Excelența voastră, domnule Ambasador,

și întregului popor francez pe care-l reprezentați

Vă scriu aceste rânduri cu smerenie. Vă scriu fără a avea vreo vină personală, dar cu toate acestea sunt cuprins de un sentiment de culpabilitate și de o dorință profundă și sinceră de a-mi cere scuze.

Astfel, vă rog să-mi acceptați scuzele publice pentru declarațiile făcute zilele acestea la Paris de către un candidat la președinția României.

Discursul domniei sale, nu doar că încalcă cele mai fundamentale reguli ale etichetei diplomatice, dar încalcă inclusiv cele mai elementare reguli ale decenței și bunului simț.

Acest candidat a jignit într-un mod absolut inacceptabil și incalificabil (chiar în capitala Franței) Statul și poporul francez, precum și pe președintele său (domnul Emmanuel Macron), unul dintre cei mai importanți apărători ai democrației și a valorilor europene/occidentale și un învingător (la ultimele alegeri prezidențiale) asupra extremismului radical.

În realitate, Franța este un stat și o națiune imensă. Contribuția sa la geniul uman este absolut impresionantă. Influența culturii franceze asupra întregii lumi este copleșitoare – atât în trecutul îndepărtat, în prezent, cât și pentru viitor. Franța va dăinui (ca stat democratic) atât cât va dăinui și această lume. Dar Franța nu este doar „ceva” delimitat de niște granițe materiale. Franța este inclusiv spirit, un spirit universal și peren.

Declarațiile acestui candidat NU reprezintă poziția și concepția oamenilor de bună-credință și bun-simț din România. Vă rugăm respectuos să NU ne asociați cu acest individ (de care ne dezicem/delimităm total) și să ne considerați în continuare ceea ce suntem cu adevărat, niște prieteni și admiratori ai Franței, ai poporului francez, ai democației și a valorilor europene/occidentale.

Permiteți-mi să închei aceasta scrisoare cu câteva rânduri poate mai personale, mai intime, dar care vă vor ajuta să înțelegeți și mai bine ce reprezintă cu adevărat Franța pe mapamond și care îi este colosala influență pozitivă la nivel cultural.

Sunt o persoană în vârstă 41 de ani, născută și crescută într-un oraș mediu din România (anume Arad).

În copilărie (la fel ca mulți alți copii români de vârsta mea) l-am citit pe Jules Verne și Alexandre Dumas.

În biblioteca părinților mei am găsit și răsfoit albume de artă dedicate marilor pictori francezi ca Edgar Degas, Claude Monet, Edouard Manet sau Henri de Toulouse-Lautrec.

În adolescență i-am „devorat” pe poeții Rimbaud, Verlaine, Mallarmé, Lautréamont și pe inegalabilul Charles Baudelaire – a cărui volum Les Fleurs du Mal  îl recitesc și astăzi.

În anul 2011, proaspăt definitivat în profesia de avocat am publicat lucrarea „Nestemate de jurisprudență”, inspirată din Les grands arrêts de la jurisprudence civile de Henri Capitant.

Baudelaire mi-a oferit pentru această lucrare mottoul (câteva versuri din poemul „Epigraf pentru o carte osândită”), dar și versurile pe care i le-am scris femeii iubite ca dedicație în alte lucrări.

În anul 2013, una dintre lucrările mele juridice a fost dedicată inegalabililor maeștri ai Dreptului francez, Charles Demolombe și Marcel Planiol.

În zecile de monografii și articole de specialitate publicate până astăzi am citat deseori jurisprudența prestigioasei Curți de Casație a Franței, precum și autorii francezi care și-au adus contribuția substanțială la dezvoltarea dreptului continental, evocând aici, printre mulți alții, doar pe un J. Domat, R.J. Pothier, C. Aubry, C. Rau, R-T. Troplong, V.N-Marcadé, J. Carbonnier sau J. Ghestin.

Pasionat al jocului de șah (având un Elo de 2295) am utilizat cu succes cu piesele negre apărarea franceză, chiar inventând o sub-variantă în această deschidere șahistă (1. e4-e6 2. d4-d5 3. e5-Ch6!?).

Cu ocazia primei motivări a unei hotărâri din postura de președinte al Comisiei de Etică și Disciplină a Federației Române de Șah, l-am citat în sprijin pe laureatul nobel, scriitorul Albert Camus: „Un om fără etică este o fiară sălbatică eliberată în această lume.”

Sunt ferm convins că mulți alți români, chiar mult mai calificați și pregătiți decât subsemnatul vă vor putea mărturisi experiențe similare.

Conchid cu aceeași rugăminte caldă și onestă de a-mi primi scuzele, cerându-mi scuze și minunatului Paris (orașul pe care l-am iubit mereu, orașul artei și al frumosului, orașul Luminii) pentru întunecimea morală și intelectuală adusă prin vizita și declarațiile acestui candidat.

