Într-o accepțiune largă, sindicatele sunt organizații ale salariaților constituite în scopul apărării intereselor acestora în raport cu patronatele sau, cum se mai spune acum, cu angajatorii. Prima organizație de acest fel din România a fost înființată în anul 1858 ca asociație a tipografilor, având însă o viață destul de scurtă (în 1871 s-a desființat). Primul sindicat adevărat, muncitoresc – sindicatul lucrătorilor tâmplari – a fost înființat în 1905. An în care, spre exemplu, în Pecica exista o fermă de păsări de curte a unui domn numit Emil N. Fränkl, care voia să facă export de ouă.

Pecica, 1905, anul în care vedeta localității nu era primarul, ci gospodarul / sursa: facebook

Nu știm însă cine era primar în acele vremuri – dar sigur nu era inculpat ca Antal Petru – și nici dacă pe-atunci funcționarii care-l ajutau pe primar aveau nevoie de susținerea sindicatului. Probabil nu, pentru că nu aveau probleme cu neacordarea unor drepturi salariale. Ca acum…

Doar un manager slab se opune sindicatului

Managerii serioși nu exclud dialogul cu personalul din subordine, nu le bagă „pumnul în gură” celor pe care îi conduc. Nici individual, nici organizațional, adică, sindical. În nici un caz însă, un conducător serios de instituție, oricare ar fi ea, nu ar coborî până la acel nivel subteran în care să nu le acorde oamenilor din subordine drepturile salariale consfințite într-un act normativ, fără vreo explicație și, mai ales, fără vreo justificare.

Pe scurt și fără prea multe detalii, pentru că nu-i cazul să întrăm în detalii privind coeficienții de salarizare, salariul minim brut în plată și alte chestiuni tehnice. Care oricum pălesc în fața atitudinii unui om. Așadar, conform Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „pentru funcționarii publici și personalul contractual din (…) «Administrație» (…) salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, (…) în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților”.

Așa s-a prodedat și la Pecica, până în ianuarie 2020, când a fost adoptată Hotărârea C.L. nr. 19/2020 privind stabilirea salariilor de bază aferente funcțiilor publice și contractuale din cadrul aparatului de specialitate al primarului (hotărâre pe care, din păcate n-o veți putea găsi pe pagina primăriei, în Monitorul oficial local, așa cum ar fi normal și legal, dar așa-i la „cea mai performantă administrație din județ”, cum spunea președintele Consiliului județean Arad despre cea condusă de prietenul și susținutul său Antal Petru).

Apoi, din considerente care ne scapă, dar cunoscute și povestite prin cotloanele Primăriei de mai toți angajații „lui” Antal Petru, începând cu 2021 nu a mai fost adoptată nicio hotărâre de acest fel, astfel că salariile din Primăria Pecica „au înghețat”. Aceste hotărâri ale Consiliului local ar fi trebuie să ajusteze anual salariile angajaților din primărie prin raportarea salariului minim brut în plată (SMBP) cu coeficienții de salarizare. Și, cum SMBP a tot crescut, normal că ar fi urmat să crească și salariile angajaților primăriei, doar că aceste creșteri au fost „driblate” prin neadoptarea cuvenitei hotărâri de Consiliu.

Sigur, nu chiar toate salariile au fost „înghețate”, pentru că ale primarului și viceprimarului au crescut până către 3000 de euro. Lunar. E drept, nu și-au dat ei acești bani, ci parlamentarii i-au dat, dar să nu uităm că tot parlamentarii au votat și legea 153/2017 despre care vom vorbi mai jos.

Dacă-ți ceri drepturile salariale devii dușman inculpat…ului

Oamenii au suportat cât au suportat, unii au și sperat, dar până la un punct în care și-au dat seama că, de bună voie, nu se vor face cuvenitele ajustări salariale. Altfel spus, domnul primar (inițiatorul imensei majorități a proiectelor de hotărâre) și cei câțiva susținători ai săi, au încălcat cu bună știință prevederile Legii 153/2017. Bunăoară, se știe că există un mecanism de control al legalității în orice instituție de natura celei despre care vorbim, condus, în acest caz, de un Secretar al orașului, care putea să-i amintească tradiționalului inițiator despre obligația prevăzută în Legea 153/2017. Ba chiar avea această obligație și, poate chiar au discutat pe această temă.

Sigur, consilierii locali ar fi trebuit să cunoască prevederile unor legi importante cum este cea privind salarizarea funcționarilor și a personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului (primărie). Și să ceară primarului să prezinte, la începutul fiecărui an, proiectul de hotărâre privind salarizarea personalului. Din păcate însă, ca majoritatea consilierilor locali din județ și, probabil, din țară, chiar dacă ar fi cunoscut aceste prevederi, sunt incapabili să impună vreo conduită primarului.

