Presa maghiară din Arad la 1 Decembrie 1918 și-a păstrat cumpătul chiar dacă habar n-avea ce urmează

    de E. Nola | 1 decembrie 2018, 1:01 AM | Altădată | Topic special

    0

    Presa maghiară din Aradul lui Noiembrie-Decembrie 1918 era diversă și chiar diversificată ca atitudine. Exista un ziar conservator, altul liberal și chiar ziare care simpatizau cu stânga.

    De aici moduri diferite în abordarea evenimentelor care au bulversat lumea veche, chiar dacă, având în vedere că istoria nu mai curgea în direcția dorită de maghiari, tonul general era de îngrijorare și nedumerire. Nici urmă de entuziasmul românilor sau măcar un optimism reținut, așa cum se va vedea în scurta sinteza de mai jos, cert este însă că ziarele arădene de limba maghiară și-au păstrat cumpătul în acele zile neobișnuite, ferindu-se de excese sau exprimări care ar fi putut jigni sentimentele celor pe care până atunci ei îi considerau minoritari.

    Putem afirma fără teama de a greși că și-au respectat blazonul și cerințele meseriei, acela de a informa promt și cât mai exact, lăsând la latitudinea cititorilor să tragă concluziile.

    Aradi Közlöny (Curierul arădean) de 1 Decembrie ne informează că la teatru de la 3 după amiaza se dă opereta Trandafirul din Istanbul iar de la șapte o altă operetă cu nume intraductibil, ceva de genul Baronul Hailachef iar la cele două cinematografe, Apollo și Urania se proiectează Marina, respectiv un alt film cu nume de netradus.

    Ziarul, pe lângă comentariul la Adunarea de la Alba Iulia, citat și în Românul, prezintă în amănunt plecarea delegațiilor românești la Marea Adunare – care atunci încă nu era considerată mare – cu trenurile regulate, respectiv speciale, puse la dispoziția românilor de către căile ferate încă maghiare (MAV).

    Din Arad au plecat două trenuri, un personal conform mersului, în care au urcat cam 50 de oameni și o cursă specială în care a călătorit o delegație arădeană de 20 de persoane în frunte cu Goldiș și Ștefan Cicio Pop (Pop C. István în ortografia ziarului). Pe parcurs , în fiecare gară, urcau alții iar la Ilia trenul a fost cuplat cu cel care venea din Banat, respectiv Timișoara.

    Plecarea românilor din Timișoara nu a fost ca la Arad, fără probleme, dimpotrivă: armata sârbă, care ocupa pe atunci Banatul până la Aradul Nou inclusiv, făcând tot posibilul să oprească plecarea delegaților românilor, coborându-i din tren pe cei cu cocarda tricoloră sau alte însemne românești, astfel încât bănățenii au venit până la Ilia, acolo unde cele două trenuri au fost cuplate, formând o singură garnitură, alcătuită din 12 vagoane Pullman.

    Közlöny apărea în 12 pagini din care trei erau publicitate și mică publicitate de unde putem afla printre altele că fetele și femeile mai anemice își pot fortifica sistemul lor sanguin cu băutura feroasă Ferratol, nemaivorbind de soluția Pappo, la doar o coroană și jumătate, o minunăție care întreține perfect pielea și elimină mirosurile neplăcute.

    Revenind la evenimentele care tocmai întorceau istoria pe dos, se pare că oamenii acelor zile resimțeau mai mult haosul, nefiind conștienți că trăiesc vremuri de răscruce care refac fața lumii.

    Aflăm, printre altele, că slovacii au ocupat cinci județe din Ungaria de Nord, în schimb guvernul de la București pare să manifeste înțelegere, mai ales după negocierile încheiate cu succes ale lui Jászi cu delegația ceho-slovacă.

    Este mai greu de înțeles pentru un jurnalist de astăzi cum de au trecut atât de lejer ziariștii de la Közlöny peste o știre care a fost determinantă pentru evenimentele viitoare, și anume faptul că cei doi premieri victorioși, Clemenceau și Loyd George au hotărât la Paris ca la viitoarele Conferințe de Pace delegațiile statelor învinse  să nu fie invitate.

    Este o noutate absolută în istoria războaielor, nu s-a mai pomenit până atunci negocieri de pace doar cu învingătorii între ei, în fond rostul acestor negocieri era tocmai de a stabili de comun acord relațiile viitoare dintre învins și învingător.

    Pentru prima dată în istorie, învinsul nu mai participa la conferința la care învingătorii, Franța și Anglia înainte de toate, hotărau, în funcție de interesele lor, soarta lumii.

    De altfel, pentru surprinderea atmosferei arădene în jurul zilei de 1 Decembrie 1918, este de interes consultarea ziarelor de dinainte. În Arad erau la vremea respectivă mai multe, până la șase, ziare maghiare, unele, cum a fost Arad és Vidéke (Aradul și împrejurimile) de certă calitate, cu renume consolidat la nivel național. Se poate ușor constata că presa maghiară resimțea puternic înfrângerea, însă era departe să înțeleagă evenimentele și posibilele consecințe ale acestor evenimente ce păreau arbitrare și haotice pentru jurnaliștii arădeni maghiari.

