S-a mai încheiat o rundă de alegeri locale, alegeri amestecate cu un pic de europarlamentare, dar parcă nici alegerile nu mai sunt ce erau. Aradul a rămas la rondul de noapte încă patru ani, iar vechiul și noul primar, Bibarț, a început energic, cu cel puțin 10.000 de pași pe aplicația Samsung Health și cu câteva confeti virtuale urmate de „Felicitări”.

Sunt sigur că cele mai multe felicitări au fost cele virtuale pentru vechiul și noul primar al Aradului, pentru că nici bucuriile nu mai sunt cum erau pe vremuri. Am zis să urmez dulcea tradiție a vizitelor pe la sediile partidelor în orele de după închiderea secțiilor de votare. Am fost la votare la ora 21.15, am primit și abțibild pe buletin, după care am plecat spre centru, acolo unde-s sediile partidelor mai grele.

Mă așteptam să fim mai mulți din breasla noastră, a ziariștilor, dar nici noi nu mai funcționăm ca pe vremuri. Am fost doar patru și numai eu am rămas până târziu după miezul nopții. Eu, Boițiu, Crăciunoiu de la Pro și Buga, adică, cum am spus, patru. Nici măcar n-aș putea spune că eram mari și lați… Nu suntem nici mari și nici lați.

Dar apoi am realizat că în ultimii ani sunt mai mulți ziariști angajați pe la partide sau pe la instituțiile statului decât cei rămași în presă…

Eu eram cel privilegiat, pentru că de acasă, Alin, Raluca, Tomas, Mihai, Adriana, Ioana, Vali sau Lajos (deși n-ar recunoaște), băgau, vorba aia, „ca migu”, ca cititorii Special Arad să afle cine a câștigat alegerile.

Am ajuns la PSD chiar la fluierul final al arbitrului de la alegeri. La fix ora 22. Evident că nu știa nimeni nimic, dar am făcut-o așa, de încălzire. Până să le vină lor pizza, m-am dus la „Mac” să mănânc sănătos… A trecut o oră, mai ieșeam în stradă, mai urcam, dar tot nimic. Nici greii nu mai erau prezenți ca acum patru ani când mai stăteai la o poveste cu Tripa sau cu Pistru. Fifor am observat că nu vorbește în serile de alegeri pentru că nu prea are ce să spună la „cald”. Nu interesează pe nimeni tacticile pierzătoare…

Am văzut câteva bucurii mici, pentru că priveau cu toții cu mândrie la România TV pe burtieră unde scria că „PSD a câștigat alegerile cu 39 la sută”. Le-o fi câștigat, dar la Arad nu-i ajuta cu nimic detaliul ăsta.

Și-am plecat la PNL, că e peste drum. Măcar acolo am fost primit cu îmbrățișări. Atât de multe încât mă întrebam dacă nu cumva am candidat eu și am și câștigat ceva. Am ieșit în stradă și am stat cu amicul Leo Buda de la AJF. Cine apare dinspre Primărie? Bibarț, chiar el. Supărat tare pe mine, mi-a aruncat o privire acră, a trecut, i-a întins mâna lui Leo și a intrat în sediu.

Nu a stat prea mult. Nici nu avea cum. Acolo era Cionca, „dujmanul” lui din propriul partid, era Geanina, era Sergiu Bîlcea, oameni cu care nu se înghite de mai bine de patru ani, iar de pe la „prietenii primarului” nu era nimeni, că nu-l putem pune pe Ghiță pe lista lui de prieteni.

După bucuriile mici de la PSD cu al lor 39 la sută național, am văzut o bucurie mare, cu aplauze, o bucurie care cred că a fost unica din toată noaptea. Cu toții aplaudau că Falcă a mai obținut un mandat de europarlamentar.

În timp ce Cionca stătea flexat în sala de conferințe, Bibarț lupta să-și facă cei 10.000 de pași cu ture între ușa de la Palatul Administrativ și ușa de la sediul partidului. Nu-i venea să intre niciunde.

Trec din nou drumul spre PSD, aflu că Ilie Cheșa, cel care a candidat la Primărie, nu e nici el pe acolo, sediul său de campanie fiind tocmai în Aradul nou, aflu de asemenea că nimeni n-a aflat nimic legat de vreo numărătoare și coborâm din nou în stradă. Vine colegul Marian Buga și îmi întinde telefonul său spunându-mi că e Ilie Cheșa la telefon. E mic tare Aradul… Începe un dialog drăguț, un dialog care nu prea a avut conținut dar era plin de… speranță.

