Marcel Coraș, fostul mare fotbalist al României, împlinește 67 de ani. Lansat în fotbalul mare la UTA, echipă de la care a ajuns la echipa națională chiar din Divizia B, fostul mare atacant a fost singurul arădean care a evoluat pentru România la Euro 1984, fiind cel care a dus Aradul pe scena mare a fotbalului european.

Marcel Coraș a fost, probabil, cel mai mare fotbalist pe care l-a dat Aradul. Într-un oraș care i-a dat pe legendarii Domide, Broșovszki, Petescu, Axente, Duckadam sau în ultima decadă George Țucudean și Dennis Man, Coraș este cel care și-a pus cel mai mult amprenta pe performanțele echipei naționale pentru care a marcat de 6 ori. Ne amintim partidele de la Euro 84, ne amintim dubla cu Anglia din preliminariile Mondialului Mexican, doar câteva episoade dintre cele 36 în care Marcel Coraș a evoluat în tricoul tricolor.

Născut la 14 mai 1959, Coraș a debutat pentru UTA într-o perioadă complicată. Era începutul unui declin după anii de glorie. Așa cum am scris și mai sus, a ajuns la echipa națională încă din Divizia B, alături de colegul său Helmut Duckadam, ambii fiind convocați de cel care a plecat recent dintre noi, Mircea Lucescu.

Poreclit „Dulapul”, datorită fizicului său impresionant, atacantul combina forța cu o tehnică mult peste medie. A jucat 408 de meciuri în prima ligă a României, Divizia A cum îi spunea în acele vremuri, și a marcat 146 de goluri. A jucat pe prima scenă pentru UTA, Politehnica Iași, Sportul Studențesc, Victoria București, Universitatea Cluj și din nou UTA.

Momentul de vârf al carierei sale a venit la UEFA Euro 1984, în Franța. Publicația franceză „Onze Mondial” l-a desemnat cel mai bun jucător român al turneului. Coraș a oferit pasa decisivă pentru golul lui Bölöni în remiza cu Spania și a înscris împotriva Germaniei de Vest, într-un meci în care în poarta adversă se afla legendarul Harald Schumacher. Germania s-a impus cu 2-1, prin dubla marelui Rudi Völler, însă prestația românului a rămas memorabilă. Pe lângă acel gol, Coraș a mai avut o șansă foarte mare de a marca în poarta nemților, dar Schumacher a respins cu un reflex uluitor.

Am amintit și mai sus că arădeanul a fost titular și în duelurile cu Anglia din preliminariile pentru Mondialul din 1986: 0-0 la București și 1-1 pe Wembley. Ne amintim din meciul de la Londra acea pasă fantastică cu exteriorul care l-a lăsat pe Hagi singur cu portarul Shilton, dar lobul acestuia a lovit bara porții englezilor.

La Sportul Studențesc, Marcel Coraș a făcut parte dintr-o echipă spectaculoasă, alături de nume importante precum Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Munteanu II, Paul Cazan, portarii Cristian și Speriatu, Țicleanu, Bozeșan, o echipă abonată la cupele europene în acei ani. Tot acolo l-a avut aproape pe tânărul Gheorghe Hagi, abia sosit de la Constanța. Coraș a contribuit decisiv la integrarea viitorului mare fotbalist al României, iar multe dintre golurile care l-au făcut pe Hagi golgheterul campionatului au pornit din pasele și inspirația arădeanului.

Sportul Studențesc, cu Coraș pe teren, semna una dintre cele mai spectaculoase reveniri din fotbalul românesc. A fost acea dublă contra danezilor de la Brondby. După 0-3 în Danemarca, Sportul a egalat scorul la București și s-a calificat dramatic la penalty-uri contra unei grupări în care evoluau viitoare nume uriașe ale fotbalului european, precum Peter Schmeichel, Brian Laudrup. Kent Nielsen sau Vilfort, cei care aveau să devină campioni ai Europei cu naționala Danemarcei la Euro 1992 din Suedia.

A mai fost și acea victorie din „Regie” cu Inter Milano, într-o perioadă în care italienii aveau o echipă stelară, cu Walter Zenga, Giuseppe Bergomi, Liam Brady sau Karl-Heinz Rummenigge. Sportul a câștigat la București cu 1-0, dar italienii au întors rezultatul pe San Siro și au câștigat cu 2-0.

Coraș s-a remarcat și în dubla cu fosta campioană a Italiei, Hellas Verona, echipă pentru care jucau Elkjaer-Larsen sau Hans Peter Briegel. A fost 3-1 pentru Verona, arădeanul fiind cel care a marcat golul studenților pentru 2-1. În acel meci, la Sportul a mai evoluat și un alt arădean, Mihai Țîrlea.

În 1989, Coraș a primit „Gheata de Argint” a Europei pentru cele 36 de goluri înscrie în tricoul Victoriei București, un trofeu de care se bucură dar cu mai multe ocazii a afirmat că multe dintre acele goluri au fost înscrise pentru că i-au fost facilitate de echipele adverse.

Marele regret al carierei sale este legat de ratarea calificării la Cupa Mondială din Mexic 1986. S-a întâmplat după eșecul cu Irlanda de Nord de pe fosta arenă „23 August”. Coraș a simțit mereu povara acelui moment.

După 1990, atacantul arădean a evoluat în Grecia, la Panionios FC, și în Franța, la Aurillac, înainte de a reveni în România. Reîntoarcerea la UTA, în 1993, a oferit suporterilor ultimele demonstrații ale clasei sale. Chiar trecut de perioada de vârf, continua să vadă jocul cu câteva secunde înaintea tuturor, oferind pase spectaculoase și controlând ritmul partidei cu o naturalețe impresionantă.

După retragerea din 1995, a încercat și cariera de antrenor, trecând pe la UTA Arad, FC Baia Mare și ACU Arad, dar fără succesul pe care l-a avut ca jucător.

La 67 de ani, Marcel Coraș rămâne unul dintre simbolurile fotbalului arădean și unul dintre cei mai mari atacanți pe care i-a avut România. Recent, „nea Marcel” cum e cunoscut de fotbaliștii alături de care a jucat pe final de carieră sau pe care mai apoi i-a antrenat, a suferit o intervenție chirurgicală la genunchi și se află în recuperare.

La mulți ani și multă sănătate, Marcel Coraș!