Preşedintele DRW Arad, Waldemar Steimer, dezvăluie un fenomen îngrijorător: „Deja multe dintre firmele membre caută soluţii de relocare! Din punctul de vedere al forţei de muncă, în Arad e teritoriu ars!”

    de Ovidiu Balint | 4 martie 2019, 1:16 PM | Interviuri | Topic special

    16

    Înainte de toate, felicitări pentru realegere în funcţia de preşedinte al Clubului Economic DRW Arad. Eşti la al doilea mandat, nu?  Ce îţi propui să continui şi ce îţi propui să începi?

    – În primul rând ar trebui să clarificăm câteva amănunte. Nu sunt eu singur în frunte. Important este să spunem că Asociaţia reprezintă firmele membre, care însumează peste 25.000 de angajaţi în judeţul şi în municipiul Arad. Acum ne aflăm într-o situaţie dificilă. Când am preluat primul mandat, acum 2 ani, am spus foarte clar că nu voi candida pentru mai mult de două mandate. Fiindcă orice ONG, orice club economic, orice societate, orice în viaţa asta trebuie să fie reînnoit. Fiindcă dacă faci prea mult timp acelaşi lucru nu mai eşti motivat. Mi-aş dori să creştem pe lângă noi, cei din consiliul de administraţie, tineri care să preia iniţiativa. Ăsta e unul dintre motivele personale. Apoi, ţi-am spus deja că suntem într-o situaţie destul de dificilă.

    Adică, de ce?

    – Fiindcă… Simplu. (Deschide o publicaţie publicitară, care cuprinde oferte de muncă ale membrilor DRW Arad, dar şi ale altor investitori din judeţul Arad – nota red.) Adică avem joburi peste joburi, avem nevoie de mii de angajaţi, dar nu vine nimeni. Nu este forţă de muncă!

    Asta am înţeles că e o problemă majoră în Arad…

    – E o problemă în mai toată lumea civilizată. Însă, aici, pe lângă faptul că nu este forţă de muncă nu avem nici oameni calificaţi. Ne mândrim cu o rată a şomajului de sub 1%, dar salariile sunt foarte mici. Deci nu rezolvăm nimic. Comparativ cu Europa de Vest, 2500 de lei pe lună e foarte puţin. Unii îşi doresc să intrăm pe piaţa euro, să renunţăm la lei. Eu văd foarte critică această situaţie. De ce sunt salariile aşa de mici? Nu fiindcă firmele astea nu ar vrea să plătească. Dar nu este o productivitate corespunzătoare, fiindcă nu sunt oameni calificaţi care să lucreze.

    Lipseşte şcolarizarea profesională. Asta vrei să subliniezi?

    – Exact. Nu există învăţământ profesional.

    De-asta aţi propus şi înfiinţat un sistem dual de învăţământ, prin intermediul DRW?

    – Am  început, ce-i drept, dar e foarte greu. E mare diferenţa dintre sistemele şcolare din Germania şi cel din România. Nu vreau să intru în amănunte, dar e foarte greoi să implementăm sistemul dual în România. Noi reprezentăm firmele germane, care sunt majoritare printre investitorii din judeţul Arad. Toţi ne confruntăm cu aceeaşi problemă. Nu poţi să baţi copilul dacă mama e proastă! În ultimii 20 de ani au apărut aici mai multe fabrici, dar nimeni nu s-a gândit cum va fi în următorii ani. Acuma fabricile sunt aici, plătesc nişte salarii la oameni care nu sunt calificaţi, şi nici nu există vreun sistem de calificare. Nimeni nu are habar de ceea ce va urma. Acuma a venit momentul de mare bum, când e mare nevoie de muncă calificată. Eu zic că e foarte târziu. Noi de cinci ani am încercat să introducem învăţământul dual, dar suntem cam singuri.

    N-aţi încercat un parteneriat cu Ministerul Educaţiei, cu Ministerul Muncii?

    – Atâtea parteneriate avem, că deja nici nu mai ştiu câte sunt.

    – Și niciunul nu funcţionează, nu?

