joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Procesul de corupție al directoarei-taxatoare de la PP 14 – o rușine la adresa sistemului educațional, dar și un subiect de eseu filosofic-penal

    de Lucian Valeriu | 30 mai 2014, 9:31 AM | Investigaţii | Recomandările editorilor

    0

    Martorii acuzării, 5 la număr, au compărut miercuri, 28 mai, în faţa completului de la sala 149 a Palatului de Justiție din Arad desemnat să judece probabil unicul caz la nivel local în care o directoare de grădiniţă este trimisă în faţa instanţei pentru corupţie (abuz în serviciu contra interselor persoanelor în formă continuată – art. 246 Cod Penal 1969 raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969) – unul ruşinos pentru sistemul educaţional românesc, destul de interesant pentru magistraţi şi avocaţi şi foarte interesant pentru mass-media. Unul dintre ei – ultimul în ordinea cronologică stabilită de judecător – este chiar denunţătorul principal, cel cu care au lucrat anchetatorii pentru a demonstra infracţiunea, respectiv cel pe care l-au dotat cu tehnică de înregistrare ascunsă la momentul când acesta s-a dus să plătească taxa de reînscriere a copilului la Grădiniţa PP 14 Rodicăi Ţoldan, longeviva directoare… acum „doar educatoare”. Toți cei 5 martori sunt părinți de copii înscriși la trist-celebra „Grădiniță TEBA”.


    Taxa pe valoarea directoarei – 50 de lei pe copilul (re)adăugat…

    Martor 1: „Îmi mențin declarația dată în faza de urmărire penală și completez: sunt mama a doi copii care frecventează cursurile Grădiniței PP14, iar la sfârșitul anului școlar 2012-2013 am plătit o taxă de reînscriere în anul următor de 50 de lei pentru fiecare copil. Educatoarele mi-au spus că trebuie plătită această taxă, un tabel cuprinzând această prevedere fiind afișat și la avizier. Nu mi s-a spus – dar nici nu am întrebat acest lucru – pentru ce sunt acești bani, dar știam că sunt folosiți la diverse lucrări de întreținere a grădiniței. Nu am cerut și nu mi s-a dat chitanță (…). Anul acesta mi-am reînscris copiii la aceeași grădiniță, dar nu mi s-au mai cerut bani…”
    Judecător: Ați simțit că prin plata acestei sume sunteți constrânsă în vreun fel… copiii având de suferit?
    Martor 1: „Nu.”
    Martorul acesta spune că în acest an, în care părinții nu au fost condiționați să plătească „taxa neagră” (neagră pentru că e neînregistrată în niciun fel de scripte – așa cum am arătat în primul episod al acestui subiect, prilejuit de prima înfățișare în procesul penal) „nu a fost făcut nimic la grădiniță. S-a schimbat o singură ușă… dar nu știu cine a făcut-o.” Ceilalți martori, însă, o contrazic privitor la acest aspect.
    Povestind practic același lucru, cel de-al doilea martor, care la rândul lui a plătit cei 50 de lei direct în mâna directoare și, răspunzând la întrebările completului, afirmă că „nu am auzit ca la alte grădinițe și școli să se ceară și să se dea această taxă… în schimb am auzit de fondul școlii sau al  clasei.” Martorul mai spune că nu a plătit altă taxă și că – din ciclul „a furat, dar a și făcut ceva” – „am văzut că s-a zugrăvit și s-au schimbat geamurile la o clasă…”
    „Nu m-am simțit lezat de faptul că mi s-au cerut bani, pentru că eu credea că este o taxă legală”
    – este, de fapt, cheia înțelegerii fenomenului în cheie socială, exprimată de martor… căci pe pariu că nici Rodica Țoldan nu se simțea infractoare când o primea… pentru că și ea credea că este o taxă legală: taxa pe valoarea directoarei raportată la copilul adăugat…