Cei care formează majoritatea (la Pecica, PNL) sunt absolut obedienți în fața Executivului condus de Antal Petru, iar ceilalți, puțini, se complac în situația de complici (din motive care, cel puțin la Pecica merită o abordare separată, cu exemple, ca să nu se mai revolte un anumit șef de partid când presa scrie „of, USR”). Oricum, aproape toți consilierii locali din Pecica se bucură de anumite câștiguri (nu neapărat direct în bani), avantaje, favoruri pe care nu le-ar avea dacă l-ar contrazice pe primar. Și uite-așa, marea majoritate a consilierilor preferă complicitatea pasivă, chiar în detrimentul intereselor celor care i-au ales și pe care, cel puțin teoretic, îi reprezintă. Între ei, și salariații din primărie.

Cum spuneam mai sus, la începutul acestui an, o mare parte dintre funcționarii din primărie, inclusiv polițiști locali, au solicitat acordarea drepturilor salariale neacordate începând cu anul 2021, până în acest an. Pentru această acțiune – care, trebuie spus, este personală, a fiecărui salariat în parte – au cerut ajutorul sindicatului din care fac (sau făceau) parte: Sindicatul Liber al Salariatilor din Primaria Municipiului TIMISOARA (SLSPMT).

De ce acest sindicat? Pentru toți cei care cunosc realitatea din primăria Pecica, răspunsul este cât se poate de clar: nu se poate. În primăria Pecica există atâta adversitate, la nivelul conducerii, față de ideea de sindicat încât, practic, este imposibil să se constituie o organizație de acest fel. Sindicatele și sindicaliștii, cu „pretențiile” lor privitoare la respectarea drepturilor salariaților, au fost și sunt considerați „dușmani”, deși, într-o situație normală, ar putea fi un partener de dialog pentru un conducător onest și, pentru conducătorii nu doar onești, ci și luminați, ar putea fi chiar un reper ce i-ar putea abate de la perriculoasa cale a abuzurilor. La Pecica însă, o singură regula de management este valabilă: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate lua. Iată de ce nu are ursul coadă și primăria Pecica sindicat.

„Patronul” primăriei face crize de nervi față de cei ce-și cer drepturile salariale

Odată ce-a aflat de „nemaipomenita” acțiune a salariaților de a-și cere drepturile salariale, a început nebunia. Discuții individuale cu fiecare „răzvrătit”, de față doar cu consilierul său personal – care, săracul, ar vrea să plece, tot din cauza salariului, dar (încă) nu are curaj să facă pasul. Ar fi frumos să spunem că discuțiile au fost calme, doar că n-ar fi adevărat.

Discuțiile au fost chiar tensionate, iar cei aflați cu treabă în secretariat nu au putut auzi decât frânturi de idei, cuvinte fără legătură evidentă între ele: „ce, mă?”, „dau afară”, „dai în judecată?”, „acum…duci”, „dau afară”, „renunți!”, „o să vezi!”, „dai în scris!” și altele asemenea. Cuvinte vulgare nu s-au auzit. Dar nimeni nu a ieșit vesel sau măcar bine dispus de la aceste „discuții individuale” . Ba chiar s-a și plâns la ieșire. Și, cum era de așteptat, mulți au renunțat.

Desigur, așa cum este dreptul fiecăruia să solicite acordarea drepturilor la care este îndreptățit conform legii, tot așa are și dreptul de a renunța. Că au renunțat doar cei cunoascuți (nu doar în primărie, ci în oraș) ca fiind „oamenii lui Peti”, poate fi doar o coincidență. Și de aceea noi nu vom susține că renunțarea ar avea vreo legătură cu amenințări de pierdere a unor avantaje în schimbul unor informații despre colegi sau chiar despre alți pecicani, șoptite primarului. Știm că astfel de informații – care în realitate sunt doar niște bârfe de marginea șanțului -, fac deliciul omului numărul unu din primărie, care îl fac să se simtă un fel de „stăpân al orașului”, nu doar „patronul primăriei”.

Până la urmă, toate astea sunt chestiuni subiective, lipsite de importanță într-o situație serioasă, și reflectă, la urma urmei, diferențele dintre oameni: unii urmăresc meciuri la televizor sau la stadion, alții citesc, unii ascultă muzică, alții ascultă bârfe. Să premiezi, însă, bârfele, poate fi o boală, dar nu credem că este cazul primarului Antal, iar unele avantaje de care se bucură cei ce sunt „informați” și i le transmit acestuia, este o altă coincidență.

Desigur, nu susținem că primarul de Pecica i-ar fi amenințat pe subalterni pentru a renunța la „pretențiile” salariale. După cum nu susținem nici că amenințările au continuat pe tema ieșirii acelorași subalterni din sindicat. Sigur, am auzit că așa ar fi procedat, numai că interlocutorii noștri nu au avut curaj să declare oficial așa ceva. Ziceau că se tem de repercusiuni.