    Függetlenség (Independența) din 20 Noiembrie relatează despre lucrările comisiei mixte maghiaro-române sub patronajul prefectului Varjassy pentru formarea de comisii mobile care să prevină tulburările din județ, soldate nu de puține ori mai ales cu jefuirea unor garnituri de tren sau diferite depozite. Din partea română au fost prezenți avocații Miclea Sever, Ioan Suciu și Cornel Iancu, stabilind, printre altele, ca la cariera din Hălmagiu se va întări paza iar Comitetul Național Român va participa la formarea acestor comisii mobile. Același ziar își liniștește cititorii cu privire la ofensiva sârbească care a ajuns deja la Lipova, susținând că trupele sârbești nu vor trece Muresul în Nord.

    La teatru, în ziua respectivă, se juca Trubadurul lui Verdi.

    Apropo de atrocități, tot Függetlenség relatează un incident din Gara Arad, unde mai mulți locuitori din Micălaca au trecut la jefuirea unui tren militar german, care tocmai staționa acolo în drumul său de reîntoarcere în Germania.

    Gardianul public Antal Portörő încercând să-i oprească, a tras de câteva ori în aer, însă împiedicându-se, vorba vine, al treilea foc a lovit un micălăcean, mai precis pe Péter Kovács, aflat deja în vagonul nemțesc, glonțul i-a pătruns în piept, fiind transportat de urgență la spital, dar era evident că nu va mai apuca ziua de mâine, cum formula neaoș ziarul.

    Se pare că jefuirea trenurilor germane în retragere era o sursă bună de venituri în acele zile, fiindcă mai încolo este descris în amănunte un incident petrecut la Săvârșin în gară, unde, tot așa, soldații maghiari s-au luat la bătaie cu cei germani, confruntarea cu împușcături terminându-se doar la intervenția unui superior, având un bilanț de câțiva răniți, unul dintre ei foarte grav.

    Tot din Függetlenség aflăm că secuii, luați de val, se gândesc și ei să formeze un stat independent secuiesc pe baza principiilor wilsoniene, cu alte cuvinte dorința de autonomie a secuilor nu este de azi de ieri și nu doar cu referire la români.

    Arad és Vidéke anunța în 16 Noiembrie proclamarea Republicii Ungare, respectiv alegerea fostului prim-ministru aristocrat, contele Károlyi, președinte al noii republici, momentul marcând destrămarea puterii bicefale, formarea Ungariei independente, un accelerator al evenimentelor ce vor urma.

    În 17 Noiembrie, La Șiria, sub conducerea avocatului Iacob Hotăran, autoritățile maghiare sunt înlăturate de militarii români reveniți cu armata maghiară. La argumentul autorităților că exista o înțelegere între Comitetul Național Român și ministrul Jászi cu privire la așteptarea hotărârilor viitoarei conferințe de pace, Hotăran a replicat: Eu nu recunosc autoritatea acestui evreu șmecher. Până la urmă situația a fost calmată de intervenția lui Ștefan Cicio Pop, președintele Comitetului Național Român.

    Soldații care se reîntorceau de pe front primeau 350 de coroane – cel mai ieftin bilet la cinematografele Urania și Apollo fiind de jumătate de coroană -, cu toate acestea Arad és Vidéke s-a arătat foarte revoltat în 18 Noiembrie, remarcând că batalionul garnizoanei arădene care se reîntorcea de pe front nu a fost așteptat de oficialități în gară, așa cum era normal. Mai precis, delagația care aștepta batalionul era formată exclusiv din românii care îi așteptau cu steaguri tricolore românești pe ofițerii și soldații români ai batalionului.

    Ziarul remarca prezența la gară a fiului lui Stefan Cicio-Pop, cel care a adus și steagurile, după care îi ducea, cu mașina tăticului, pe ofițeri la ospățul care avea loc în cinstea lor la sediul CNR, adică casa familiei, încă existentă, chiar dacă în paragină în Aradul zilelor noastre.

    În 20 Noiembrie armata sârbă ocupă Aradul Nou, localitate pe atunci separată de Arad și considerată ca făcând parte din Banat, în timp ce negocierile de la Arad dintre Oszkár Jászi, evreul șmecher după Hotăran de la Șiria, ministrul minorităților din noua republică maghiară și Comitetul Național Român eșuează, mai precis, prin Iuliu Maniu, delegația românească își exprimă dorința, de data aceasta fermă, ca Ardealul să se rupă de Ungaria.

    „Oare ce urmează?”, se intitulează editorialul ziarului din 21 Noiembrie, punctând degringolada maghiarilor și hotărârea din ce în ce mai puternică a românilor care va culmina peste zece zile la Alba Iulia.

    View Fullscreen

    View Fullscreen

     

    Citește și 

    Ce spunea ziarul arădean „Românul” despre zilele Marii Uniri de la 1918

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    6 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.