– Ceau Luci, cred că o să câștig.

– Ceau Ilie, dar știi ceva despre numărătoarea voturilor?

– Nu, dar dacă câștig ești invitatul meu în seara asta.

Și acolo s-a încheiat dialogul plin de speranță.

Am plecat înapoi la PNL și auzeam de acolo veștile. „Cheșa a câștigat în Checheci”, „Wiener are câștigate câteva secții din Micălaca. Dar e normal că el de acolo e”, iar în acest timp Bibi era pe la numărul 6.341 de pași pe aplicația Samsung Health. Nu avea stare, dar nici nu vorbea cu nimeni decât la telefon.

Am intrat în sediul PNL, Cionca a ieșit din sala de conferințe precum a ieșit Ancelotti după finala cu Dortmund. Afișa acea siguranță a învingătorului și parcă nici nu se mai bucura de o victorie care era anunțată de mulți ani.

Pe holuri se auzeau tot felul de fraze scurte: „Am câștigat Chisindia”, „Am pierdut Păulișul”, „Am câștigat la Nădlac, asta e victorie mare”, „La Lipova e bătaie la 20 de voturi”. Și apoi se aude un glas grav, gros și oarecum trist: „Am pierdut Chișineu Criș, incredibil. A câștigat Guleș…”

În tot acest timp, Bibarț își continua marșul. La numărătoarea voturilor se apropia de un nou mandat, iar fizic era undeva pe la numărul 8.327 de pași între sediul PNL și ușa Palatului Administrativ.

Dinăuntrul sediului PNL am realizat că vom avea alți patru ani cu un primar care nu a avut voie nici măcar să-și facă propria echipă, privilegiul de care se bucură la UTA prietenul său, Mircea Rednic. Bibarț nu și-a pus „prietenii primarului” în Consiliul Local pentru că n-a avut loc de șeful Falcă.

Vom avea alți patru ani cu un primar Bibarț care este mai mult independent decât al PNL, un primar care în ultimul moment a refuzat să candideze sub steagul PSD pentru a-și face campanie independent de PNL, dar a candidat cu steagul galben pe umeri, un primar care va conduce un Consiliu Local format din oamenii lui Ghiță și din cei din opoziție.

Iar prin sediu deja se auzeau vocile critice. „Câștigă Bibarț Primăria, dar numai cu 700 de voturi în față. Asta nu e victorie, pentru că pentru un oraș ca Aradul 700 de voturi sunt nimic”, spunea Geanina Pistru. Asta era pe la ora 1.45 noaptea. Între timp, după un somn bun, am aflat că Bibarț a câștigat Primăria cu mai bine de 2.000 de voturi avans. Sunt sigur, însă, că nici asta nu o mulțumește pe Geanina…

Am plecat de la sediul PNL pe la ora 2.10 noaptea. Bibarț depășise deja cei 10.000 de pași și cu siguranță aplicația Samsung Health i-a transmis „Felicitări”. Avea nevoie de acest impuls, pentru că din sediul partidului au fost prea puțin cei care i-au transmis felicitările. S-au bucurat mai mult că Ghiță merge iar la Bruxelles și timp de cinci ani nu îl au zilnic pe cap…

M-am trezit cu mesaje de la ISU în care eram anunțat că suntem sub cod portocaliu de vremea rea. Oare pe cine am supărat așa tare de ne trimite din astea?

Viața continuă și după aceste alegeri. Cu câteva excepții, avem aceiași primari, același europarlamentar, aceleași probleme, aceleași rate, aceeași viață… Nu s-a schimbat nimic. Iar Zuckerberg ne lasă deschis Facebook-ul pentru plângeri. Cel puțin încă patru ani. Mă uitam pe pagina PNL Arad și mi se confirmă că singura bucurie de acolo este că au scăpat încă cinci ani de Falcă. Nimic despre victoria lui Cionca. Evident, nimic nici despre a lui Bibarț… Doar despre a lui Ghiță.

În noul mandat al lui Bibarț, am făcut și eu rondul meu de noapte…