A fost o săptămână în care am avut parte doar de ştiri aproape ratate. Am aflat, de pildă, ce ştiam cu toţii deja după investigaţia Recorder, că vila de pe Aviatorilor 86 e pregătită pentru Klaus Iohannis, dar de data asta au vrut să ne-o spună politicienii, ceilalți, așa, de campanie electorală.

Ne-am bucurat pentru două zile că Maia Sandu a câştigat al doilea mandat de preşedinte în Moldova, nu fără să facem tot felul de calcule şi să ne uităm atent, iar și iar, la diaspora țărilor sărace şi la vecinii lor. Am mai zâmbit, amar, adică cum știm mai bine, la ce mai fac politicienii în perioada asta stresantă pentru ei, cum dau din coate, cum îşi fac calcule pentru pâinea de mâine pe promisiuni de ieri şi l-am mai admirat niţel pe Bolojan, intrat triumfător în campanie cu încă o lecție pentru dragii lui colegi:

Dar nu cred că ne-a adâncit ceva mai mult în discuţii şi dezbateri decât alegerile din USA şi victoria fără drept de apel a lui Trump. Mai toate subiectele de pe ordinea de zi ale tuturor au avut legătură cu victoria asta, fie că se discuta de Ucraina şi Rusia, Israel şi Fâşia Gaza, de încălzire globală şi economie, imigranţi, NATO sau sfârşitul lumii.

Imigranţii noştri, drogurile lor şi alte ştiri

Mi-a fost aproape imposibil de găsit, însă, ştiri care să nu fi ajuns şi la voi. Lumea e mică, acum, toţi vedem tot, iar asta e de cele mai multe ori trist, lipsit de substanță. Încerc totuşi cu acestea provocarea „Ştiri aproape ratate”, fără prea mult entuziasm. A fost o săptămână cu prea multă politică şi prea puţină poezie.

Cum arată planul deportărilor în masă promis de Donald Trump, plan de care a amintit insistent şi în discursul de marţi? Poate nu așa cum ni-l imaginăm cu toții. Trump s-a luptat și în mandatul trecut, în timpul președinției sale din perioada 2017-2021, cu deportările, dar lucrurile nu au ieșit chiar așa cum şi-a dorit. Biden a deportat mai mulți imigranți în anul fiscal 2023 decât în orice an în care peste America a domnit Trump, arată datele guvernamentale. Dar statisticile nu par să mai fie la modă.

Inside Trump’s plan for mass deportations – and who wants to stop him

În SUA, însă, în aceste zile nu s-a votat doar politic ci, în mai multe state, s-a pus ştampila şi pe legalizarea drogurilor.
Florida, Dakota de Nord și Dakota de Sud au votat fiecare măsuri pentru legalizarea marijuanei recreative, iar alegătorii din Nebraska au luat în considerare atât marijuana recreativă, cât și cea medicală. Dacă vrei să știi cum stau la capitolul voturi pe droguri aceste state, poți afla de aici:

Follow marijuana election results across Florida, Nebraska, South Dakota, North Dakota

Inaugurări pentru lucruri vechi de 25 de ani

Dar America cu sistemul ei complicat de vot, cu democrația ei, drogurile și excentricii săi, în frunte cu preşedintele ales, e departe. Mai tragem cu ochiul la ea, mai aşteptăm ridicarea vizelor, mai visăm că ne va fi aproape dacă ruşii vor da peste noi, dar de învăţat de la ea ne e greu.
Și asta pentru că ne place să rămânem… la plăcerile noastre. Și când vine vorba de plăceri, una sigur pare să se regăsească în ADN-ul tuturor politicienilor români: inaugurările.

Inaugurăm câte o lucrare de trei, patru ori până la finalizarea ei. Nici nu mai contează că nu e gata, o inaugurăm pe bucăți. La Arad, inaugurăm chiar și un spital care e menit să rămână pe mai departe nefolosit. Pentru că, inițial, statul nu te-a mai lăsat să-l dotezi, mai apoi pentru că firmele cu care lucrează statul își bat joc chiar de el. În cazul Aradului, firma a decis să instaleze în spital un transformator vechi de 25 de ani.

Până la cumpărarea unuia nou, până la judecată și decizii legate de cine va instala un transformator nou, spitalul inaugurat stă cu lacătul pe el.