Al dumneavoastră, Bogdan Ionescu

LETTRE OUVERTE À L’AMBASSADE DE LA RÉPUBLIQUE FRANÇAISE EN ROUMANIE

Votre Excellence, Monsieur l’Ambassadeur,
et à tout le peuple français que vous représentez,

Je vous adresse ces lignes avec humilité. Je vous écris sans porter de faute personnelle, mais avec un sentiment profond de culpabilité et un désir sincère de présenter mes excuses.

Je vous prie ainsi d’accepter mes excuses publiques pour les déclarations faites ces derniers jours à Paris  par un candidat à la présidence de la Roumanie. Le discours de ce candidat ne constitue pas seulement une violation flagrante des règles les plus élémentaires de l’étiquette diplomatique, mais aussi une atteinte aux règles fondamentales de la décence et du bon sens.

Ce candidat a offensé de manière inacceptable et indigne – et ce, dans la capitale même de la France – l’État et le peuple français, ainsi que son Président, Monsieur Emmanuel Macron, l’un des plus ardents défenseurs de la démocratie et des valeurs européennes et occidentales, et vainqueur du radicalisme extrémiste lors des dernières élections présidentielles.

En réalité, la France est un État et une nation d’une immense envergure. Sa contribution au génie humain est absolument impressionnante. L’influence de la culture française sur le monde entier est considérable — dans le passé lointain, comme dans le présent et, sans doute, dans l’avenir. La France vivra comme un État démocratique aussi longtemps que le monde existera. Mais la France n’est pas seulement un territoire délimité par des frontières matérielles. Elle est également un esprit, un esprit universel et éternel.

Les déclarations de ce candidat ne reflètent en rien la position ni les convictions des personnes de bonne foi et de bon sens en Roumanie. Nous vous prions respectueusement de ne pas nous associer à cet individu (duquel nous nous désolidarisons totalement), et à continuer de nous considérer pour ce que nous sommes réellement: des amis sincères et des admirateurs de la France, de son peuple, de la démocratie et des valeurs européennes et occidentales.

Permettez-moi de conclure cette lettre par quelques mots plus personnels, plus intimes peut-être, mais qui vous permettront de mieux comprendre ce que représente réellement la France dans le monde et l’immense influence positive qu’elle exerce dans le domaine culturel.

Je suis une personne âgée de 41 ans, née et élevée dans une ville moyenne de Roumanie (plus précisément Arad).
Dans mon enfance, comme beaucoup d’enfants roumains de ma génération, j’ai lu Jules Verne et Alexandre Dumas.
Dans la bibliothèque de mes parents, j’ai trouvé et feuilleté des albums d’art consacrés aux grands peintres français tels qu’Edgar Degas, Claude Monet, Édouard Manet ou Henri de Toulouse-Lautrec.
À l’adolescence, j’ai «dévoré» les poètes Rimbaud, Verlaine, Mallarmé, Lautréamont, ainsi que l’incomparable Charles Baudelaire — recueil de poèmes Les Fleurs du Mal reste l’une de mes lectures favorites.

En 2011, fraîchement titularisé dans la profession d’avocat, j’ai publié l’ouvrage „Nestemate de jurisprudență”, inspiré par Les grands arrêts de la jurisprudence civile de Henri Capitant.
Baudelaire m’a offert pour cet ouvrage la motto (quelques vers du poème Épigraphe pour un livre condamné), ainsi que les vers que j’ai dédiés à la femme aimée dans d’autres écrits.
En 2013, l’un de mes travaux juridiques fut dédié aux maîtres inégalés du droit français : Charles Demolombe et Marcel Planiol.
Dans des dizaines de monographies et d’articles spécialisés publiés jusqu’à aujourd’hui, j’ai souvent cité la jurisprudence prestigieuse de la Cour de cassation de France, ainsi que les auteurs français qui ont contribué de manière substantielle au développement du droit continental, parmi lesquels je n’évoquerai ici que: Jean Domat, Robert-Joseph Pothier, Charles Aubry, Charles Rau, Raymond-Théodore Troplong, Victor-Napoléon Marcadé, Jean Carbonnier ou Jacques Ghestin.

Passionné d’échecs (avec un Elo de 2295), j’ai utilisé avec succès la défense française avec les pièces noires, allant jusqu’à inventer une sous-variante dans cette ouverture (1. e4-e6 2. d4-d5 3. e5-Ch6!?).
À l’occasion de ma première motivation d’une décision en tant que président de la Commission d’Éthique et de Discipline de la Fédération Roumaine des Échecs, j’ai cité, en guise d’appui, le lauréat du prix Nobel Albert Camus :
«Un homme sans éthique est une bête sauvage lâchée sur ce monde.»

Je suis fermement convaincu que de nombreux Roumains, bien plus qualifiés et compétents que moi, pourraient vous faire des témoignages similaires.

Je conclus avec la même prière sincère et chaleureuse de bien vouloir accepter mes excuses, et je les adresse également au merveilleux Paris – cette ville que j’ai toujours aimée, ville de l’art et de la beauté, Ville Lumière – pour l’obscurité morale et intellectuelle apportée par la visite et les déclarations de ce candidat.

Je vous prie d’agréer, Monsieur l’Ambassadeur, l’expression de mes salutations les plus respectueuses.

Bogdan Ionescu