Într-una din zilele de început ale acestei săptămâni, în plin tumult al Zilelor Aradului, am fost sesizat de o mămică, extrem de supărată, că Parcul Copiilor este plin de gunoaie. Și mi-a trimis câteva fotografii, dar nu înainte de a spune că a atenționat o „doamnă care făcea curățenie” despre mizerie și că a fost nevoită să sesizeze telefonic Poliția locală întrucât doamna cu pricina i-a răspuns că nu-i treaba ei și că n-au decât „să facă mămicile curățenie”. Felicitări firmei care are un asemenea angajat model.

Am transmis și eu mai departe sesizarea, la Primărie, de unde, în scurt timp am primit asigurări că problema a fost rezolvată. Am considerat, așadar, incidentul închis. Doar că, a doua zi, mai primesc câteva fotografii din același loc, Parcul Copiilor, cu alt fel de gunoaie. Nu mai erau sticle goale de bere și alte cele. Erau „doar” doze goale, pahare și multe chiștoace de țigări. Semn că acolo, în „foișorul” de la tobogan, se fac oareșce chefuri nocturne. Și, precis nu copiii cărora le este destinat acel parc beau bere și fumează.

A doua zi n-au mai fost sticle de bere. Au fost „doar” doze…

Păcat că nu există pază și că nu există nicio instituție plătită pentru a asigura ordinea publică chiar și noaptea. Că dacă amintesc de Poliția locală, iar se va spune că aș avea ceva cu ea.

Trebuia să mă conving personal asupra situației din Parcul Copiilor situat în spatele Palatului Cultural. Am nimerit în plină acțiune organizată în cadrul Zilelor Aradului. Credeam că tot ce înseamnă parc pus la dispoziția copiilor va fi în „straie de sărbătoare”, ca semn al respectului administrației pentru copiii Aradului, măcar de Zilele orașului. Aveam să mă conving de contrariu, singura bucurie ce putea fi remarcată era cea amplificată, a prezentatoarei evenimentului.

În rest, adică dincolo de zona concursului, aceleași mobilier vechi, uzat, scorojit, obosit de vreme, același cauciuc, protector cândva. E drept, nu mai există nici jumătate din cât a fost la inaugurare (cumva s-a „topit” în toți anii în care cineva a primit bani pentru a păzi Parcul Copiilor), deci nu mai asigură niciun fel de protecție.

Plăcile din cauciuc special, protejau, cândva, copii. Acum au dispărut și a rămas pământul, amestecat cu nisip

E drept, nu mai erau sticle goale de bere, nici coji de semințe în „foișoare”, dar imaginea dezolantă a „aparatelor de joacă” puse la dispoziția copiilor a rămas vie. Cum este posibil să nu le fi observat niciun decident din Primărie? Cum e posibil ca primarul să nu fi văzut în ce hal arată acele leagăne, tobogane, gropi cu nisip?

Așa arată o groapă cu nisip pentru copii, în Parcul Copiilor

Nu mai vorbim de cele două tobogane ce coboară de pe dig, destinate, probabil, cascadorilor în devenire. Nu se știe a cui a fost ideea de a pune la dispoziția copiilor aceste tobogane care se termină cu o plăcuță de vreo 40 de cm pătrați din cauciuc, înainte de a da de bordură și trotuar, dar merită „felicitări”.

Tobogane pentru cascadori. Nu se recomandă copiilor

Gropile cu nisip sunt detinate, evident, copiilor foarte mici. De aceea, s-ar presupune că până și un primar de municipiu – care s-o fi jucat și el în nisip când a fost la vârsta potrivită – realizează că în acele gropi nisipul trebuie să fie fin. Pentru că ăla nu-i nisip folosit în construcții. Și ar mai trebui să știe că, din când în când ar trebui curățat și chiar completat, dat fiind că se mai împrăștie în jur. La cum arată însă gropile din Parcul Copiilor, n-au fost curățate niciodată. Așa că nu-i de mirare că a ajuns până la leagăne și prin iarbă.

Imaginea „grijii” față de copii în Arad

Un copilaș care și-a anunțat mama că… are o treabă, mi-a atras atenția asupra lipsei toaletelor din Parcul Copiilor. Un părinte îmi spune că există, totuși, una modernă, cu turnicheți, a Cazinoului Vechi, doar că este închisă. Am văzut-o și într-adevăr arată ca intrarea unei bănci, doar că în locul ușilor din sticlă, este dotată cu niște turnicheți care ar putea apăra un aeroport. Cică funcționează, în principiu, cu monezi de 50 de bani. Așa o fi, doar că de la inaugurare n-a prea funcționat. Vespasian ne-a învățat că banii n-au miros, dar cei ce administrează Parcul Copiilor țin să ne demonstreze că lenea are, și încă unul insuportabil de urât.