Reportaj/Arad: un spital inaugurat în 2023 stă închis din cauză că a fost dotat cu un tarnsformator vechi de 25 de ani 

Viitorul altora, problema altora

Gata cu ştirile serioase, cu care ne-am amărât săptămâna. Să trecem la cele mai puțin serioase, care ne pot zdruncina și mai tare.

Nu stăm bine cu empatia când ne gândim la viitor, o arată studiile. În fapt, nu ne putem gândi serios la viitor, pentru că suntem prea preocupaţi de noi, cei de acum. Ce va urma într-un viitor îndepărtat, pentru alţii, ne marchează atât de puţin că nu putem vibra nici când ni se vorbește de catastrofele viitoare. Deşi un pic mai multă empatie faţă de generaţiile viitoare ar putea fi salvatoare pentru toți:

The empathy gap that is imperilling future generations

Ziua în care cu toții vom fi slabi. Nopțile în care numărăm anxietățile

Dar viitorul e şi el, ca şi America, departe. Avem probleme prea mari cu prezentul şi cum să-i supravieţuim. În primul rând, ficţiunea ne impune moda. Oricât de stresant ar fi pentru noi, e ofertant pentru marii retalieri de modă şi asta e de bine, poate, măcar pentru economie.

The Rivals effect: equestrian dressing gallops up the style charts

Dacă filmele ne impun moda, e logic că vedetele ne impun dimensiunile în care să ne încadrăm, pentru a fi atractivi. Noroc că e posibil ca, pe viitor, să fim cu toţii slabi. Să sperăm că slabii vor rămâne la modă şi că noul produsul al celor de la Novo (nu, nu cel despre care vorbeam săptămână trecută, Ozempic, ci unul nou) va intra rapid pe piaţă şi se va produce la scară globală şi la foc automat.

Controversă totală la nivel global sau victorie absolută? Novo Nordisk, compania care a creat Ozempic, celebrul medicament folosit în toată lumea pentru a slăbi, vine cu un nou produs care promite să ofere cea mai dramatică pierdere în greutate din istorie

Dacă cu pierderea kilogramelor în plus, cercetătorii par să se descurce din ce în ce mai bine, cu anxietăţile stăm din ce în ce mai prost. Iar una dintre ele sigur e legată de alcool. Deşi mulţi dintre noi bem câte un pahar, două pentru a ne simţi mai relaxaţi, alcoolul ne provoacă, în fapt, noi anxietăţi. Are şi un nume anxietatea care are directă legătură cu băuturile alcoolice – hangxiety – şi a fost desigur şi ea studiată:

What’s worse than a hangover? Hangxiety. Here’s why it happens.

Cât de frig e în cel mai rece loc din lume. Și unde trăiesc milionarii

E greu cu alcoolul, cu moda, cu slăbitul, e greu de trăit în zonele supradezvoltate unde în fiecare zi poţi identifica o nouă anxietate şi zeci de noi probleme. Aşa că uneori poate e mai bine de trăit în izolare. Dar cât de izolat să fii?
Şi cât de uşoară e viaţa în locurile acestea izolate, greu accesibile? Cu siguranţă e departe de paradisul însorit cu umbreluţe, de pe insulele imaginare din mintea fiecăruia.

E grea, fără doar şi poate, viaţa în locurile ferite de agitaţia cotidiană. Sunt însă zone în care viața e dincolo de imaginație. Sunt zone în care când zici frig e atât de frig de îți îngheață respirația, când vorbești de băi vorbești de vise și speranțe, când vrei să ai mașini funcționale nu le oprești niciodată din mers și când zici biblioteci zici povești despre Gulag.

Cum e viața celor din Oymyakon, în nord-estul Siberia, cel mai rece loc locuit permanent din lume? Ne spune jurnalista Natalya Saprunova, care a petrecut aproape două luni documentând viața de zi cu zi a oamenilor din comunitatea Oymyakon. În caz că vă scapă, chiar și acolo se vorbește de încălzirea globală.

„Pole of Cold’: life in the coldest inhabited village on Earth – photo essay

Trec și la știri calde și bune.

