Nu e ușor să fii piețar, mai ales într-o zi de iarnă geroasă, când termometrul a coborât chiar până la minus 8 grade. Mulți se lasă păgubași și preferă căldura locuințelor, în detrimentul profitului. Alții, mai ambițioși, aleg să pună mai multe straturi de haine și să bifeze prezența.

Ne-am deplasat în Piața Mihai Viteazul, miercuri dimineața, în jurul orei 10:30, când afară erau în jur de minus 4 grade Celsius. Am găsit tarabele acoperite cu un strat lăptos de chiciură, unele cu prelate peste diferite cutii, majoritatea însă goale. Doar câțiva comercianți s-au îndurat să vină la datorie, să-și etaleze produsele: mere, gemuri, murături, slănină, nuci, hrean la borcan, câteva caserole de merișoare și mure, dar și butoaiele și vailingele cu varză murată, al căror miros inunda într-un mod primitor piața.

În piață trona liniștea. Cei câțiva piețari stăteau cu mâinile în buzunarele de la gecile groase, cu fizionomiile indistinctibile din cauza căciulilor care le acopereau până și o parte din ochi, fularele trase peste bărbie și gluga peste cap. Se perindau de pe un picior pe altul, într-un dans metronomic, stânga, dreapta, stânga, dreapta.

„Cum rezistați pe frigul ăsta? Merită?”

„Rezistăm, ce să facem? Ne mai tot mișcăm, așa…”, ne-a spus o femeie care vindea mere. „Ieri a fost chiar și mai frig”, ne-a mai spus. A venit de la ora 7 și intenționa să rămână până la ora 14.

„Beau un vin fiert și iau de braț o fată frumoasă, uite așa rezist”, ne-a spus un vânzător șugubăț de varză murată. Și el a venit tot de la ora 7 și intenționa să stea până la ora 16 în piață.

Prezenți la datorie, dedicați meseriei, sunt și vânzătorii de țigări netimbrate, care te îmbie ademenitor, cu paleta lor variată.

„Țigări, țigări…”, șușotesc ei pe la colțuri, încet, dar destul de clar cât să-i auzi când treci prin zonă.

Piața, chiar și în frigul tăios al dimineții, își păstra micile ei contraste. Între butoaie cu varză murată și glume spuse printre dinți clănțăniți, își făceau loc și cei care vând altfel de „marfă”, tolerați mai degrabă din obișnuință decât din acceptare. Fac parte din peisajul cotidian al pieței, la fel ca restul decorurilor familiare.

În concluzie, la minus câteva grade, piața nu mai e doar un loc de comerț, ci o probă de rezistență.

Între tarabe înghețate și clienți puțini, piețarii rămân totuși pe poziții, din nevoie sau din obișnuință, cu speranța că va mai trece cineva să cumpere ceva. Gerul taie din agitație, dar nu și din încăpățânarea celor care, zi de zi, vin la piață, își deschid taraba și așteaptă, să se mai încălzească nu doar vremea, ci și vânzările.

Citește și:

Aradul și siguranța alimentelor: amenzi de peste un sfert de milion de lei, în perioada sărbătorilor de iarnă