Am părăsit parcul cu mare tristețe, gândindu-mă la zecile, poate sutele de copii care, neavând curte, sunt aduși de părinți sau bunici în acest parc mizerabil. Pentru că atât este în stare orașul să le ofere copiilor săi.

Și, dacă tot am ajuns în apropierea locului în care a început primarul Bibarț ofensiva împotriva castorilor, nu puteam rata ocazia de a arunca o privire. Am mai făcut-o, dar reacția primăriei a fost de tăcere absolută. O formă de autism administrativ cu care ne-am obișnuit.

Citiți amănunte aici: Pinocchio al nostru din fruntea primăriei își asumă nimicuri, cu sticla de șampanie în mână

Și am avut surpriza de a vedea că s-a tăiat acea pădure în devenire despre care am scris mai demult. Din câte am aflat ulterior de la un consilier municipal, GCA a achiziționat un utilaj modern cu care poate face această operațiune.

Dacă s-a putut tăia „pădurea”, se va putea și întreține. Dacă se vrea

Este un mare pas spre igienizarea acelei zone, cu condiția să fie întreținută, pentru că dacă se taie buruienile de două ori pe an, tot degeaba.

Somn ușor, oricine ai fi

În rest, nimic ieșit din comunul cu care ne-au obișnuit cei ce administrează orașul: coșuri de gunoi pline (era sâmbătă dimineața, perioadă în care oamenii ies la plimbare), în jurul lor, normal, erau gunoaie aruncate și, tot normal, am găsit și un culcuș. N-o fi fost al primarului, dar nici al celor ce-ar trebui să patruleze zona. Poate, a vreunui spectator, pentru că, după încheierea Zilelor Aradului, culcușul a dispărut.

Ei patrulează zona falezei, cu parcuri cu tot. Nu mai știm dacă și păzesc ceva

Am parcurs, la pas, drumul de la podul Decebal, până la „Polivalentă”. Am avea multe de povestit. L-am putea conduce pe domnul primar într-un rond de toată frumusețea. Un rond adevărat, nu regizat pentru imagine pe facebook. Cu siguranță nu va accepta provocarea – ce păcat că s-a schimbat atât de mult de când a devenit primar! -, așa că îi vom pregăti noi imaginile pe care le-ar putea vedea în acel imaginar

În primul rând, pe toată această distanță, nu există toalete publice. De la aceea modernă dar închisă, până la cele absolut îngrozitoare de la „Polivalentă”, doar copaci și tufișuri. Chiar așa de săracă este administrația noastră municipală încât nu-și permite să amplaseze, vara, câteva toalete ecologice?

Toalete „funcționale” pe faleză

Și, dacă am ajuns la „Polivalentă”, să-i arătăm domnului primar un alt parc pentru copii, care nu este folosit. Leagănele sunt aproape intacte, cauciucul acela destinat protejării copiilor în caz de căzături arată de parcă ar fi fost montat de o săptămână (în contrast total cu acela ce a mai rămas în Parcul Copiilor din spatele Palatului Cultural) iar gropile cu nisip sunt atât de nefolosite încât nisipul a fost acoperit de biuruieni.

Leagăne, într-un parc uitat

Un adevărat gospodar s-ar gândi să reprofileze acea zonă care acum este, practic, nefolosită. Și chiar e păcat. Poate, după ce acest articol va fi uitat, va avea și primarul ideea de a regândi zona – asta ca nu cumva să se pară că ia în considerare criticile noastre, că ar fi sub demnitatea sa.

Credeți sau nu, așa arată o groapă cu nisip, nefolosită de copii, uitată de administrație

Cu tot ce este pur și simplu nefolosit în dreptul „Polivalentei” ar putea readuce Parcul Copiilor la un nivel acceptabil. Iar gropile cu nisip, invadate de buruieni, le-ar putea da firmelor plătite să îngrijească parcurile. Așa, pentru a face cursuri de perfecționare cu angajații. La  care ar putea participa și funcționarii din Primărie care verifică firmele în cauză (nu se știe exact ce firme, că se vorbește ba de Recons, ba de nu știu ce firmă din Deva, important este că primesc banii degeaba).

Vom mai vorbi, desigur, despre această zonă (fără să uităm de Parcul Copiilor), care ar putea fi mândria Aradului. Ar putea, dar nu e.