Un tiran numit coronavirus
Nu îmi e frică de o boală. Nu îmi e frică de ideea că aș putea muri. Mai mult mă îngrozește că mă simt pentru prima oară în viața mea captivă. Că pentru prima oară simt că mi se ia libertatea, cea pe care am prețuit-o, cred, mai mult decât pot simți alții de vârsta mea.
De când mă știu, am fost înconjurată de povești despre lipsa de libertate. Străbunicul meu a fost dus la Canal. Mătuși de-ale mele au fost duse de Horthy la muncă forțată. Un unchi a ajuns în lagăr în Siberia. M-am uitat mereu cu groază la documentare despre Cel de-al Doilea Război Mondial, am citit înfiorată despre oameni aruncați în închisoare pentru că și-au exprimat verbal sau în scris opinia, în perioada comunismului.
Da, libertatea de a face ce simți oricând, oriunde, e cel mai de preț lucru al umanității, pentru care merită să lupți în viață.
Acum, totul e confuz. Și răzvrătirea e imposibilă, căci acum tiranul nu e om, e un virus. Cum poți fi nesupus în fața propriei tale șanse la viață? Ba mai mult, cum te poți răzvrăti împotriva vieții celor din jur?
Acum, „a asculta”, „a fi ascultător” devin cu adevărat reguli de aur, iar cei care sunt obișnuiți să nu asculte, să vrea să fie diferiți, se văd într-un moment de cumpănă. E un test al autocontrolului și a distingerii a ce e rău și ce e bine, ce e real și ce nu e… O stare de urgență paralizează complet, dar dă și cale liberă dezechilibrului, haosului, deciziilor luate de câțiva pentru mulți. Sunt decizii bune? Sunt ele rele? Când meseria îți cere mereu să pui totul la îndoială, mintea chiar poate să-ți joace feste. Cum poți ști cu adevărat ce se întâmplă când îți sunt tăiate toate mijloacele de informare?
Taci, citești doar statistici reci, fără emoție, iar apoi aștepți. Să treacă o zi, două, trei, patru… să treacă parcă o eternitate până când democrația, în adevăratul ei sens, să-și intre înapoi în drepturi, ca să poți din nou să te simți stăpân pe situație, stăpân pe propria-ți viață și decizii.
Dar parcă, cumva, simți că după ce va trece furtuna vei avea parte de un cer diferit.
Raluca Medeleanu
Jurnalist Special Arad
Comentariile portalului
Plangere la Politie si smardoiasul sa faca o vizita la Beciul Domnesc.
Cu mare regret am observat că nu ne mai frecventați.... din păcate, ceea ce nu ați înțeles la momentul în care a început să vă jignească (...)
Dacă are acceptul lui Falcă acest individ crede că poate să facă orice îl taie capul trebuie demolată această construcție ilegală și o amendă care să l usture chiar ș (...)