joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Oscar Special (15) Lady Bird este și nu este o pasăre rară

    de Lajos Notaros | 3 martie 2018, 3:16 PM | Film | Oscar Special

    0

    Greta Gerwig, scenarista și regizoarea filmului care se află și după 150 de cronici la 99% pe Rotten Tomatoes, susține că nu este vorba despre un film autobiografic.

    Nu în sensul faptic, adaugă ea, nimic nu s-a întâmplat așa cum se întâmplă pe ecran, însă este vorba totuși de evenimente, trăiri pe care le-a experimentat în adolescența ei de la începutul anilor 2000 în Sacramento, California.

    Oraș care, poate pentru noi are rezonanțe exotice, însă pentru un nativ de Sacramento reprezintă ceva asemănator cu Oltenița văzută din București.

    Asta ca să nu mai pomenim încă odată de Videle.

    Gerwig este a cincea femeie care intră în stolul păsărilor rare nominalizate la Oscar pentru regia celui mai bun film, nemaivorbind că nominalizat este și scenariul și cele două roluri feminine, cel principal jucat de Saoirse Ronan, cel secundar, în postura mamei intransigente a problematicei adolescente care se numește și cere tuturor s-o apeleze Lady Bird, interpretat de Laurie Metcalf.

    Gerwig a mai spus că intenția ei a fost să realizeze o variantă nu neapărat feministă, dar evident feminină la 400 Blows (miticul Les Quatre Cents Coups al lui Truffaut din 1959) și Boyhood și, aș adăuga eu de la sine putere, încă câteva zeci de filme, Stand by me fiind cel care îmi vine primul în minte, care prezintă maturizarea adolescenților, sfârșitul copilăriei (coming to age, în expresie englezească) din perspectivă masculină.

    MV5BNzM1YzA1ZDQtODhhOC00NDE0LWJlNzMtMzRjZWYzNmNmNWY2XkEyXkFqcGdeQXVyNjAwODA4Mw@@. V1

    Cu aceste mărturisiri ale Gretei, o actriță care la 34 de ani a cam demonstrat tot ce se poate demonstra pe Broadway și Hollywood, ajungem în miezul filmului, un miez oarecum moale și nedefinit, un amestec cam banal îmbrăcat însă în ceva care face ca tortul astfel obținut să arate tare bine chiar dacă la gust parcă ne aduce aminte de alte sute de torturi gustate în lunga sau mai scurta noastră viață de cinefili incurabili.

    Glazura apetisantă este dată de jocul ireproșabil al actorilor, Saoirse Ronan dovedind calități care o duc rapid și sigur spre fotoliul ocupat în ultimele decenii la Hollywood de Meryl Streep, cea care în The Post-ul execrabil a lui Spielberg este la o nouă și a nu se știe câta nominalizare. Dar nu este doar Saoirse, toți actorii joacă absolut încântător, fiind perfecți în rol sau la posibilitățile lor maxime, atât deja remarcatul Lucas Hedges, cât și discretul Tracy Letts și, mai ales, cea care o joacă pe tânăra prietenă grăsuță a eroinei, Beanie Feldstein, mâna actriței Gerwig în conducerea trupei fiind sigură de la început aproape până la sfârșit.

    MV5BNWQyNWRhMGEtNTNkMi00ZDgyLWFmYmQtNjdiNGFkMzBhOWIzXkEyXkFqcGdeQXVyNDU3MjgwMDQ@. V1 SY1000 SX1500 AL

    Al doilea element de forță, din nou aproape ireproșabil este scenariul care, cu mici, și încă odată aproape insesizabile rateuri, ne conduce într-o poveste în fond perfect banală, dar cu atât mai americană: o familie de „provincie” californiană, mai degrabă nevoiașă dar totusi atipică în multe sensuri, trece convulsiv și dramatic prin crizele din ultimul an de liceu ale fetei lor Christine, cea care se încăpățânează să i se spună Lady Bird chiar și în momentul în care renunță la virginitatea ei de dragul unui Timothée Chalamet care în Call me by your name, de asemenea nominalizat masiv pentru Oscar, se află exact în situația ei, inclusiv nominalizat pentru interpretare, este drept, circumstanțele fiind fundamental diferite, dar perfect corecte politic.

    Frumosul tort numit Lady Bird se dovedește în cele din urmă un film perfect hollywoodian făcut cu un craft demn de remarcat, uzând însă toate rețetele seculare ale meseriașilor din Pădurea Sfântă, o poveste care curge prin scenele aproape școlărește realizate spre inexorabilul happy-end în ciuda tuturor greutăților inerente. Scenele, luate câte una, sunt foarte bine realizate, ceea ce nu înseamnă însă că în câteva dintre ele să nu ne reîntâlnim din nou si încă o dată cu nenumăratele clișee ale americanismului ideologic: succesul nu înseamnă fericire, atenția este egală cu iubirea, adevărata prietenie la nevoie se cunoaște și alte asemenea prefabricate scoase din frigiderul imens al industriei cinematografice americane.

    MV5BOGE4ZDg0NGYtNzFlMC00ZWQ0LTk5ZjctMWMyN2IxZWJmZjNkXkEyXkFqcGdeQXVyNjUwNzk3NDc@. V1 SY1000 CR0017671000 AL

    Rezultatul, cum am insinuat mai sus, este un tort care arată foarte bine, dar nu oferă nimic surprinzător după degustare: povestea bine spusă dar banală și jocul ireproșabil al actorilor par până la urma urmei lipsite de țel și de folos, ultimele scene – cele mai proaste, în fond, nu este usor să realizezi happy-endul siropos de rigoare venind dinspre teatrul și filmul independent cu conștiința clară că viața nu-ți oferă nici un happy-end, ceea ce e foarte bine, de altfel – zugrăvind dureros această goliciune și lipsă de substanță.

    Mama, jucată de Laurie Metcalf, devine în ultima scenă o actriță de duzină, forțând penibil interpretarea atunci când după vizibile eforturi izbucnește în plâns și se reîntoarce frântă de suferință în aeroportul de unde pleacă Lady Bird spre lumea ei viitoare – lumea teatrului și a filmului, presupunem noi pe bună dreptate – până și Saoirse își pierde vizibil siguranța în ultima scenă a filmului, atunci când se hotărește, în New York, presupunem din nou pe bună dreptate, s-o sune pe această mamă intransigentă și dură fără să știe că, de fapt, ea a iertat-o de mult și suspină stoică în Sacramento de dragul și de dorul ei.

    28 lady bird ending.w710.h473phone call

    Cu toate acestea, Lady Bird este un film care se ridică prin meșteșugul surprinzător al tinerei regizoare peste celelalte din competiție, nefiind o mare surpriză să câștige câteva Oscaruri, inclusiv cel pentru cea mai bună regie, cel pentru cel mai bun film fiind condiționat de starea în care a ajuns scandalul de hărțuire sexuală declanșat de dezvăluirile despre obiceiurile fără happy-end ale mogulului clișeelor sigure, l-am numit astfel pe celebrul dar din ce în ce mai puțin acceptabilul Harvey Weinstein.

    Nota autorului:

    nota Allied

    Surse foto: IMDb

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.