi la fel de cald, dar nu-i chiar la fel de bine ca și în cealaltă. La noi e cu violențe pe care le ținem ascunse de ochii și gura lumii, pentru că, pe mai departe, asta e societatea noastră. N-am reușit să o schimbăm prea tare în ultimii 35 de ani.
Pressone continuă seria de povești dureroase, acum cu epuizare și violență psihologică, poate ne mai trezim niţel:
O să-mi spuneți că, în pofida promisiunilor, iar văd răul peste tot. Dar e normal în condiţiile în care răul se răspândește mai repede decât binele chiar şi în librării. Unde, acum, e moda interzisului de cărţi. E în mare vogă în America, dar acum a trecut oceanul şi a ajuns şi în UK. Încă nu e grav, cărţile se cer interzise aici de privaţi, nu de asociaţii şi ONG-uri, dar, știți cum e, primul pas e mai greu. Cum s-a ajuns aici în Marea Britanie și de ce se tem librarii, puteți citi pe The Guardian.
Librarians in UK increasingly asked to remove books, as influence of US pressure groups spreads
Cititul creează mari probleme mai ales în țările în care libertatea e sub papuc. Era rău cu cititul în rândul femeilor în trecut, tare rău, e rău și azi în multe dintre ţările lumii. Şi când politicienii nu au treabă cu cărţile, au soţii. Bette Davis citea prea mult și-l enerva se pare pe soț, care a divorțat de ea din cauză de cărți.
Divorces Bette Davis; Husband, H.O. Nelson, testifies she read books
Pe cei mai mulți îi salvează însă cărțile, de oameni și de lumi în derivă. Alții salvează cărțile care îi vor salva pe cei pierduți, mută biblioteci din mână în mână. Probabil cea mai frumoasă imagine de săptămâna aceasta o găsiți AICI.
Povestea aici:
‘Book brigade’: US town forms human chain to move 9,100 books one-by-one
Paradisul din somn și din lumea animalelor
Haideți înapoi în bula noastră, măcar acum, de cea mai mare sărbătoarea a creştinătăţii. În bula în care, ca să ne fie și mai bine, ar trebui să dormim și noi cu capul ascuns de toate cele rele ale lumii. Trageți plapuma peste cap și fugiți de realitatea din timpul zilei, e cel mai serios sfat pe care vi-l pot da când vine vorba de somn. Măcar când dormim să ne fie bine:
View this post on Instagram
Dincolo de somn, viaţa lângă animale e sigur o viaţă bună. Tot din categoria micilor mele sfaturi drăguţe. Uitaţi-vă la filmulețele cu câini, pisici, cai, tigri, foci, pinguini, păianjeni chiar, care vin să stea la mângâiat şi te mângâie înapoi. În lumea noastră, a celor mari, ne iese rar cu mângâiatul.
Cu generozitatea, cu dăruitul, și mai puțin. Animalele par a fi mai darnice decât noi:
View this post on Instagram
Cu rele și cu puține bune în politica românească
N-am putut să trec pe lângă politică săptămâna aceasta, oricât m-am străduit. Au fost știri proaste cu duiumul aici. Sigur le-ați văzut, citit, auzit. Nu mă opresc asupra lor. Nu în duminica asta. Am promis.
Dacă însă vreți să știți, dincolo de ce fac actorii politici, care suntem de acum, se pare, cu toții, despre candidați și alegerile din România, așa cum sunt văzute ele de cei de afară, care au făcut toate scenariile posibile pentru turul 2 și au ajuns la concluzia că Bruxellesul are tot dreptul să se uite cu teamă la noi, atunci citiți materialul de mai jos.
Și noi ar trebui să ne uităm cu aceeași teamă, pentru că nu ieșim bine în mai niciun scenariu. Cele mai puţin proaste scenarii sunt utopice, cele proaste bat la ușă.
The Romanian election scenarios scaring Brussels
Am găsit, să ştiţi, şi o ştire bună despre politica românească deşi, sunt convinsă că mă credeţi, nu-i treabă uşoară.
E despre transparenţă şi Bolojan (vedeți AICI). Dar Bolojan îi numai unul şi nimeni din politică n-ar vrea să-l multiplice. Cât îl mai avea, puteam avea şi capitolul ştiri politice pozitive. Nu tot timpul, că doar nu-i Mesia, dar e suficient cât să-ţi arate că se poate şi la noi. Oamenii ne lipsesc.
Mă pot lăuda că am găsit ştiri bune în România şi pe zona de sănătate.
Poate nu vă pare mare lucru, dar e vorba tot despre spitale, iar educația nutrițională în școli e un pas înainte să nu le mai umplem până la refuz şi să nu mai ieşim de acolo doar cu picioarele înainte.
Dar am vești bune și când vine vorba de frici şi fobii. Cercetătorii spun că au descoperit cum creierul poate depăşi fricile, iar mecanismul ar putea fi folosit la cei care suferă de anxietate, ori tulburare de stres posttraumatic, pentru că acest mecanism ne spune unde e adevăratul pericol și unde l-am creat noi cu mintea noastră.
