Am ratat multe ştiri în ultimele săptămâni pentru că n-am avut aproape deloc timp de citit sau de scris. Câteva, însă, n-am vrut să le las nespuse, aşa că le amintesc rapid aici, în dezordinea în care mi le amintesc.

Bat la uşă alegerile, ultimele după care vine potopul în România, iar politicienii puşi la colţ de presă îi pun la rândul lor la colț pe contracandidaţi, foștii coechipieri. Fără prea mare impact în viața publică din România, dar destul cât să înțelegem, dacă am uitat cumva, în ce țară trăim.

Știri despre regine, regi și politică

Marcel Ciolacu nu știe nimic, spre exemplu, de regina contractelor cu statul, care a tronat în primul rând la dezbaterea publică a liderului PSD de la Antena 3. Nu o știu nici ceilalți lideri din PSD lângă care a stat. Nu a invitat-o nimeni în Parlament, ba chiar, spune mai marele PSD, deși 6 membri importanți ai partidului i-au cerut să se ridice că nu e locul ei acolo (căci locurile erau bine stabilite, se spune), nimeni n-a reușit să o mute pe Mihaela Neagu. Regina are doar 1.800 de contracte cu statul.
Asta femeie!

•  Cum a ajuns regina contractelor cu statul in prima linie PSD  ca sustinatoare a lui ciolacu la Antena# CNN

Dar dacă presa a vorbit de regina contractelor venită din sfera PSD, cealaltă presă, cot la cot cu premierul Ciolacu, a găsit rapid și un rege al contractelor, de data asta la PNL:

Marcel Ciolacu a fost întrebat despre „regina contractelor cu statul” și a spus că există un lider PNL „care are contracte cu statul român în valoare de 3 miliarde de euro”.

Marcel Ciolacu a fost întrebat despre „regina contractelor cu statul” și a spus că există un lider PNL „care are contracte cu statul român în valoare de 3 miliarde de euro” 

Așa e cu politica în România și n-aș vrea să zăbovim prea mult la cele care nu ne mai surprind. La Arad, am ajuns de mult doar să zâmbim superior când vine vorba de politică, mai ales de cea locală, pentru că, nu-i așa, toți știm (dar despre astea altcândva și altfel).

Aşa cum toți știm și că ne-am săturat de mult de promisiunile politicienilor. Săptămâna asta s-au împlinit 9 ani de la Colectiv. 9 ani scurși degeaba. Au fost procese lungi, sentinţe tipic româneşti, vinovați mai puţini, bani de luat înapoi de la cine altcineva decât de la victime:

ISU cere bani înapoi victimelor din tragedia de la Colectiv

în timp ce cele trei centre pentru arși, cele promise cu surle şi trâmbiţe, mai au mult de așteptat până la finalizare:

•  Nouă ani de la tragedia de la Colectiv și nicio schimbare. Cele trei centre pentru marii arși încă nu sunt finalizate

Atacul cerebral, spitalele din România, cultura de pe aici și tinerii

De un lucru putem fi, însă, siguri: murim pe mai departe în spitalele din România pe fast-forward, din pricini de proastă organizare, lipsă a dotărilor sau pur și simplu din indiferență.

Avem probleme mari nu doar când vorbim de arșii din România, ci și când aducem în discuţie una dintre principalele cauze de deces în România.

Până vom trece peste incompetență, subfinanțare și nepăsare, rugați-vă să nu faceți AVC după-masa, seara sau noaptea. Nu prea avem medici de gardă care să ne salveze, o spun chiar medicii într-o investigație, una din seria, dureroasă dar necesară, realizată de PressOne.

Time is brain, dar noi nu prea avem brain aici, în România:

•  De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

Mai fac un singur pas în măruntaiele urât mirositoare ale țării noastre, doar ca să pun tabelul acesta aici:

Ce spune? Că suntem iar pe ultimul loc în Europa la numărul ce cărți citite pe an (așa cum am fost și anul trecut, și acum doi ani) și asta s-ar putea să ne spună cam totul despre viitorul nostru.

Despre viitorul Moldovei vom ştii mai clar câte ceva după duminică. A fost o singură zi de tăcere în Republica Moldova după săptămâni întregi de acuze, fake newsuri şi frici. Duminica e cu voturi şi cu convingerea că o Maia ne-ar prinde tare bine şi nouă, zilele astea, dar poate nu o merităm.

•  Ziua tăcerii în ajunul turului II al alegerilor prezidențiale din R.Moldova

Când e momentul să spui NU

Dar gata cu politica, gata cu disperările. Uneori e momentul să pui piciorul în prag, să fii radical.

Cum știi că e momentul, însă, să-ți dai demisia de la job, să renunți la o dietă, la un prieten sau chiar la relația în care te afli? Nu e o treabă ușoară de aflat, dar există momente în care poți identifica cu ușurință câteva semne care să-ți indice că momentul e acum:

•  The end is nigh! Experts on when it’s time to quit your relationship, your job, your diet and more

Alteori, însă, e mai bine să fii atent doar la trăirile tale și să vezi când ți se face pielea de găină. Aceea e zona în care merită să-ți petreci mai mult timp, ca să trăieşti cu kama muta:

•  Kama muta: the powerful emotion you didn’t know you had

E bine, însă, de ştiut că emoţiile puternice şi strângerile lungi în braţe nu sunt chiar pe placul tuturor. Cu siguranţă nu a celor care trebuie să muncească printre ele. Un aeroport din Noua Zeelandă a interzis despărțirile cu îmbrăţişări mai lungi de trei minute. Sfatul celor de la Aeroportul din Dunedin pentru cei care au nevoie de mai multe minute pentru a-și lua la revedere e să se despartă în parcare.

