joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Pânzele albe ale disper(s)ării creației | Foto • Video

    de Tomck@t | 28 iunie 2021, 2:45 PM | Cultură | Recomandările editorilor

    0

    (foto: Călin Man / kinema ikon)

    Pentru cine lucrează artistul? Pentru sine? Pentru public? Până unde se „întinde” artistul pentru a-și duce la bun sfârșit creația? Dar creația, o pânză albă, pură și goală în forma sa inițială… cât se întinde, cât se transformă pe parcurs și când își atinge target-ul de a deveni o lucrare completă? Sunt întrebări utile cât o farfurie nezburătoare de unică folosință, albă, din plastic, practică pentru un scop anume, dar efemeră. Și poluantă într-o oarecare măsură. „Nein, Danke” – a spus artistul Alex Halka, printr-o instalație audio-vizuală marca kinema ikon. O expoziție lejeră și, totodată, încărcată filosofic. „De unică folosință”.

    Despre transformările prin care trece artistul odată cu creația sa, ori despre punctul său de burnout, momentul în care febra creației îngheață, prea puțin se vorbește. Se discută intens, din când în când, despre alterarea mediului socio-cultural și/sau economic în care se dezvoltă (ori supraviețuiește) arta, dar câți se întreabă ce rămâne în urmă, după închiderea expoziției?

    Rămâne arta, rămâne pânza albă sau doar artistul, într-un corp 99% uman, „evaporat” puțin câte puțin după fiecare operă în care și-a pus sufletul, o parte din sine din care s-a născut creația, a „poluat” imaginații și a murit când nimeni nu a mai auzit vuietul zborului?

    Expoziția din sala kinema ikon a Muzeului de Artă, deschisă teoretic o săptămână și jumătate, însă practic o singură zi, cea a deschiderii, 22 iunie (din ciclul „blink and you’ll miss it” / „clipește și-o vei pierde”), a făcut parte din sezonul patru al serialului ki, fiind episodul 3.

    Dincolo de întrebările fără răspuns, asumate, dar nepronunțate, expoziția a fost și o critică fină la adresa artiștilor care-și compromit arta, respectiv statutul de artist. „Nein, Danke” – este răspunsul lui Alex Halka, cel care a creat atât instalația artistică, precum și fundalul sonor și „materialul” vizual fluid-virtual.

    „Datorită mediului înconjurător extrem de toxic, artistul s-a adaptat pentru a supraviețui. Se pot observa mici abateri genetice și mutații dismorfice specifice contextului în care s-a auto-supra-expus în speranța volatilă că totul ar putea fi și ok sau, cel puțin… «bine»”, a mai transmis autorul lucrării în introducerea evenimentului.

    Căci, în definitiv, oricând și în orice împrejurare, artistul, în numele artei și a creației sale, trebuie să meargă până în pânzele albe.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.