View this post on Instagram
Și la capitolul viață sexuală e de bine, în bula noastră. Bine, trăim vremuri în care ar trebui să ne fie foarte ușor cu sexul, dar nu-i niciodată așa. Totuși, s-ar putea chiar și așa greu cum ne e, să ne fie mai ușor decât animalelor. Viața masculilor de mai jos e pusă în pericol doar pentru că se gândesc la împerechere. Dar ce frumos se gândesc și se luptă pentru ea. Colorat, de carnaval. Merită să deschideți Instagramul pentru păianjenii ăștia:
View this post on Instagram
Despre răul care nu-i atotputernic și despre inimi curate
Am crezut că, tocmai înainte de Înviere, am găsit o ştire bună şi din universul lui Putin, care anunţase un armistiţiu de Paşte. În Ucraina, însă, pacea asta de moment pare că vine tot cu bombe.
Răul nu va învinge, însă. O să învingă inimile curate. Iubirea. Animalele care te îmbrăţişează şi caută îmbrăţişări, oamenii care dau din mână în mână cărţi, cei care visează frumos, cei care speră că binele va învinge. O spune frumos Radu Vancu şi duminica asta îl cred. E cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci de Înviere:
„Vin Paștile. Vedem iar răul desfășurându-și puterile nemăsurate, socotite și aranjate și lăudate de strategii răului. Vedem iar cum orice rezistență față de rău e luată în râs, disprețuită, ridiculizată, batjocorită.
Să ne ținem inimile curate. Să nu uităm că adevărul există. Să ne bucurăm alături de alte inimi curate. E de ajuns: răul se va risipi ca fumul.
Inimi curate. E de ajuns”.
Aş vrea să dureze mai mult binele acesta de care vorbește Radu Vancu, al celor care cred, al celor care ştiu să viseze frumos indiferent ce, al celor care îi îmbrățișează și pe cei plecați departe, să dureze mai mult frumos din cântările religioase de acum, mai mult tripla convingeri că Hristos a Înviat, binele acesta, aproximativ sau cum e el, din știrile mele aproape ratate.
Aș vrea câte o înviere în fiecare săptămână, sau măcar o dată pe lună, aş vrea câte o zi, sau o noapte de privit în oglindă, de curățat până la os omul teribil care am fost luna trecută, de cerut iertare celor cărora le-am greșit, de cerut iertare mie, că îmi tot greşesc, de învretnicit, de luat de la capăt, cu încă o tură de forţe proaspete.
Pentru mine, Învierea e sărbătoarea aceea care te face să-ți mai dai încă o şansă, să o iei încrezător de la capăt. Încă o dată. Mai o dată. Să-ţi mai cutremuri o dată viaţa, pentru o nouă aşezare. Dacă tura aceasta va ieşi mai bine?
E şi atât de aproape de vară, vine deodată cu toate cele care prind viaţă, încât pare totul mai uşor de trăit. Totul posibil. Se colorează frumos viaţa după Înviere, e plin de festivaluri începând din luna mai, Marta vine cu festivalul său, studenţii cuceresc centrul cu al lor YOUTH ART FESTIVAL, teatrul se întoarce şi el la Teatrul Nou, florile intră şi ele în festival. Peste toate, mai vin şi propunerile celor de la Celălalt teatru, mereu sold out, mai e și Arta, și Filarmonica, și Timișoara, vine și Andrei Pleșu pe acolo.
Vine mai apoi şi Undegroundul, care speră să fie tot mai la vedere:
Festivalul Underground prelungește perioada de înscriere până pe 22 aprilie
Apoi vine iunie, cu jazzul și TIFF la Cluj, iulie cu Gărâna, cu zeci de alte festivaluri. Vin toate și mai, mai că te cuprinde rușinea că ai nevoie de câte o înviere pe an să vezi cât de frumoasă e viața și să o iei de la capăt. Cu ziua cea dintâi a săptămânii. Şi cu poezie.
Și mereu rușinea
Ne punem haine frumoase
când ne luăm la revedere
(nu le-am numărat sunt totuși multe?)
hainele cele bune
cravata cămașa pantofii de lac
totul fără nicio culoare
figura nemișcată de dorul ce va urma
necruțător cum ne-am dorit
cum știm că nu putem duce
e sărbătoare ca nașterea domnului
sau de ce așa ca orice naștere ca învierea
ca orice înviere se înțelege
căci mâine va durea și mai
tare până când
din durere nu va mai rămâne
nimic zdreanță colorată cămașa
boțită lacul murdar în care de data asta
vedem tapetul cu palmieri căcănii
și pe noi cu chipul fără culoare
și mereu rușinea de a o lua
de la capăt de la capăt.
Alexandru Funieru
Citeşte şi:
Comentariile portalului
Aha, dacă realizarilee sunt în funcție de datele dan biblie, probabil că autostrăzile se vor face până la apoca lipsă! Aia mare, sau mică, nu mai contează...
Poate nu ar strica să vă documentați ceva mai atent. Veți putea observa că procesiunile ortodoxe legate sau inspirate din viața lui Iisus (deci, inclusiv drumul crucii) (...)
Sa-mi spuna cineva de ce acesti calugari copiaza Via Dolorosa de la Romano Catolici. Biserica Ortodoxa nu are " Drumul Crucii" inclus in randuiala bisericeasca . In nici o carte de cult (...)