duminicã, 9 februarie, 2025

Special Arad Logo

    Știri aproape ratate (6). Doare și nu mai e frumos. Plus celelalte dezastre ale săptămânii, care ne-au ținut ca pe ecstasy

    de Adriana Barbu | 1 decembrie 2024, 8:37 AM | Blogul Special Arad | Știri Arad | Topic special

    0

    Doare şi nu mai e frumos. Iar schimbarea asta a simțurilor vine la o săptămână după ce credeam că, chiar de nu e foarte frumos, e bine sau, cel puțin, e sănătos şi necesar.

    Acum, când n-am mai rămas decât cu teatrul politicienilor și cu convingerea că 35 de ani se pot pierde într-o singură duminică, nu mă pot gândi decât la faptul că o ţară poate arde la fel de ușor ca o casă, așa cum afirma Liiceanu AICI, şi că s-ar putea doar să nu poţi schimba ţara, dar să poţi schimba ţara.

    Nu ştiu ce ştiri aţi citit zilele acestea, dacă au fost şi altele decât cele legate de candidaţii la alegerile prezidenţiale, cele despre istoricul vechi al oamenilor noi, despre Curtea Constituţională şi Biroul Electoral Central, despre cât contează alegerile parlamentare şi despre cine şi de ce ne suflă în ceafă şi ne trage ţara de sub picioare.

    Nu ştiu dacă aţi urmărit orice altceva, dacă ați mai ajuns să vă gândiți la altceva. Nu știu dacă ați reușit să faceți pauză între șocuri ca să vedeți și auziți știri din altă lume, una mai bună.

    stiri 6

    (Grosa& Nebulosa. Foto. FB)

    Doare şi nu e frumos. E fără ştiri bune

    Mie nu mi-a ieșit, deși le-am căutat cu disperare.

    Am încercat, aproape în fiecare seară, să șterg greața veștilor din România cu piesele de teatru de la festival, dar orice trup gol de pe scenă, care ridica sprâncenele pudibonzilor, mă făcea să mă gândesc la libertățile luate de-a gata, ca și câștigate pentru totdeauna, pe care le putem pierde chiar zilele astea.

    Fiecare râs în hohote la glume uşoare despre femei și cratițe, despre bătaia ruptă din rai, despre femei în general, mă ducea iar la gândul de care nu mai scap de o săptămână încoace: cât de puțin de fapt s-a schimbat România, nu acea Românie profundă, căreia nu i-am dat oricum nicio șansă niciunii, ci aceea care le-a avut aproape pe toate și a rămas tot acolo, legată ombilical de vremurile în care primeam lumină cu porția pentru că cineva ştia mai bine decât noi când e nevoie de ea.

    Au fost și câteva știri foarte bune zilele astea, dar cine să le vadă, când ne înecăm în apele sfinte ale inteligenței neamului și încercăm să ne punem la punct cu Tik-Tokul și boții altora.

    România intră de tot în Schengen, se spune, mai sigur ca niciodată, America ne va primi fără vize, se afirmă cu tărie. Dar știrile astea pozitive nu mai încălzesc pe nimeni când votanții țării nu mai vor niciun occident, niciun orient, ci doar un salvator care să facă totul în locul tuturor și să spele cu universul pe jos. L-au şi găsit.

    N-a mai contat nici că suntem în sfârșit văzuți ca fiind mai buni ca vecinii noștri, bulgarii, cu care suntem puși, prin lume, să umblăm cot la cot.

    Bulgaria nu a intrat în programul Visa Waiver, dar numărul de refuzuri a scăzut semnificativ

    Urmează alte zile în care oricum nu vom vorbi de nimic altceva decât despre alegeri, drepturi, libertăți, legi și încălcarea lor, adevăruri ratate și minciuni mesianice, așa că alimentați-vă cu tutun, răbdare şi tutun. Eu așa voi face. Nu-i sănătos, dar ce-i mai sănătos decât să fii la curent cu toate ca să știi cât de reci sunt apele în care te vei scălda.