    Un procuror cu înclinații spre filosofia speculativă

    Nici cel de-al treilea martor nu a produs mari revelații în dosar. Și-a declarat „mulțumirea față de grădinița respectivă… atât în trecut, cât și în prezent” și a arătat că „am mai plătit sume de bani și cu alte prilejuri… pentru mâncare și rechizite, de exemplu… iar din banii de (re)înscriere ni se arăta ce achiziții și reparații s-au efectuat: un DVD player, un televizor… În acest an am văzut că s-au pus termopane noi, dar nu știu de unde sunt banii…”  Mai adaugă – bilă albă pentru Rodica Țoldan… chiar dacă de un alb murdar – că „nu mi s-a spus niciodată că dacă nu plătesc taxa, nu mi se înscrie copilul…”
    „Sunteți mulțumit de faptul că vi se cere un lucru pe care nu-l datorați?” – a venit întrebarea procurorului… una la care… subsemnatul cel puțin… mai că a căzut de pe scaun. Mi-a sărit mintea întâi la formularele alea tipizate cu răspunsuri tip-grilă: a) sunt foarte mulțumit; b) sunt parțial mulțumit; c) mă lasă rece; d) sunt revoltat… What?! – am zis… Urmează „sunteți mulțumită că nu e pace pe pământ?”, „Care credeți că este sensul vieții?” sau ce?…
    „În general sunt nemulțumit când mi se cere ceva ce nu datorez – dar în acest caz nu sunt nemulțumit, văzând cum copilul meu e mulțumit…” – a răspuns simplu și frumos Martorul nr. 3 la filosofica chestiune ce-l obseda pe reprezentantul Ministerului Public… probabil în vederea compunerii unui eseu pentru cine știe ce revistă de circuit închis…
    Aceeași poziție a avut-o și Martorul 4 – care nu s-a temut niciun moment că pruncul nu îi va fi înscris la grădiniță dacă nu plătește taxa, întrucât „locuim chiar vizavi de PP14” La dilema procurorului a răspuns tranşant şi scurt că „evident!”, iar la întrebarea judecătorului dacă „ați mai plătit vreo altă taxă – vi s-au mai cerut bani?” a vehiculat programe și sume vizând „step-by-step” – 60 de lei, aerobic – 10 lei… dar „la educatoare, nu la directoare”.

    „Am refuzat să plătesc fără chitanță, iar directoarea mi-a dat dosarul de înscriere al copilului înapoi”…

    Martorul numărul 5… cel cu (semi)flagrantul și tehnica de înregistrare a scos din amorțeală ședința ce părea să nu mai iasă din propriile tipare. „Când doamna Țoldan mi-a cerut taxa de înscriere, în aprilie, 2013, am refuzat să plătesc. Am dus la secretariat actele necesare înscrierii – copii după buletinele părinților și după certificatul de naștere al copilului – și i-am spus secretarei că nu plătesc nimic fără chitanță. După câteva luni, educatoarea mi-a restituit dosarul și mi-a spus că să mă duc cu el și cu 50 de lei direct la directoare. A doua zi m-am dus la directoare, cu actele dar tot fără acea taxă. Am întrebat-o de ce trebuie să plătesc acea taxă și i-am cerut chitanță… ca să mă justific în fața soției. Directoarea mi-a spus că STATUL cere acea taxă, ea neavând ce face, dar că nu îmi poate elibera chitanță. Am înregistrat toată discuția cu un MP3 personal și, cu înregistrarea, m-am dus la Parchet și am făcut denunț” – adeclarat martorul.
    Anchetatorii l-au dotat cu tehnică de înregistrare montată discret, iar când, într-un târziu, omul i-a dat cei 50 de lei directoarei, evenimentul a fost cuprins într-un film… deloc artistic. Așa s-a născut Dosarul penal nr. 6/P/2014.
    „Directoarea m-a pus să semnez pe copia de buletinul meu, i-am mai cerut o dată chitanță, ea mi-a spus încă o dată că nu poate să-mi dea așa ceva și m-a trimis la plimbare cu un… ne vedem în anul următor” – ceea ce, iată, s-a și întâmplat… dar la Tribunal…
    „Eu cred că banii respectivi au fost însușiți de directoare… și i-am spus în față asta. A urmat un șir de certuri… protagonist nefiind doar eu… Directoarea m-a făcut om fără caracter și coloană vertebrală, de la începutul urmăririi penale și până acum, de mai multe ori…” – zice martorul.

    Trei dintre martorii citați miercuri nu s-au prezentat la Instanță. Ei vor fi citați, deocamdată fără mandat de aducere, pentru termenul următor, la care se vor prezenta și doi martori propuși din partea apărării.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.