O echipă de profesioniști și-a pus în minte să resusciteze școlile de meserii din Arad, deși toate șansele par împotriva lor

    de Raluca Medeleanu | 4 februarie 2019, 9:53 AM | Educaţie | Topic special

    4

    Faptul că la ora actuală țara noastră se confruntă cu o criză serioasă în domeniul meseriașilor calificați e un lucru bine știut mai ales de agenții economici. Lipsa profesioniștilor este resimțită și de firmele care activează în județul nostru, iar problema e pe departe de a fi rezolvată. Special Arad a lansat chiar și o campanie de conștientizare în urmă cu câțiva ani prin care încercam să aducem în atenția tinerilor toate beneficiile pe care le-ar putea avea dacă optează spre un astfel de învățământ. Iată că acum problema a ajuns și în atenția unor arădeni cu putere de acțiune care și-au unit recent forțele și pun la cale lucruri mari.

    Citește și: Școala de meserii – desconsiderată de majoritatea elevilor și părinților, căutată de marii investitori”

    Aparatură depășită, programă ruptă de realitate, părinți orbi

    Trebuie însă să înțelegem încă de la început că lipsa interesului pentru clasele profesionale nu e neapărat vina elevilor, ea având la bază o preconcepție pe care o au părinții care îi influențează pe copiii lor în alegerea unei profesii mult mai „prestigioase”. Dar de unde până unde a fi sudor, mecanic sau lăcătuș e ceva înjositor? De ce ne poticnim de astfel de stereotipuri? Toți trebuie să fim doctori, ingineri, avocați, toți trebuie să avem doctorat? Această mândrie a multor părinți generează însă următoarea situație: un număr imens de tineri care nu au o reală înclinație către un anumit domeniu, urmează un drum care le este pur și simplu impus, iar apoi, ca absolvenți de facultate, nu mai găsesc niciun loc de muncă. Iar, pe partea cealaltă, agenții economici se zbat să găsească profesioniști în domeniul lor de activitate, căci nimeni nu mai învață meserie.

    O altă vină a scăderii continue a meseriașilor calificați o are indiscutabil și Ministerul Educației care pare efectiv rupt de realitate. Dacă, de exemplu, în urmă cu vreo 30 de ani, programa pentru clasele profesionale prevedea ca în primul an să se facă 12 ore de practică pe săptămână, acum elevii au la dispoziție doar două ore de lucru săptămânal în atelierele școlii. În condițiile acestea, ce pretenții putem avea ca elevii să învețe meserie în școli? Mai mult, programa e de multe ori atât de depășită, încât agenții economici când au elevi în practică se văd nevoiți să îi învețe de la zero cum să utilizeze aparatura de specialitate, pentru că la școală ei învață despre utilaje care nici nu mai există.

    Toate aceste lipsuri le-au observat mai mulți oameni din orașul nostru care au hotărât că e nevoie de alcătuirea unui „nucleu” care să își centreze energia pentru dezvoltarea cât mai multor facilități pentru învățământul dual. Prima întâlnire a avut loc săptămâna trecută, când s-au notat principalele puncte care se doresc atinse în viitorul apropiat.

    Citește despre prima întâlnire aici: „Se caută soluții pentru încurajarea învățământului profesional la Arad

    La Arad se încearcă, de câțiva ani, un „hibrid” de învățământ dual

    Închegarea acestei echipe de lucru de la Arad nu e singurul caz din țară. Alte orașe ne-au luat-o înainte. Primul care a înțeles această nevoie a fost Brașovul, care a demarat acțiunea în urmă cu aproximativ 5 ani. Județul Caraș-Severin a „înțeles” în decursul anului trecut cât au realizat alte orașe în ani de zile.

    E important de explicat și ce anume înseamnă învățământul dual și de ce se încearcă atât de mult promovarea lui. Diferența dintre cel profesional și cel dual este că în timp ce învățământul profesioanal se desfășoară strict la școală (prin metode de mult timp depășite, după cum am menționat și mai sus), învățământul dual îi aduce direct față în față pe elevi cu actualii muncitori calificați și cu viitorii angajatori, căci în procesul de învățare a unei meserii se implică direct agenții economici care au activitate în oraș și care cunosc exact ce anume trebuie să știe la ora actuală un muncitor în fabrica lor. În plus, agentul economic oferă jumătate din banii care trebuiesc investiți, iar cealaltă parte o oferă municipalitatea. Vorbim de burse, de cazare, de transport etc.