    La Arad aşa stăm cu voturile şi renumărarea lor:

    Pe surse: Diferențele după renumărarea voturilor, în Arad, nu schimbă clasamentul. Vezi cum au evoluat cifrele

    Dacă nu poți fuma pe oriunde vrei şi cât vrei și alegi să vapezi peste tot ca să te ţii treaz şi ocupat, atunci e bine să știi că încă un studiu zice că vapingul e la fel de rău ca și fumatul adevărat, sau poate chiar mai rău:

    Vaping immediately affects vascular health and oxygen levels, study shows, even without nicotine

    Dacă zâmbești pentru că tu nu ai viciul ăsta, sau ai reușit să scapi de el, nu zâmbi prea lung. Uită-te în jur: trăieşti în Arad, aşa că poluarea te va ucide oricum încet, dar sigur. Și, apoi, nimănui nu-i pasă chiar atât de tare cât să ia măsuri.

    Poluare şi câteva vicii care ne omoară

    Suntem bine, atât de bine încât politicienii noștri le dau, în aplauzele votanţilor, lecții europenilor care vor să ne dea lecții cum să mergem cu bicicleta. Nouă, se minunează ai noştri! Celor care mergeam cu bicicleta, pentru că nu ne permiteam cu altceva, în timp ce ei se poluau ca proştii de la prea multe maşini. Poate aşa mai înţelegem de ce se votează ce se votează.

    Aşa-i, ţările sărace ar trebui, nu-i aşa, să fie mai puţin poluate decât cele dezvoltate. De omorât te omoară mai repede o ţară din lumea a treia.
    În capitala Indiei, numai să respiri e ca și cum ai fuma mai mult de două pachete de ţigări pe zi.

    Inhaling Delhi’s polluted air is like smoking 50 cigarettes a day, doctor says

    Dar ştirile astea, scrise de media veche, nu mai interesează pe nimeni. Noua media dă trendul. Iar noua medie sunt toţi cei cu conturi pe social media, acolo unde se fac şi se desfac adevăruri, renasc liderii de mâine şi se dă foc la ţări unde populaţia şi-a mutat viaţa în online, unde toţi arătăm şi suntem bine.
    Unele ţări au decis că ceva trebuie făcut şi au început să ia câteva măsuri.

    Australia passes social media ban for children under 16

    E foarte greu de decis, însă, ce interzici și ce lași la liber în orice țară te-ai afla, mai ales dacă sunt situații noi, cu care nu te-ai mai confruntat. Fără experiențe din trecut, fără învățăminte, occidentalii bâjbâie și ei prin noile tehnologii, fără să știe exact cum pot reglementa ceva ce a cucerit şi dictează deja în toată lumea. Câteva lecții din trecut pot fi aplicate chiar și așa, dacă nu ai uitat de el, şi pot fi salvatoare.

    stiri 6 bis

    (Andrei Rublev – regia Andrei Tarkovsky)

    Cum să ne amintim ce nu vrem să uităm

    Nu-i cazul ţărilor care au scăpat de doar câţiva ani de dictatură şi care deja par că şi-au uitat trecutul. Uitarea e un handicap pentru toţi, așa că ar fi bine să știi cum ai putea să-ți amintești ce nu vrei sau nu trebuie să uiți. E greu, foarte greu să faci asta, dar ce pare ușor zilele astea pe la noi:

     How to get better at remembering

    Dar războiul nu se dă doar cu amintirile uitate și cu social media, ci fizic, aici, lângă noi. Au trecut de ceva vreme 1.000 de zile de război în Ucraina și alte sute par să le urmeze, indiferent de politicienii vremii.

    Noi, românii, n-avem treabă cu războiul de lângă noi, dar sunt țări care își pregătesc populația pentru conflict armat. Poate că nu vor să împrumute retorica preferată a românilor, cea cu lucrurile care ne iau mereu prin surprindere:

    Would you survive 72 hours?’ Germany and the Nordic countries prepare citizens for possible war

    Occidentul se pregătește nu doar de război, ci, în unele țări, și de ce moarte își va alege.

    Assisted dying bill backed by MPs after emotional Commons debate

    Să stăm liniștiți, occidentul acela e, oricum, departe de noi. Aici, la noi, încă nu suntem dispuși să recunoaștem drepturile femeilor, pentru că la ele energia, cică, vine de jos în sus, iar ce vine de jos…

    Zâmbiți? Dar nu-i zâmbetul vostru, nu? Am fost o ţară educată să credem asta de prea mulţi ani şi duşurile pe care am fost puși să le facem în ultimii 34 de ani ca să fim europeni nu ne-au spălat convingerile. Le-au făcut să nu pută, dar sunt tot acolo, ascunse după câţiva bulbuci de săpun occidental.

    Studiile ne arată așa cum suntem și aşa ne şi regăsim în media, tradițională sau nu. Pun aici unul dintre studii. De parcurs și făcut mea culpa.

