Rest in peace, Mister Abraham Christmas!

    de E. Nola | 11 decembrie 2020, 3:16 PM | Povești despre oameni

    0

    La vestea trecerii în eternitate a lui Avram Crăciun, nu știu de ce, mi-a venit așa spontan, fără nicio premeditare, ideea că ar fi bine să scriu câteva rânduri despre omul care tocmai a căzut victimă pandemiei în care nu cred decât… hai, să nu mai continui, că, oricum, ar fi degeaba.

    Nu l-am știut de aproape, nu am fost nici măcar cunoștințe apropiate, cu toate acestea, mai ales în anii ’90, atunci când Avram Crăciun era în linia întâi a noii politici postdecembriste, drumurile ni s-au intersectat relativ des.

    Eu jurnalist, Avram Crăciun primul om al FSN-ului, devenit PDSR, apoi PSD. Din ’91 prefect al județului, primul și de atunci singurul demn de reținut, apoi senator în 2 mandate ale aceleiași formațiuni.

    Avram Crăciun a fost exemplarul perfect al activistului cu față umană – a fost decenii la rând, înainte de ’89, directorul Direcției Agricole din Arad -, cel care după 1989 a rămas credincios idealului de stânga, încercând să înțeleagă vremurile cele noi fără patimă și răutăți gratuite.

    Așa era el, simplu, gata de discuții, căutând după intenții bune în orice și oricine.

    Moț din Buceș, mulțumit de masculinitatea pe care i l-a dat Dumnezeu, nu a ținut niciodată să demonstreze ceva, dimpotrivă încerca în toate situațiile să ajungă la pace și la înțelegere, nu-i de mirare că pe vremea sa stânga arădeană, chiar și așa cum era ea cam strâmbă, părea onorabilă și demnă mereu de dialog.

    Naționalist molcom și împăciuitor, căutând mereu locul unde diferitele interese se pot întâlni, oferea presei momente sincere de candoare și bunăvoință, cel în care s-a prezentat unei delegații străine ca Abraham Christmas intrând în folclorul arădean.

    Am înțeles oarecum colateral că ultimii ani ai vieții sale nu au fost tocmai senini, apoi și această pandemie în care cred doar cei care se îmbolnăvesc, fac trecerea sa în neființă să fie în perfectă armonie cu simplitatea și totală lipsa de infatuare care îl caracteriza, trăsături care parcă au dispărut fără urmă din viața publică în anii din urmă.

    Odihnă veșnică, Domn’ Prefect!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.