Mă gândesc că poate nu vrei să locuiești în Siberia, ci ai prefera să-ți petreci viață într-un oraș cu mulți milionari. Există și un top al acestor orașe, așa că, dacă vrei măcar să știi unde trăiesc cei mai mulți oameni cu averi de peste 100.000.000 de euro, aruncă un ochi aici:

Orașele cu cei mai mulți milionari. Zeci de mii de persoane, la nivel mondial, au AVERI care depășesc 100 de milioane de dolari

Da, New Yorkul conduce topul în care, desigur, se regăsesc și alte orașe din USA, fapt care explică de ce săptămâna asta am vorbit cu toții de America. Dacă stai însă să te gândești de două ori la mutarea ta în orașul milionarilor pe motiv că nu-i prea verde, atunci e bine măcar să știi că cei din New York, spre deosebire de alții de pe la noi, cred că nu-i suficient de verde, îl vor mai verde și fac totul ca să devină așa. Au de gând să aducă verdele pe cel mai cunoscut bulevard al Americii: Fifth Avenue.

Orașul New York își va transforma unul dintre cele mai emblematice bulevarde într-un coridor centrat pe pietoni, cu trotuare largi, spații publice și 230 de arbori nou plantați 

Dar, pe când credeam că voi scrie doar veşti bune din New York, aseară a luat foc unul dintre cele mai cunoscute parcuri din oraș, Prospect Park.
S-a vorbit și aici de încălzirea globală

https://www.cbsnews.com/newyork/video/officials-provide-update-on-prospect-park-brush-fire-in-brooklyn/

Dacă nu ai bani să vizitezi America și eşti convins că mai ai mult de aşteptat după ridicarea vizelor, deşi acum şi până la 1 Decembrie subiectul este printre cele preferate de politicienii români, atunci e bine să stai acasă: e încă verde la noi, sunt puțini imigranți, iar alcoolul e ieftin şi la liber.

Știrile bune de acasă și ce pui în loc de poezie

Dacă mai pui că zilele astea sunt și veşti faine din zona culturală, pare relativ ușor de trăit pe aici.

Caravaggio a sosit și va rămâne un timp la Timişoara, cu cele 43 de tablouri ales sale. Operele care vor face parte din expoziția „Luminile lui Caravaggio” au ajuns deja la Muzeul Național de Artă din Timișoara cu un transport special. TIR-ul în care se aflau a fost însoțit în permanenţă de trupele speciale ale jandarmeriei.

Caravaggio, adus la Timisoara cu… mascatii. Ultimele pregatiri pentru expozitia eveniment, in care tablourile vor putea fi admirate pe muzica. Video

„Apă și Talpă” e sold out la Arad, duminică, de la ora 19.00, când are loc proiecția specială în prezența echipei, iar asta te face să crezi că mai poți trăi și în Arad, un timp.

“Apă și talpă” e documentarul independent, realizat de Mircea Gherase și Lucian Mircu, în coproducție cu Asociația Tășuleasa Social, un film care îi urmărește pe cei nouă protagoniști uniți de dragostea pentru sport și Via Transilvanica, în încercarea de a alerga întreg traseul, aproape 1.400 de kilometri, în 25 de zile.

Mai apoi nu mai e mult până începe festivalul de teatru FITCA la Arad, iar asta e încă o veste bună.

Nouă spectacole și două concerte la FITCA 2024 | PROGRAM

Între timp poți admira o bucată de peste trei metri înălțime din Zidul Berlinului, la Timișoara, în cadrul unei expoziții și dezbateri prin care se marchează 35 de ani de la căderea lui.

O bucată din Zidul Berlinului a ajuns la Timișoara / Cântărește două tone și jumătate și are peste trei metri înălțime / Expoziție și dezbatere, la 35 de ani de la căderea simbolului divizării (galerie foto)

N-a fost o săptămână prea bună nici pentru știri, nici pentru viața de după știri. A fost o săptămână fără poezie, dar cu ziariști (ce ziariști), așa că las aici asta, pentru cei îndrăgostiţi de adevăr:

Și piesa asta aici, pentru că, fără prieteni și obsesiile lor, ți-ai trăi viața doar printre bălării:

Citeşte şi: 

Știri aproape ratate (3). Politică de România, decizie de New York, câteva vorbe despre anxioşi şi tineri şi un sfat: nu faceţi AVC după ora 16.00!

Ştiri aproape ratate (2). Haideţi să fugim cu primarul, ca să nu mai fim atât de cinici 

Știrile pe care aproape le-am ratat (1). Luminile lui Caravaggio, întunericul lui P. Diddy, jumătatea de baraj și Anul nou care n-a fost