„Nevoia de a explica inexplicabilul se pierde odată cu tehnologizarea și evoluția științifică, iar arhetipurile specifice unei culturi rămân undeva în urmă”, spune Diana Serghiuță, artista care a eliminat straturile absconse și nestrăvezii din lucrările ei, lăsând să iasă la iveală substratul mitic, răul lăuntric cu un rol – în mod paradoxal – protector, „monstrul” latent și ineluctabil din natură și din natura umană. Expoziția ei de pictură a fost vernisată miercuri, 7 iunie, la Galeria Alfa.

Picturile Dianei Serghiuță denotă, la prima vedere, o abstractizare minimală a unor aranjamente naturale, dar la o privire mai atentă, dincolo de șerpii care se cameleonizează în clarobscur sau capătă o formă din ce în ce mai clară, ceea ce ele sugerează de fapt este tendința obiectificării, obsesia de șablonizare și mistificare a naturii, năzuință manifestată inclusiv în portretele umane sau într-un fenomen natural cu o semnificație și importanță ancestrală, cum este focul. Este în natura noastră să explicăm inexplicabilul, să creem povești, să înlocuim fricile noastre ereditare, impregnate în ADN-ul uman, cu fantezii. Inclusiv senzația, născută tot din frică, că suntem priviți de un ochi ascuns, atotvăzător și echivoc în intenții.

Nevoia căutării unui răspuns dincolo de real este o preocupare umană arhaică și tocmai astfel s-au născut fabulele, miturile, legendele și superstițiile. Nu în ultimul rând… astfel s-a născut și arta însăși.

Doar că în zilele noastre virtualizate, demonii străvechi tind să dispară în evanescență, poveștile se deformează în fake news-uri și în teorii ale conspirației. Odată cu această digitalizare a poveștilor sociale se estompează însă miturile și superstițiile străvechi, cu o viteză disimetrică cu rezistența lor în timp și în relevanța lor în evoluția societății, respectiv în cultura societății.

„Folosind șarpele ca simbol, transform picturile mele în reacții vizuale față de o moștenire culturală difuză, tot mai neclară, un ecou al unui patrimoniu ce își pierde încet din sens. Picturile mele iau naștere din aceste fuziuni dintre folclorul românesc și conștiința colectivă. (…) Această serie are ca punct de pornire «șarpele casei» (Ştima Casei sau Şarpele Străjer). În folclorul românesc, șarpele are grijă de gospodărie, păzește casa de duhurile rele și trăiește sub pereții casei. În mod tradițional, șarpele este de culoare albă pentru că el trăiește în întuneric și trăiește sub pragul casei sau în pereții casei. Își părăsește locul pentru a participa uneori la jocurile copiilor și pentru a bea lapte, sau a mânca împreună cu ei. Tot el păzește uneori și obiectele prețioase (bijuterii, pietre prețioase, aur, monezi etc.), care pot fi îngropate în jurul casei”, spune Diana Serghiuță în descrierea evenimentului.

Expoziția intitulată „Cunoaște-mi șerpii – ecouri ale unui patrimoniu îndepărtat” poate fi vizitată la Galeria Alfa până la finalul lunii, 30 iunie.