Sincer, îi înțelegem și tocmai de aceea i-am solicitat primarului Antal să ne răspundă la câteva întrebări simple, cu răspunsuri așijderea. Și, cunoscându-l, suntem convinși că răspunsurile vor fi de o sinceritate absolută și că în cel mai scurt timp posibil le vom primi. Până atunci, repetăm, nu susținem că acesta ar fi exercitat vreo presiune asupra angajaților care și-au cerut drepturile, nici că i-ar fi amenințat. La fel și în problema ieșirii din sindicat – dumnealui cunoaște legile și precis conștientizează că o astfel de practică ar intra în sfera penalului și, o fi el obișnuit cu condiția de inculpat, dar nici chiar așa. Sau nu… Precis consideră că-s suficiente cele câteva dosare în care este inculpat, așa că nu ar fi îndrăznit să-și amenințe subalternii…

Ca să nu fim acuzați că ne luăm după vorbe

Sursa: portal.just.ro

Desigur, în primăria Pecica există și funcționari care nu depind de primar, care nu acceptă nicio formă de presiune, amenințările cu destituirea nu-i sperie așa că nu renunță. „Cum să renunț la 5.000 de lei? Pentru mine ăștia-s bani” – ne spune, sub protecția anonimatului, un funcționar. Un altul este revoltat pe atitudinea primarului: „Nu-i este rușine? El își ia lunar și deducerea de 10 lei pentru copil și ar vrea ca noi să renunțăm la o parte din salariu”.

Este de mirare că se mai poate lucra în această atmosferă tensionată, pe care primarul o putea evita cu ușurință.

Cedează primarul Antal?

Luni, președintele SLSPMT, Tiberiu Negrei a ajuns la primăria Pecica de unde a plecat cu o concluzie amară: „Lucrurile au degenerat și sunt circumstanțe că pot degenera și mai mult. Dacă se adeverește că plecările din sindicat se datorează amenințărilor cuiva, vom merge la instanța penală, indiferent cine a recurs la așa ceva. Noi nu putem dicta nimănui o anumită conduită și mereu am susținut că oamenii sunt liberi să decidă dacă vin la noi sau nu. Dar amenințarea unui membru al nostru, pentru a determina ieșirea din sindicat, este o faptă gravă, de natură penală, indiferent cine a comis-o” – ne-a declarat domnul Negrei.

Cea mai importantă urmare a vizitei la Pecica a fost o adresă, transmisă Sindicatului sub semnătura lui Antal Petru, prin care solicita, cam ultimativ (în două zile) transmiterea dovezilor scrise că îndeplinește „condițiile de reprezentativitate la nivelul Primăriei orașului Pecica”, întrucât se dorește „promovarea unui proiect de hotărâre privind stabilirea salariilor de bază ale salariaților pe anul 2023”.

Un prim pas spre normalitate. Dacă era normalitatea deplină, în acest moment, tot sub semnătura primarului s-ar fi cuvenit să se transmită sindicatului că se dorește stingerea conflictului prin plata sumelor datorate salariaților. Nu s-a pomenit nimic despre restanțele din perioada 2021 – 2023 și de aceea i-am transmis o întrebare și pe această temă primarului Antal. Așteptăm răspunsul.

Totuși, se cuvine apreciată această primă reacție normală dinspre conducerea primăriei Pecica. Ar putea fi un pas mare spre aplanarea conflictului ce tinde să capete aspecte explozive. Întrucât actele doveditoare solicitate au fost transmise, urmează ceilalți pași, premergători începerii negocierilor, începând cu constituirea Comisiei paritare, din care vor face parte și doi reprezentanți ai sindicatului, deci nu dintre cei aleși de primar.

După cum par așezate părțile – față-n față, încordate, gata de luptă – este așteptată doar reacția primarului, hotărâtoare în acest caz. Dacă acesta se va încăpățâna să-și „arate mușchii”, părțile se vor așeza în tranșee și vor începe să „tragă”. Iar o asemenea luptă nu va putea fi câștigată de o administrație aflată în ultimul an de mandat, oricât de „performantă” ar fi.

Însă, dacă primarul va fi dispus să cedeze din puterea discreționară pe care o exercită în prezent, s-ar putea ajunge la pace. Iar inculpatul Antal Petru va avea mai mult timp pentru a se ocupa de dosarele penale aflate pe rol.

***

Conform unei informații ce ultim moment, Primăria a acceptat dialogul cu salariații, reprezentți de Sindicatul condus de domnul Tiberiu Negrei pe tema salariilor de bază ale salariaților pe anul 2023. Încă nu a fost stabilită data primei întâlniri, dar până atunci Sindicatul urmează să desemneze trei persoane care vor face parte din comisia paritară ce se va constitui la nivelul Primăriei Pecica, doi titulari și un supleant.

Aparent, primarul a cedat. Totuși, cam prea multă „miere” în adresa transmisă Sindicatului – „conducerea Primăriei orașului Pecica este deschisă pentru orice formă de dialog social, consultări și negocieri având ca obiect stabilirea salariilor și altor drepturi salariale ale salariaților…”. Bine ar fi să fie așa, dar nimic din istoria acestei conduceri nu susține „dulceața” acestei asigurări. Dulceața acestor cuvinte poate deveni oricând amară atunci când va fi iar stăpână pe situație. Vom vedea. Mai ales că așteptăm și noi răspunsuri la întrebările transmise, întrebări care ar putea fi… răspunsul subliminal sau, poate premeditat, la „dulceața” cuvintelor transmise Sindicatului.