Noroc cu facebook că îmi mai aduce aminte de proiectele mele mici pe care am tendința să le uit. Mi-a adus aminte facebook, zilele trecute, că postasem un colaj de poze cu casa cu iederă de lângă tribunal, statuia lui Avram Iancu și încă o statuie tot din parcul din spatele primăriei. Colajul era făcut cu poze luate cam din același unghi, dar la o distanță de 9 ani între ele. Am trântit colajul pe facebook în urmă cu doi ani și începusem o conversație prin comentarii cu dom’ prof, cum îi spun lui Lajos Notaros, colegul meu de pix, pe marginea autorului statuii. Personal, mie mi se pare că este una din cele mai frumoase lucrări din Arad și căutam mai multe informații despre ea, pentru că statuia nu are nici o plachetă cu minimul de informații despre autorul ei, nume etc.

Adică așa cum sunt celelalte lucrări chiar „peste drum”, cum s-ar zice, lângă mal. Noroc cu dom prof care m-a ajutat cu informația, încă de acum doi ani, și așa am aflat că lucrarea în fapt este „Lucrarea de diplomă a sculptorului Ioan Tolan (n. Arad, 7 iunie 1927), la absolvirea, după cinci ani de studii, a severei Academii de Artă Ilia Repin din Leningrad. A fost modelată în lutul extras din apropierea Fabricii de cărămidă din Arad şi apoi, în 1955, cioplită într-un singur bloc de marmură de Ruşchiţa. Pe parcurs, autorul şi-a modificat proiectul, folosind ca model, chipul expresiv al surorii sale Mărioara”.

Am vrut atunci să fac eu o plachetă și să o pun acolo pentru că sunt convins că nu am fost singurul curios, sau neștiutor, în privința statuii. Numai că prețul… să spunem că a fost mai mult decât îți puteai permite pe timpul lockdown-ului. Nu am mai făcut placheta și am uitat de micul meu proiect. Până zilele trecute. Nu am mai stat mult pe gânduri și cu puțin ajutor, am încropit o „plachetă” (a se citi o foaie A4 laminată) pe care am pus-o în fața statuii.

Am făcut asta dintr-un singur motiv. Pentru a hrăni simțul curiozității celor care trec pe lângă ea, și pentru a aprecia ceea ce avem lângă noi. Poate, în continuare, voi afla astfel și despre statuia lui Avram Iancu, cel care parcă o veghează pe „Mărioara” de la distanță. Poate voi reuși să pun și acolo o foaie A4 laminată cu mici informații, sau poate va fi cinstită așa cum se cuvine și i se va dărui o plachetă, nu o foaie sărăcăcioasă cum am făcut eu.