Reportaj pe roți: Muzeul „Săgeata Verde” – o „mostră” din ce va fi (sau ar putea fi) atât pentru județ, cât și pentru țară
De ani buni se discută intenția de a transforma depoul de la Ghioroc într-un veritabil muzeu dedicat trenului Săgeata Verde dar și tramvaielor scoase din uz, rămase în colecția Companiei de Transport Public. Ba mai mult, de la fel de mulți ani se planifică punerea în funcțiune, pe un program prestabilit, a unicului exemplar reabilitat al „Săgeții”, pe ruta Podgoria-Ghioroc. Dar niciun plan nu a reușit să fie materializat 100%. Dacă e însă să dăm crezare entuziasmului reprezentanților CJA, Primăriei Ghioroc, CTP și a Complexului Muzeal Arad, lucrurile se vor pune cu adevărat în mișcare începând cu vara aceasta.
Marți am dat curs invitației Consiliului Județean Arad pentru a participa la un fel de „testare de piață”, alături de mai mulți studenți arădeni, printr-o vizită la pseudomuzeul pe care îl găzduiește la ora actuală depoul din Ghioroc. Ne-am întâlnit la ora 13:45 în stația de la Podgoria unde ne-a așteptat Dan Codre de la CJA, care ne-a ținut de-a lungul zilei o scurtă prezentare istorică și tehnică a primului tren electric din actualul spațiu al României: Săgeata Verde. N-am să insist pe partea aceasta a subiectului prea mult, căci cei interesați o pot citi en detail pe noul site, unde pot vedea și o vastă galerie foto din diferite momente istorice.
Ca să menționez doar câteva lucruri interesante, totuși voi aminti că Săgeata Verde se numără printre primele 8 trenuri electrice de pe întreg mapamondul. În România au fost comandate 15 bucăţi de la compania Granz din Budapesta şi au fost puse în funcţiune la Arad începând cu 1913. Trenul prindea remarcabila viteză de 40 km/h, viteză care, comparativ cu mijloacele de transport accesibile în vremea respectivă (trăsurile), era un lucru cu adevărat impresionant. Chiar dacă toată lumea știe trenul cu numele de „Săgeata verde”, culoarea originală era gri, trenurile fiind revopsite în culoarea verde cândva în timpul Primului Război Mondial. Deși se crede că scopul revopsirii era cel de camuflaj, nu se poate confirma cu siguranță acest lucru. Cât despre apelativul „săgeată”, a fost dat în anii 60 cu sens peiorativ, în batjocură, căci în acea perioada la japonezi era în vogă „Săgeata Albastră”, un tren cu viteză excepţională, spre deosebire de viteza redusă a trenului arădean.
Revenind la călătoria de marți, tramvaiul cu numărul 12 ne-a transportat de la Podgoria până la Ghioroc într-o oră, cam aceeași durată a unei călătorii cu Săgeata în perioada ei de glorie. Pe drum, am intrat în vorbă cu un bărbat de 60 de ani care și-a amintit cu drag de trenul cel verde, spunându-ne că prima oară când își amintește să fi urcat în el a fost în urmă cu jumătate de secol, deci când el avea 10 ani! Își amintea foarte bine înghesuiala din tren, cum iarna oamenii își aduceau de acasă diferite lucruri care să le poată pune pe foc, în soba din tren, ca să le țină de cald. Ne-a spus că regretă nespus de mult că s-a desfințat linia de la Ghioroc către celălalte localități.
Ajunși la Ghioroc, am coborât chiar la prima stație, după pod, iar la intrarea în depou ne-au întâmpinat angajații de acolo care ne-au condus mai întâi către stația de redresare unde sunt expuse mai multe fotografii și scheme de funcționare a trenului electric produs de Granz, panoul electric de funcționare și redresorul cu vapori de mercur care a funcționat până în 1991, când s-a închis linia Săgeții Verzi.
Redresorul cu vapori de mercur expus este cel de-al doilea folosit, primul – unul rotativ – a fost instalat în 1913 și a funcționat până în perioada interbelică, atunci când s-a instalat cel actual din stația de redresare (Vezi video).
