Încurcate sunt căile sportului, aș putea spune parafrazând o veche zicală populară, iar la Arad ele se încurcă an de an, lună de lună, săptămână de săptămână. Am mai spus-o și cu alte ocazii că e tare greu să fii fanul unei echipe ca UTA, iar acest club ne confirmă asta în fiecare sezon.

A fost un sezon în care din nou am crezut că se poate și se vrea mai mult. „Dar pentru a fi în play-off ai nevoie de mai mult”, ne-o spune chiar din interior cel care ne-a făcut să credem că se poate și se vrea mai mult, Adrian Mihalcea. UTA a fost acolo, chiar în primele șase, dar două meciuri de care ne vom mai aminti mult timp ne-au făcut cioburi speranțele. Tot Mihalcea vine și ne spune că se jură pe viața lui, pe viața familiei lui și a prietenilor lui că n-a fost nimic necurat. Nici cu CFR și nici la Miercurea Ciuc. Poate chiar are dreptate, poate nici n-a știut nimic…

Mai sunt patru etape, dar speranțe nu mai avem pentru că după atâția ani în care ne uităm la fotbal am văzut și noi cum bate vântul și de unde. UTA este deja sub CFR și sub FCSB și doar naiv dacă ești mai poți crede că în acest sprint final spre locurile de play-off gruparea din Arad le mai poate depăși la foto-finish. Cu UTA au rezolvat problema, Oțelul a ieșit și ea din calcule tot în ultimele două meciuri, mai trebuie sacrificate alte două echipe dintre cele trei, FC Argeș, U Cluj și Botoșani pentru ca televiziunile să aibă rating în play-off. Acum, după ce am studiat programul, aș miza că FC Argeș nu va pleca capul, iar Universitatea Cluj își va nărui speranțele chiar la ultima etapă, în meciul direct cu FCSB. Și ceva îmi spune că Botoșani se va liniști încă de duminică, chiar pe „Francisc Neuman”…

FC Argeș a mai fost acolo, precum un copil rebel care s-a încăpățânat să joace-n play-off și după un an retrograda în liga a doua. O fi fost întâmplător? Nu prea îmi vine să cred. A fost pedepsită că n-a fost cuminte cu un an înainte. Clinceniul a făcut și ea la fel și după un an s-a dus și ea în liga secundă și a dispărut. Chiar și Gaz Metan s-a încumetat să mănânce la masa bogaților și a dispărut și ea…

Probabil de asta le-a fost frică celor de la UTA. Când emiți pretenții, superi, iar după atâția ani în prima ligă, ani în care a fost cuminte și liniștită, cu excepția acelui sezon în care a ajuns la barajul cu Buzăul, conducătorul clubului din Arad a învățat ce trebuie să facă ca să mai fie liniștit încă un an. Și apoi încă un an. Să stea cuminte, să doarmă în patul de sus și să își aștepte rândul la mâncare pentru că la „masa șmecherilor” – vorba lui Costache – e tot timpul ocupat.

Fotbalul nu mai e de mult timp doar un sport. E un generator de bani și totodată un tocător de bani. În acești ultimi ani, cei de la „masa șmecherilor” au spart bani dar au și făcut pentru că și-au dorit mereu să fie acolo, să se ducă în Europa. Iar unde sunt bani sunt și interese. Mari interese.

UTA n-a vrut niciodată la „masa șmecherilor”, dar a vrut mereu protecția lor. Ea nu vrea decât să se salveze pentru că nevoia ei e doar cea de a rămâne acolo unde e, să mai vină niște bani pentru a-și plăti datoriile pentru că o eventuală retrogradare ar fi sinonimă cu falimentul.

Revin la ceea ce spunea Mihalcea cu câteva zile înainte de a se jura pe viața lui, pe familie și pe prieteni: „pentru a fi în play-off ai nevoie de mai mult”. Are dreptate sută la sută. În primul rând ai nevoie de acceptare, iar dacă nu o primești și te obrăznicești să intri, nu te va uita nimeni, iar la anul ești pe cont propriu.

Dar ce a pierdut cu adevărat UTA în această ultimă săptămână? A pierdut credibilitatea propriilor fani. A pierdut încrederea multora, prea multora dintre cei care plătesc (poate) cele mai scumpe bilete și abonamente din țară crezând încă că ceea ce văd acolo, pe gazon – și el tot mai deteriorat – este doar despre sport, doar despre respectul pentru gloria de odinioară a unui club care cândva cucerea titluri și cutremura Europa eliminând pe Feyenoord, și-a dat-o parte-n parte cu Tottenham, aducea la Arad pe Steaua Roșie sau elimina pe Setubal și Salzburg. Măcar pentru istoria acestui club nu merităm să mai auzim vreodată din gura vreunui conducător al clubului fraze de genul: „Trebuie să luăm cât mai repede licența UEFA, dar momentan nu am luat vreo decizie în cadrul clubului”.

A pierdut entuziasmul celor care săptămână de săptămână au sperat, i-a pierdut pe cei care chiar credeau în primul rând că se vrea după ce aproape un sezon întreg li s-a arătat că se poate. UTA va mai sta în prima ligă, acolo va fi și la anul iar dacă reușește să se țină de graficul plăților la ANAF va fi și peste doi ani, poate și peste trei sau patru. Tot cuminte, tot fără pretenții, iar scaunele libere de pe stadion vor fi și ele tot mai multe.