    La Arad, un model de cum ar trebui să funcționeze învățământul dual a fost început deja de DRW (Deutsch-Rumänischer Wirtschaftsverein – Asociaţia Economică Româno-Germană DRW ) Arad, la Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu. Spunem model pentru că toată susținerea financiară e realizată de firmele din cadrul DRW. Ca să fie o structură duală, ar însemna ca toate costurile să fie achitate jumătate din partea agenților economici, iar jumătate din partea Primăriei. Însă deocamdată Primăria tace mâlc.

    Proiectul în plină desfășurare a celor de la DRW împreună cu Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu ( “Implementarea și susținerea învățământului  profesional dupa model german”) a început în noiembrie  2014, iar prin intermediul lui s-au  renovat și dotat cabinetele școlii (în foto de mai jos vedeți un aparat care a costat în jur de 30.000 euro), iar elevii au desfășurat practica direct în fabricile celor 6 agenți economici implicați, unde au fost răsplătiți cu burse (pe lângă cea oferită de stat) care au crescut de la un an la altul, iar în urma acestui program au primit direct și calificarea profesională și loc de muncă.

    Citește și Școala profesională reînvie la Arad! Copiii învață meserie pe bani din Germania)

    Știu că au un drum lung, plin de obstacole

    Revenind la planurile de viitor ale acestei echipe de lucru formată la Arad, trebuie menționat că planurile pe care le au membrii echipei nu sunt utopice. Am discutat cu Dan Codre (de la Consiliul Județean) și cu Lolita Mallinger (de la DRW Arad) și am înțeles că sunt conștienți că au în față o sumedenie de obstacole și că trebuie timp pentru a găsi soluții care să funcționeze pe termen lung, dar sunt ambițioși și determinați să fie luați cât mai în serios de către autorități.

    Însă momentan, dat fiind faptul că structura educațională a fost deja stabilită pentru anul școlar 2019-2020, echipa trebuie să-și centreze eforturile pe partea de promovare și pe clasele care există la ora actuală, iar ulterior, din noiembrie 2019, când se va alcătui la Ministerul Educației structura pentru anul 2020-2021, va încerca să înființeze cât mai multe clase de învățământ dual la Arad. Orașul nostru va avea pentru asta și susținere financiară de la Tubingen (un parteneriat pe care Consiliul Județean l-a dezvoltat în urma vizite a unei echipe în orașul din Germania, iar ulterior în urma unei vizite a nemților la Arad). În plus, pe lângă încurajarea elevilor, au planuri și pentru instruirea profesorilor care, în unele cazuri, sunt și ei, la rândul lor, depășiți de tehnologiile de ultimă generație care se folosesc acum în fabrici, predându-le elevilor aceleași lucruri pe care le-au învățat ei în urmă cu zeci de ani.