Pe lângă vagonul „Săgeții Verzi” reabilitat în 2013 (la aniversarea de 100 de ani) și celelalte câteva vagoane aflate într-o stare decentă, „parcate” în interiorul depoului, în curte se află încă un tren electric, într-o avansată stare de degradare. Ceea ce este cu adevărat ciudat e că parcă tinzi să crezi că e bine că există așa, plin de rugină, de parcă ar fi mai autentic decât oricare altul. Ca un soi de martor al trecerii timpului, un erou veteran, care în ciuda tuturor obstacolelor, încă a mai fost în stare să țină fără să se prăbușească mai mulți oameni în pântecele lui scorojite.
Vagoanele din depou însă sunt aproximativ așa cum erau ele când au transportat pentru ultima oară călători, în urmă cu 20 și ceva de ani. Așadar, numai bune de făcut selfie-uri în ele și de imaginat modul în care stătea lumea așezată răbdătoare pe banchete, până la următoarea stație. E interesant de menționat că în acele vremuri îndepărtate, înainte de orice reglementare a Uniunii Europene, arădenii aveau un grad mare de civilizație: existau vagoane de fumători și vagoane de nefumători și existau locuri speciale la capătul fiecărui vagon, rezervate pentru bătrâni și femei cu copii (Vezi și video).
Un drum mult așteptat, începând cu vara aceasta
Potențial există. Indubitabil. Dacă, așa cum este, depoul a reușit efectiv să fascineze studenții veniți în vizită, nu putem decât să ne imaginăm ce ar face turiștilor dacă ar fi folosit la potențial maxim! Vorbim de alei pavate, de plăcuțe cu date istorice, de vopsea proaspătă pe tramvaie și trenuri, de un punct de cumpărat suveniruri etc.
În direcția asta se îndreaptă și planurile Consiliului Județean, Primăriei Ghioroc, CTP și Complexului Muzeal Arad.
După vizita la viitorul muzeu al Săgeții Verzi, ne-am oprit pentru câteva minute la Primăria Ghioroc, unde reprezentanții instituțiilor enumerate mai sus au purtat o discuție degajată, neprotocolară, chiar arătând că sunt convinși de reușita planului.
Care-ar fi acesta? La vară, vagonul reabilitat va circula o dată pe săptămână, în weekend, pe ruta Podgoria-Ghioroc pentru a duce vizitatori la muzeu.
Muzeul va avea personal angajat din partea CTP, va funcționa după un orar prestabilit, în weekend fiind deschis publicului larg pe o perioadă lungă a zilei, iar într-o primă fază, în timpul săptămânii după un program mai scurt. Inițial, se va face o reamenajare modesta (din lipsa unui buget mare în acest sens), cât să poată primi vizitatori, planificându-se îmbunătățiri pe parcurs. Biletul de intrare va fi inclus cu cel al biletului de călătoriei cu Săgeata Verde și se va putea comanda online, căci se intenționează formarea de grupuri cu număr de oameni stabilit în prealabil, pentru a nu se forma înghesuială și pentru a nu suprasolicita mecanismul de funcționare a trenului, care este chiar cel original din 1913. Se dorește, de asemenea, corelarea vizitei muzeului cu degustări de vin în comuna Ghioroc, astfel încât călătoria să aibă un circuit complet. Dat fiind faptul că Ghioroc și-a depus actele pentru a primi titlul de „stațiune”, acest lucru nu poate decât să ajute, căci devine un atuu pe lângă plaja deja vestită a lacului din apropierea gării.
Deși toate acestea sunt momentan doar la o fază extrem de incipientă, reprezentanții instituțiilor și-au luat angajamentul ca până în iunie să pună „treaba pe roate”. La ora actuală avem un site bine făcut, avem o pagină de facebook a muzeului și avem voință. Ce se va modifica până în sezonul estival rămâne de văzut. Noi sperăm să fie de bun augur.
Comentariile portalului
„Perfecțiunea este pe toate drumurile însă nu se poate afirma pentru că dă cu oiștea-n gard când trebuie să se exprime”. Am să vă trimit un desen (...)
Rareș Bogdan o invenție a lui Iohannis. Și desigur o ratare! Marele politician.. Nu ai ce să îi ceri... Păcălici zarzavagiu, un papagal frumos colorat cu Rolex (...)
Normal ca după alegeri să vadă lumea că "muncești!" De 40 de ani au aceeași tactică... Și noi picăm în plasa ca proștii! E mare putreziciune într-o (...)