duminicã, 14 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Pe urmele principelui Nicolae… „Atunci l-am văzut pentru prima dată pe rege, nu pe bunicul meu”

    Timp de două zile am fost pe urmele principelui Nicolae, nepotul Regelui Mihai I al României, sosit la Arad pentru a vizita patru instituții de învățământ importante, pentru a le vorbi elevilor despre monarhie și importanța acesteia în istoria României din ultimii 160 de ani. Interesant este că pentru aceste instituții de învățământ a fost pentru prima dată în istoria lor când le-a fost călcat pragul de o Alteță Regală.

    Nicholas Medforth-Mills, sau principele Nicolae, și-a început periplul arădean în sala festivă a Colegiului Național de Pedagogie „Dimitrie Țichindeal”. Într-o sală plină de elevi, principele a apărut însoțit de directorul Sorin Haiduc și după intonarea imnului de stat și al celui regesc, una dintre eleve i-a pus, încă din start, poate cea mai rebelă sau cea mai… tinerească întrebare: „Cum vă simțiți că a trebuit să ne ridicăm în picioare doar pentru că sunteți cine sunteți?”

    Nicolae s-a regrupat rapid: „Poate acest lucru se întâmplă nu atât datorită mie, sau pentru cine sunt eu, cât pentru ce înseamnă familia mea, strămoșii mei pentru România”. Dar ce a plăcut la principe a fost spontaneitatea sa, cât mai ales carisma și simțul umorului deși vorbește o limbă română cu un pronunțat accent britanic.

    A fost o scurtă lecție de istorie pentru fiecare dintre acei elevi care au participat la această întâlnire, o lecție venită chiar din sânul familiei regale, principele povestind mai multe întâmplări pe care le-a trăit sau i-au fost povestite de bunicul său, Regele Mihai I al României. „El era pentru mine doar un bunic, unul foarte apropiat. Vorbea ca un bunic, se comporta ca un bunic, dar dimineața și seara într-adevăr făceam plecăciune în fața sa pentru că așa faci în fața unui rege. Aveam șapte ani (foto mai jos) când am venit prima dată în România, era în 1992, atunci când un milion de oameni au fost să vadă discursul regelui la Hotelul Continental din București. Îmi aduc aminte că am fost prima dată la Putna, pentru ca bunicul meu să îngenuncheze pe mormântul lui Ștefan cel Mare, ultima dintre condiții pentru ca Ștefan să devină sfânt. Am fost și la Curtea de Argeș, dar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în memorie este acel discurs de la București. Erau un milion de oameni acolo, era o dovadă că regele a fost iubit și că el la rândul lui și-a iubit poporul. Venea după 47 de ani în fața Românilor, după ce de două ori i s-a refuzat intrarea în țară sau a fost întors la aeroport de regimul lui Ion Iliescu. Acolo, pe acel balcon, l-am văzut pentru prima dată pe Regele Mihai, până atunci era doar bunicul meu…”

    mihai

    Mi-l amintesc pe principele Nicolae de la funeraliile Regelui Mihai I. Era deja scos din linia de succesiune la Coroana României, dar în acele zile am auzit foarte mulți români care spuneau că el trebuie să fie viitorul rege. „Nu mă preocupă foarte mult dacă voi fi repus pe linia de succesiune. Că va fi mătușa mea, că voi eu sau poate copiii mei, important este să facem ceva pentru România”, spune el.

    Întrebat cum decurge o zi de viața sa, Nicolae a răspuns printr-o glumă: „Ca la circ, pentru că am doi copii mici acasă”, după care a povestit despre proiectele pe care le-a dezvoltat în țară, proiecte de conservare a naturii din România, acțiuni caritabile și, cel mai important, cel de a învăța poporul român să se iubească pe sine și să se respecte ca națiune. Totodată, a spus că cele mai importante lucruri pentru România în acest moment ar fi cele trei: infrastructura, sănătatea și educația.

    A povestit despre fiecare dintre strămoșii săi, despre Regele Carol I, apoi despre Ferdinand și despre Carol al II-lea, dar mai ales despre Mihai I, bunicul său cu care din multe puncte de vedere chiar seamănă, mai ales că ambii au o pasiune deosebită pentru tot ce este motorizat și pentru… viteză, dar în condiții de siguranță, pe circuit, a completat el.

    peda 1

    Principele a recunoscut că a fost o decizie destul de greu de luat pentru el ca să se mute în România. Doi ani a tot discutat cu familia despre acest lucru și într-un final, s-a mutat din Anglia la București în urmă cu 11 ani, în 2012. Până atunci, a trăit în cinci țări, printre care Elveția, țara natală, Sudan, Kenya, Anglia și Franța. „Am crescut foarte liber, foarte independent, sunt un spirit liber, iar când îmi punea problema să mă mut în România mi se spunea că acolo nu pot să ies la restaurant, trebuie să fiu mereu atent cum mă îmbrac, cu cine vorbesc, ce vorbesc, unde umblu, iar lucrurile astea mă puneau pe gânduri. Am fost o persoană foarte normală până înainte să mă mut, dar acum mi-am asumat toate aceste lucruri, legate de un anumit protocol, și mi le asum. Dar îmi place foarte mult să vorbesc cu oamenii simpli, oamenii de pe stradă, și am bătut țara asta în lungul și latul ei, am fost și în Maramureș, și în Moldova, și în Mehedinți unde am descoperit locuri minunate, și în Munții Apuseni, peste tot. Este cumva distractiv cum oamenii care inițial nu mă cunosc, își spun oful foarte apăsat vreme de 15, 20, 30 de minute, după care cineva le spune cine sunt eu și brusc li se schimbă și tonul, și gesturile, și poveștile”, a punctat principele.

    La Liceul de Informatică s-a întâlnit cu campionii mondiali la robotică, echipa Delta Force, a văzut cum se prezintă sau cum se antrenează pentru concurs și a primit de la unul dintre roboți un ursuleț de pluș. Apoi, o trupă de mici dansatori de dansuri populari a făcut și ea o mică demonstrație.

    maniu 4

    Voi, ca și ceilalți elevi de la celelalte licee arădene, sunteți foarte norocoși pentru că aveți toate condițiile aici pentru a învăța, dar sunt atâtea școli în România care nu au nici căldură, nici internet, nici toalete, decât afară. Acei copii trebuie ajutați”, spune el.

    Același lucru l-a spus și când a intrat în sala festivă a Colegiului Național „Moise Nicoară”: „Când mă uit la această sală, mă gândesc că ar trebui să vă considerați cei mai norocoși copii din România”. După „Moise Nicoară”, Nicolae a încheiat periplul său prin școli la Școala de Arte, loc unde a întărit ideea că un popor fără artă și cultură își pierde identitatea.

    Timp de două zile l-am văzut pe omul Nicolae, carismatic, amuzant, elegant, unul care a vorbit în general despre România, despre familia regală și a pus mai puțin accent pe el. Și totuși, prin el, Casa Regală a României are un viitor.

    Iar pentru principele Nicolae, România este „acasă”. „Am acest sentiment, că aici, în România, sunt acasă. Am locuit 20 de ani în Anglia, dar niciodată nu am simțit că pentru mine acolo este acasă. Am locuit în șase țări de când m-am născut și aș putea spune că în Kenya a fost mai acasă pentru mine decât în Anglia. Dar cel mai acasă mă simt în România”, a încheiat el.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    0 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.