    În încheiere, vă invităm să vă faceți o impresie cu realitatea din școlile profesionale românești. Jurnaliștii de la Recorder au realizat un scurt documentar („Școlile profesionale din România. Cum ne-am autosabotat economia”) prin care puteți înțelege perfect cât de înapoiate sunt uneltele și procedeurile cu care sunt instruiți cei care vor fi viitorii meseriași profesioniști ai țării.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Solutii valabile vor aparea abia atunci cand vor fi implicati in procesul decizional si ceilalti factori interesati.
      Exista o criza reala privind forta de munca in Arad (cam ca peste tot).
      Lipsesc atat persoanele calificate cat si cele necalificate.
      Economia Aradului este caracterizata de un nivel scazut de complexitate motiv pentru care nevoia de specialisti a ramas mult timp ascunsa.
      Daca vorbim de persoane calificate trebuie sa facem distinctia intre calificari. Exista astfel calificari de 5 niveluri distincte in functie de gradul de complexitate al unei activitati si independenta specialistului in acoperirea cerintelor solicitate de o anumita activitate.
      Programele de calificare din perioada ceausista erau adaptate economiei centralizate. Intre timp au aparut o serie de industrii noi, de activitati de nisa total neacoperite de sistemul educational.
      Pentru funrizarea de calificari profesionale diverse a fost creat un sistem de formare profesionala pentru adulti, care a functionat aproape 30 de ani sub autoritatea ministerului muncii.
      In perioada di-naintea integrarii noastre in UE, in special prin programele Phare s-au pus bazele formării profesionale pentru adulti. Dupa 2017, data integrarii RO in UE au aparut fondurile structurale gandite prost si care au distrus tot ceea ce s-a construit in domeniul calificarii prin aceea ca s-au finantat impostori scriitori de proiecte cu tupeu (milioane de euro per proiect au facut sa nu se implice in schemele astea de finantare furnizorii de formare profesionala seriosi ci asociatii si fundatii infiintate pentru a cheltui milioanele astea si nu pentru a construi ceva – niste smecherii pe miliarde de euro, Bani pradati, pierduri, timp pierdut si un domeniu functional – cel al formarii profesionale pentru adulti – dus la sapa de lemn).
      Sistemul fiind organizat de cel mai comunistoid minister a fost prost organizat. In concret, evaluarea absolventilor programelor de formare profesionala s-a facut prin comisii corupte, fara nicio responsabilitate. Asa au aparut fabricile de diplome de calificare. Forme fara fond, smechereli pe bani europeni.
      Nici la ora actuala nu se intelege de catre autoritatile centrale ca trebuie organizat sistemul astfel incat sa nu primeasca o diplome de calificare nici o persoane care nu a dobandit competentele si abilitatile conform cerintelor.
      In prezent toti membrii comisiilor de examinare sunt selectati pe pile si platiti pentru nimic cu bani multi si nemeritati si care in modul cel mai iresponsabil si infect atesta competente care nu exista in realitate. Sistemul este corupt si nimeni nu incearca sa faca ceea ce trebuie, nici pesedistii de azi si nici liberalii sau pedelistii de ieri.
      Scolile duale au sens in Germania. In Romania nu au nici un sens. Care sunt copiii care viseaza sa se faca sudori sau instalatori sau electricieni si asta nu oricum ci in conditii absolut imbecile si care nu iau in considerare realitatea obiectiva? Cin vrea sa fie tinut un fel de sluga cu minimul pe meconomie timp de 3 ani ca la final sa dobandeasca un ditamai rahatul: dreptul de lucra pe minimul pe economie intr-o fabrica nemteasca? Cum isi imagineaza arogantii si plopistii de la firmele nemtesti impreuna cu gangavii de CJA ca un copil va alege sa se califice pentru o supermeserie ca cea de instalator, timp de 3 ani, in conditiile in care calificarea de instalator se obtine in 5 luni pentru 1500 lei?
      Decat sa se piarda energii imense si resurse publice imense pentru reinventarea unui sistemul educational mort si prost si nerealist, mai bine s-ar rezolba problema comisiilor de examinarea adevarate din sistemul formarii profesionale pentru adulti.
      Daca la un examen mai mult de 50% sunt declarati respinsi, funrizorul de formare profesionala isi pierde autorizatie. In felul asta, in scurt timp va creste calitatea, va disparea impostura si se vor realiza premizele realiste si corecte de calificare a fortei de munca. Ar mai fi de discutat si de lipsa cronica de resurse financiare, de imbecilele finantari oferite din fonduri publice de catre AJOFM pentru calificari care nu au nici o legatura cu piata muncii, de impostorii de la AJOFM pusi pe pile de partide.
      In articol, Specialarad afirma ca este preocupat de situatia calificarilor insa din modul de abordare a problemei rezulta ca nu se cunosc problemele, solutiile alternative, mijloacele de interventie, factorii responsabili, demersurile existente si mai ales cele inexistente.
      Faceti referire la castigurile pe care le propun niste nemti si CJA pentru comunitate si pe care eu le-as traduce printr-o cinica expresie: ”sa traga sa rupa jugul pentru minimul pe economie?!” Urat si prost si smecheresc, ca tot ce-i gestionat de politruci!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Stimate domn, asa cum ati constatat (posibil cu ton ironic), intr-adevar suntem preocupati de situatia calificarilor. Ati afirmat ca nu cunoastem solutiile alternative si este adevarat. Noi nu suntem specialisti in domeniu. Noi nu putem decat sa aratam o problema, iar rezolvarea problemei trebuie sa o realizeze expertii. Articolul de fata nu are pretentia de a fi un studiu de specialitate, ci doar o prezentare a unei realitati, dar si o informare cu privire la lucrurile care mai „misca” in oras. Multumim pentru interventie.

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. Sa ne comunice specialarad cine sunt, in cadrul intalnirilor:
      – reprezentantii elevilor, a tinerilor, a beneficiarilor programelor de calificare?
      – reprezentantii furnizorilor de formare profesionala?
      … nimeni?
      Daca nimeni, de ce nu au fost implicati toti factorii interesati? S-a dorit sa se ajunga la o solutie pentru comunitate sau la o solutie pentru firmele platitoare de minim pe economie?
      Mie mi se pare ca persoanele prezente in intalniri in care apar niste nemti isi cam pierd spiritul critic si au tendinta de a se face amabil si serveabili, intelegatori, plini de sperante … De ce, avem complexe de inferioritate?

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Raluca Medeleanu

    3 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.