    În umbra stereotipurilor: de la mamă la vampă. Reprezentarea femeilor în presa din România în anul 2024

    S-ar putea să nu fie nici occidentalii mai deştepţi, că tot ne place chestia asta să o spunem, dar măcar au trăit mai mult timp în democraţie şi o mănâncă pe pâine. Noi tot cu dictatura și, inevitabil, cu frica de ea ne place să ne hrănim. Noi toţi, însă, am pus în mâna unui copil de 4 ani o armă încărcată şi acum ne minunăm de ce a urmat. E vechi textul şi lung, dar e mai uşor de înţeles unde suntem noi şi de ce:

    Why the Past 10 Years of American Life Have Been Uniquely Stupid

    O să avem nevoie de mult tutun, de alcool, de nițel extaz ca să facem față la ce va urma, zilele astea.

    Despre alcool, tutun, droguri, sex şi masturbare

    Dacă la alcool şi tutun stăm rău, o ştim, avem toate problemele unei țări unde se bea și se fumează mult, cu drogurile, zic oficialii de pe la noi, nu avem probleme. Suntem o țară săracă, care trăiește din beţie. Totul sub control. Nu suntem dinamizați de ele, avem doar câteva tragedii de uitat și îngropat în justiție, dar în rest tot bun.

    Nimic funny. Olandezii, care au treabă cu drogurile, la liber și la negru, au chiar şi gnomi din ecstasy şi par că o duc, cu ei cu tot, mai bine ca noi.

    Good Morning. Dutch Cops Found a Garden Gnome Made Entirely of MDMA

    Nici cu sexul nu stăm bine şi nici un vrem să stăm, că doar nu vrem să înveţe copiii prin şcoală ce e aia. Să se documenteze pe net, dar să nu vorbească în public  serios despre sex, ci doar ca la birtul satului. Niciun cuvânt despre masturbare. E ruşinoasă, aşa că e tare greu de vorbit în public despre tehnici de masturbare utile pe oriunde.

    Le pun aici ca să ne bucurăm de libertatea asta:

    What is syntribation? How to do the hands-free masturbation technique, according to sex experts

    Nu știu cum o să fie, dacă o fi bine sau nu, oricât tutun am arde. Ştiu doar că deja avem cuvântul anului, aşa că orice ni se va întâmpla nouă, ca nație, nu va schimba prea mult imaginea lui 2024. Anul viitor, însă, s-ar putea ca altul să fie cuvântul, unul care să doară şi să nu fie aşa frumos, ci maxim mai provocator decât demure-ul.

    Dictionary.com Names ‘Demure’ as Its Word of the Year for 2024

    Nu ştiu nici unde să vă zic să mergeţi ca să vă clătiţi ochii și inima şi nici ce să faceţi altceva decât să mergeţi la vot. Duminica aceasta, dar şi viitoarea.

    Ascultați ce spune Maria Ressa, jurnalistă, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, despre alegerile din România:

    Nu ştiu cu ce ne vom alege după, dar ştiu că va fi frumos cât timp vom avea niţel de poezie, pe care să o putem citi oriunde, cu vocea tare, nu să o scriem în fugă pe pereţi:

    „Și măcar o dată
    as vrea să fiu
    toate înjurăturile care nu se aud
    decât pe stadion”

    Alina Purcaru – Tot mai multă splendoare, ed. Cartier

    Și cu muzică. Michelle Gurevich are o piesă nouă. În inima mea va avea întotdeauna locul său bine stabilit, dar aici vine în loc de concluzie, on perpetual repeat,
    So I take a shower

    Nu de băi avem nevoie, ci de un duș rece.

    Citeşte şi: 

    Ştiri aproape ratate (5). Votaţi. Doare, dar e frumos. Şi altele despre teatru, diasporă şi poezie, toate cu iz politic

    Știri aproape ratate (4). Apă şi talpă. America deportărilor, România inaugurărilor. Puţin alcool, mult frig şi promisiunea că vom fi toți slabi

    Știri aproape ratate (3). Politică de România, decizie de New York, câteva vorbe despre anxioşi şi tineri şi un sfat: nu faceţi AVC după ora 16.00!

    Ştiri aproape ratate (2). Haideţi să fugim cu primarul, ca să nu mai fim atât de cinici 

    Știrile pe care aproape le-am ratat (1). Luminile lui Caravaggio, întunericul lui P. Diddy, jumătatea de baraj și Anul nou care n-a fost

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.