E destul de veche ştirea, dar e atât de in your face încât era păcat să nu o amintesc aici:

•  New Zealand airport causes stir with sign capping goodbye cuddles to 3 minutes

Dar despărţirile nu sunt chestiuni uşoare, pot provoca anxietăţi mari şi te face să nu te mai odihneşti niciodată cu adevărat. Aşa că ar fi bine să nu-i luăm prea mult peste picior pe cei care au nevoie de zeci de minute ca să-şi spună „La revedere”.

Dacă eşti însă printre cei care dorm suficient de mult, dar se trezesc în fiecare zi obosiţi, atunci ar fi mai bine să-ți analizezi viața, să vezi dacă suferi de vreo boală asociată cu somnul insuficient sau de stres, să respecți regulile pe care le-ai auzit de mii de ori, iar, dacă niciun sfat nu ajută, să consulți un medic:

•  What to Do if You Wake Up Tired Every Day

dar, mai ales, să te gândeşti dacă nu suferi cumva de anxietate înalt funcţională:

•  Simone thought she was exhausted and burnt-out. But her high-functioning anxiety was going unnoticed

Un factor de stres poate fi legat chiar de momentul la care ar trebui să părăseşti casa părinţilor. Când e bine să plecăm de acasă şi cum stau tinerii din România în acest clasament al tăierii cordonului ombilical cu adevărat?

•  Young People Leaving the Parental Home

Și un pic despre Ozempic

Dacă de plecat de acasă e tare greu şi poate provoca multe probleme, de slăbit e din ce în ce mai ușor, cu Ozempic. Atât de ușor încât medicamentul a relansat economia Danemarcei.

Gândit pentru diabetici, ajuns principala metodă de slăbit rapid pentru sute de mii de oameni din lumea largă, medicamentul cu pricina a transformat economia Danemarcei, unde se produce pastila Ozempic. Novo a devenit cea mai mare companie din Europa și a schimbat datele economiei de aici. Care ar putea fi urmările în cazul în care moda slăbitului rapid va trece?

•  Ozempic’s biggest side effect: Turning Denmark into a ‘pharmastate’?

Slabi sau mai puțin slabi, tot urâm cum arătăm în pozele altora. Există și o explicație pentru asta și e una logică: nu suntem obișnuiți cu noi aşa:

•  Why do so many of us hate how we look in photos?

O singură știre de peste ocean s-ar putea să vă facă să zâmbiți, dar să fiți nedumeriți în același timp. Nu, nu are legătură cu Trump, Kamala, miliardarii care îi susțin și scandalurile din mass-media pe tema viitorului preşedinte USA, ci cu faptul că de acum, la New York, nu mai ești obligat să treci strada pe zebră.

Poți să o traversezi pe oriunde, doar că, dacă nu o faci pe trecerea de pietoni, nu ai prioritate. Au murit 200 de oameni în ultimii 5 ani pentru că au trecut pe altundeva strada decât pe trecerea de pietoni, dar cei care au inițiat legea au insistat pe faptul că, oricum, la New York toată lumea trece pe unde vrea, dar de amendat sunt amendaţi doar cei de culoare.

NY legalizează traversarea strazilor în afara trecerilor de pietoni pentru a lupta împotriva rasismului:

NY legalizează traversarea strazilor în afara trecerilor de pietoni pentru a lupta împotriva rasismului

Dacă nu o să ajungi al New York în viitorul apropiat, sau prin lumea largă, va trebui să te mulţumeşti cu ce ai pe acasă. Chiar dacă pe acasă nu se întâmplă tare multe acum. S-a încheiat mai toate festialurile faine, cel de la Sibiu, la care mereu am vrut să ajung, dar nu mi-a ieșit, FILIT-ul de la Iaşi, festivalul acela de literatură care umple săli de 500 de locuri şi la care vin unul după altul laureaţi ai Premiului Nobel, cel de la Timişoara, și mai e ceva până la cel de la Cluj. La Arad s-au încheiat aproape toate aventurile, toate balurile, mini-festivalurile de film și aproape toate inițiativele electorale de gen. O să vină FITCA, nu-l ratați, ar fi păcat:

Veste bună pentru fanii Festivalului de Teatru Clasic: s-a anunțat data ediției din 2024

iar mai apoi vine și momentul acela de stat acasă și citit

sau ascultat muzică:

și așteptat să se deschidă expoziția lui Caravaggio la Timișoara:

Expoziția „Luminile lui Caravaggio”

Citește și: 

Ştiri aproape ratate (2). Haideţi să fugim cu primarul, ca să nu mai fim atât de cinici 

Știrile pe care aproape le-am ratat (1). Luminile lui Caravaggio, întunericul lui P. Diddy, jumătatea de baraj și Anul nou care n-a fost