Guvernul a adoptat, în 6 iulie 2022, o hotărâre referitoare la declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național „Varianta ocolitoare a Municipiului Arad-Est”, aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum și a listei imobilelor proprietate publică a unităților administrativ – teritoriale, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național. Practic, odată cu această hotărâre, se intra în linie dreaptă în ceea ce priveşte exproprierile terenurilor pe care va trece viitoare centură de sud-est a Aradului, care va lega DN 69 de DN 7 şi care va trece prin municipiul Arad şi prin localităţile Fântânele şi Vladimirescu.

„Prin prezentul act normativ se propune aprobarea: amplasamentului lucrării de utilitate publică de interes național <Varianta ocolitoare a Municipiului Arad-Est>; declanșării procedurilor de expropriere pentru imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes național <Varianta ocolitoare a Municipiului Arad-Est>, situate pe raza Municipiului Arad și a comunelor Fântânele și Vladimirescu, din județul Arad; listei proprietarilor de imobile proprietate privată supuse exproprierii, situate pe raza Municipiului Arad și a comunelor Fântânele și Vladimirescu, din județul Arad, precum şi a sumelor individuale estimate de către expropriator, aferente despăgubirilor în valoare de 10.601.350 lei, pentru 489 de imobile reprezentând teren, având suprafață totală de 448.148 de metri pătraţi”, se arăta în Hotărârea de Guvern.

Ei bine, de la acea HG și până azi statul român, prin CNAIR, nu a făcut altceva decât să exproprieze cele aproximativ 400 de familii, fără să le dea vreun ban. Pur și simplu s-au făcut operările în sistem și au fost modificate CF-urile, din luna noiembrie statul devenind proprietar pe terenurile care fac obiectul exproprierii. Nu cum e normal, adică banii dați înainte, așa cum s-au făcut evaluările, iar ulterior modificate actele în Cartea Funciară. Și nu ar fi exclus deloc (s-au mai văzut cazuri) ca plățile să dureze ani de zile sau chiar să fie intentate procese pentru neplata (chiar și valoarea cuantumului) sumelor stabilite în exproprieri.

În Universul Juridic, această acțiune, a exproprierii, este explicată astfel și foarte simplu de înțeles:

„Exproprierea este o operațiune juridică care presupune trecerea forțată a unui bun imobil din proprietatea privată în proprietatea publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică. Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României:„Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

În acord cu legea fundamentală sunt și art. dispozițiile art. 562 alin. (3) din Codul Civil „Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească”. La rândul său, art. 1 din Legea nr. 33/1994^[1] prevede că „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Așadar, unul dintre principiile fundamentale ale exproprierii impune o despăgubire justă și prealabilă, adică o despăgubire în concordanță cu valoarea bunului expropriat și care trebuie să fie acordată la momentul la care încetează dreptul de proprietate privată în patrimoniul expropriatului și se naște dreptul de proprietate publică în patrimoniul expropriatorului.

Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru utilitate publică, necesară unor obiective de interes național, județean sau local stabilește o procedură de expropriere simplificată și accelerată. Potrivit art. 9 alin. (4) din acest act normativ, „Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii”.

În practică, este bine cunoscut obiceiul stabilirii unor despăgubiri aproape derizorii pentru imobilele expropriate, ceea ce îi determină pe proprietari să conteste în justiție cuantumul respectivelor despăgubiri.

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 44/2021^[2] a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 și a apreciat că aceste dispoziții legale nu încalcă prevederile constituționale întrucât „transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii”.

Profitând de considerentele acestei decizii, expropriatorii au recurs în ultima perioadă la o modalitate de împiedicare a accesului la justiție pentru contestarea cuantumului despăgubirii. Astfel, se emit deciziile de expropriere prin care se dispune transferul dreptului de proprietate, se estimează și se consemnează valoarea despăgubirii, iar de cele mai multe ori încep și lucrările de construire. Ulterior anii trec, iar decizia referitoare la cuantumul definitiv al despăgubirii se lasă așteptată, tocmai pentru a împiedica contestarea acesteia în justiție.

Legea nr. 255/2010 prevede termene extrem de scurte pentru finalizarea procedurii de expropriere:

• art. 18 prevede un termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, pentru ca expropriatorul să numească o comisie de verificare a dreptului de proprietate care să constate acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar asupra imobilului supus exproprierii, iar

• art. 16 alin. (1) din Normele metodologice prevede că „În toate cazurile comisia va emite o hotărâre de stabilire a despăgubirilor în termen de două zile de la încheierea procesului-verbal”.

Aceste termene nu sunt însă respectate, iar în momentul în care persoana expropriată se adresează instanțelor de judecată și contestă cuantumul despăgubirilor estimate, expropriatorul invocă excepția prematurității sau a inadmisibilității acțiunii, pe motiv că procedura de expropriere nu a fost finalizată, cu toate că lucrările de construire sunt demarate sau chiar finalizate, motivând că nu ar exista o decizie administrativă de expropriere prin care să fie stabilite despăgubirile finale!

Niciun obiectiv de interes național, indiferent cât de măreț sau necesar ar fi pentru întreaga comunitate, nu se poate clădi pe încălcarea drepturilor și principiilor fundamentale”.

În fapt, iată ce susține casa de avocatură „Stoica & Asociații”:

Legea 255/2010 este o struto-camila si are prevederi neclare. Se refera la „consemnarea sumei” inainte de emiterea deciziei de expropriere, dar din coroborarea cu alte prevederi rezulta ca este o consemnare la dispozitia autoritatilor pana cand se finalizeaza procedurile de verificare a actelor.
Legea spune că în decurs de câteva zile dupa emiterea deciziei de expropriere trebuie începută activitatea comisiei de verificare, finalizată cu plățile efective.
În fapt (inclusiv în cazul exproprierilor de pe centura Aradului – nota noastră) evident se comite un abuz, prin aceea ca exproprierea își produce efectele, iar plățile se tergiversează.

NOTĂ: Am cerut un punct de vedere de la CNAIR. Însă am decis să publicăm fiindcă până vine Moș Crăciun mai durează…