Titlul este o aluzie la „Get Out” – tradus nefericit în română „Fugi!” – și la actualul „Sinners”, adică „Păcătoșii”. Comparația nu e întâmplătoare: acestea au creat reale disrupții în tiparul nominalizărilor Oscar, deschizând calea pentru recunoașterea critică a unor filme de nișă, în cazul nostru horror-satiră, considerate mai demult simple produse de divertisment. Spre sfârșitul secolului trecut, multe astfel de producții – de regulă, cu buget redus – nici nu ajungeau pe marele ecran, ci direct pe VHS, un fenomen care a creat o „industrie paralelă” de filme și multe dintre cult classics. Dar în era Netflix, desigur, linia despărțitoare dintre direct-to-video și cinema devine deja difuză, iar succesul critic și public al filmelor de gen se reflectă nu doar la Oscaruri, ci și în scorurile criticilor profesioniști pe Rotten Tomatoes.

„Get Out” a spart tiparele: patru nominalizări, inclusiv la Cel mai bun film, și câștig la Scenariu original. „Sinners”, la rândul său, a făcut istorie: 16 nominalizări la Oscar, un record absolut, subliniind cât de mult s-a schimbat percepția Academiei asupra acestor struțocămile cinematografice.

După această lungă introducere, ajung și la „Weapons”.

Foto: Warner Bros. / Dead Northern

Tot un horror / comedie neagră… e drept, mai puțin, dar totuși băgat în seamă, cu o singură nominalizare, pentru Actriță în rol secundar, Amy Madigan. Dacă vă întrebați cine este Amy Madigan, vă recunosc spășit că nici eu n-am auzit de ea până acum, IMDb indicându-mi în mare parte filme și roluri mai puțin celebre, plus apariții sporadice în câteva seriale. Dar asta nu înseamnă că nu este o actriță respectată la Hollywood, chiar din contră. Tot de pe IMDb aflu că a mai fost nominalizată la Oscar – fără câștig – în aceeași categorie, în 1986, cu filmul „Twice in a Lifetime”. Dacă vrem să fim răutăcioși, putem spune că este o nominalizare de consolare – în cazul ei chiar Twice in a Lifetime –, iar dacă suntem mai indulgenți, e un gest de respect pentru cariera doamnei Madigan. Interesant și important este însă faptul că, de curând, criticii de film au început să o plaseze pe doamna Madigan pe primul loc în predicțiile pentru această categorie, detronând-o pe favorita inițială, Teyana Taylor din „One Battle After Another”. Semnele sunt cu atât mai clare, cu cât actrița în vârstă de 75 ani a încasat deja premiile la Critics’ Choice Awards și Screen Actors Guild Awards (mai nou „Actor Awards”), precedente care îi conturează șansele (și) la Oscaruri.

În fine… atâtea istorisiri, analize și speculații pe metru pătrat, ați putea spune, în loc să scriu ceva despre filmul „Weapons” în sine.

Problema (cea mare) este tocmai aici. Problema este filmul în sine.

Regizat de Zach Cregger (cu realizări nu tocmai notabile până acum), „Weapons” începe cu o enigmă stranie: într-un orășel american aparent liniștit, în toiul nopții, toți copiii din aceeași clasă – în afară de unul – fug afară din casele lor ca descreierații și dispar fără urmă. Comunitatea o învinovățește pe noua educatoare din școală (Julia Garner), în frunte cu unul dintre părinți (Josh Brolin). Problema este că atmosfera tensionată „se simte” doar de fațadă: părinții sunt mai mult confuzi și revoltați decât îngroziți, disperați și triști cu adevărat, așa cum ar fi normal în condițiile date. Benedict Wong (directorul școlii) face o figură bună în film, dar numai până la un punct… punct în care tot filmul o ia razna, spre deliciul fanilor genului.

Foto: Warner Bros. / KinoCheck.com, YouTube

Momentul coincide cu apariția doamnei Madigan, în rolul mătușei excentrice Gladys. Rolul ei este ușor comic și deloc ieșit din comun la început (era să spun submediocru), după care devine bizar de-a binelea, ca-n orice horror de Doamne-ajută. Probabil, pentru această parte a obținut nominalizarea Oscar. Mai apar în film și Alden Ehrenreich (în rolul unui polițist) și Austin Abrams (în rolul unui dependent de narcotice) – interpretări mult mai convingătoare și demne de atenție, dacă tot era necesară nominalizarea pentru acest film, însă tot nu le-aș cataloga „Oscar material”. Cam atât spun, nu intru în zona Spoiler, vizionați-l ca să vă convingeți, menționez doar că nu pierdeți absolut nimic dacă îi dați skip.

Practic, „Weapons” este o colecție ieftină de clișee horror-comice, cu multe similarități chiar cu „Get Out” și „Sinners”, cu trecere clară pe VHS în trecut și maxim pe streaming în ziua de azi (se găsește pe HBO Max, fiind o producție New Line Cinema / Warner Bros.). Personal, l-aș clasifica drept un B-movie.

Nicidecum un film de Oscar… dar uite că, totuși, este.

Mai precis, este de Oscar numai datorită actriței Amy Madigan, o alegere… oarecum – treacă-meargă – rezonabilă: nu ne oferă o interpretare neapărat excepțională, în cel mai bun caz doar puțin peste medie. În privința șanselor de câștig, unii ar spune că ar avea concurență în categoria Actriță în rol secundar, alții că nu prea: Elle Fanning și Inga Ibsdotter Lilleaas în „Sentimental Value”, Wunmi Mosaku în „Sinners” și Teyana Taylor în „One Battle After Another”. Sunt de acord cu primii, dar statisticile actuale sunt în favoarea doamnei Madigan.

Cu adevărat aiurea este însă scorul pe Rotten Tomatoes: 93% din partea criticilor și 85% din partea publicului – ceea ce mă face să mă-ndoiesc serios, în ultimul timp, de preferințele ciudate sau cel puțin discutabile ale criticilor de film, luând în considerare atât cazul de față, cât și deținătorul de recorduri (sper că doar) la nominalizări, „Sinners” – 97% Tomatometer și 96% Popcornmeter.

Foto: Warner Bros. / Certified Forgotten

Este cazul să ne dăm la o parte, așadar, se pare că mai nou „Păcătoșii” au trecere!

Nota autorului:

Explicația notelor:

Zero stele – Execrabil. Epifania prostiei
1 stea – Prost
2 stele – Slab
3 stele – MEH… treacă-meargă
4 stele – Destul de bun
5 stele – Bun
6 stele – Foarte bun
7 stele – Capodoperă

Mai multe recenzii de film, în rubrica „Oscar Special”