    – E o problemă complicată. Noi, agenţii economici din Arad, am investit în ultimii 5 ani de zile sute de mii de euro în sistemul dual de învăţământ. Dar acesta nu se poate adapta sistemului de învăţământ românesc. Nu putem lua o curiculă din Germania şi s-o punem pur şi simplu în România. Anul trecut a absolvit prima clasă a acestui sistem, între ghilimele, dual. Au ieşit 54 de copii calificaţi într-o meserie. Nouă ne-ar trebui o mie de angajaţi. Acum facem încă un parteneriat cu Consiliul Judeţean, cu Patronatul Român, cu Primăria Arad, cu Inspectoratul Şcolar, cu Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă, cu Universitatea Vasile Goldiş, cu Universitatea din Tubingen. Sper, ca din acest parteneriat, să iasă ceva mai mult, fiindcă noi, singuri, nu putem rezolva nimic. Încă o dată, suntem aici, fiindcă am avut nişte motive bine determinate. Dar deja multe dintre firmele noastre caută alte soluţii.

    E vorba de relocări în alte ţări, ori în alte oraşe?

    – Da. Una dintre firme, care este al doilea mare angajator din România, deja îşi relochează secţii întregi în alte părţi. Fiindcă, efectiv, nu mai vede nici un viitor aici. După cum se ştie, dacă unul începe şi urmează încă doi, trei…

    E principiul dominoului.

    – Cam aşa ceva. Nu vrem să stăm aici încă vreo câţiva ani şi să ne gândim la ce am greşit. Fiindcă dacă pleacă mai multe firme şomajul va ajunge la 20%.

    Nu este o problemă şi faptul că forţa de muncă este calificată doar în câteva domenii?

    – Forţa de muncă nu e deloc calificată! Apoi, firmele de automotive care au venit aici au mers pe produse care se fabrică manual şi care altundeva costă mult. Urmează să coste şi aici mai mult această forţă de muncă. Nu s-a gândit nimeni mai departe să recalifice, să se gândească la alte firme, la IMM-uri, care poate ar veni tot din Germania. Însă acum n-au de ce să vină, fiindcă nu mai găsesc oameni să angajeze. Motorul unei economii nu sunt firmele mari care angajează mii de oameni, ci IMM-urile care au câţiva angajaţi, ori cel mult câteva sute. Or, pentru ce să vină aici? Găsesc un teritoriu ars!

    Bun, şi atunci care e soluţia?

    – E ora 12! Nu mai e fără 5! Ar trebui să se trezească şi politicienii. Indiferent de culoarea politică. Să se pună la masa negocierilor cu mediul economic. Să se găsească un plan pentru schimbarea mentalităţii, a gândirii părinţilor. Că pregătirea profesională nu este ceva care să jeneze! Toată lumea se gândeşte numai la facultate. În România nu există meserii care în Germania sunt foarte căutate.

    Şi aţi încercat să îi aduceţi la discuţii?

    – Avem discuţii peste discuţii. Dar e această mentalitate că toţi trebuie să aibă facultate absolvită. Aşa că avem oameni slab sau deloc pregătiţi profesional, am forţat producţia low-cost şi am uitat de o producţie cu forţă de muncă calificată şi bine plătită. Aşa am ajuns să ne lăudăm că avem zero şomaj, dar în buzunare oamenii n-au nimic.

    De fapt populaţia este ocupată cu munca, nu câştigă din munca depusă!

    – Exact asta e denumirea. De-aceea noi suntem conştienţi că, dacă nu reuşim în maxim trei-cinci ani de zile să avem în fiecare an circa 1000 de absolvenţi ai unor şcoli de calificare, indiferent cum am vrea să denumim copilul ăsta care nu s-a născut încă, adică sistemul de învăţământ, nu mai avem ce căuta în zona asta, ca investitori! Simplu!

    Cu alte cuvinte se prefigurează un faliment al oraşului şi judeţului Arad?

    – Asta e cam dur! Nu vreau să subliniez aşa ceva. E drept că a plecat şi branşa textilă, mai urmează să plece şi alţii… Poate vine cineva şi salvează situaţia asta dificilă, dar… dacă aşa spui tu, poate că ai motivele tale. Uite, noi avem 18 firme care pun la dispoziţie locuri pentru pregătire profesională. Avem clase, dar nu avem elevi! Pe de altă parte liceele îşi fură elevii unul altuia. Toţi merg spre licee, dar la absolvire nu iese nimic din pregătirea elevilor. Şi atunci în loc să vină statul şi să impună nişte reguli pentru urmarea unui liceu, nu ştiu, măcar de nota şase, ceva… nu se-ntâmplă nimic. Aş mai face o comparaţie între sistemul de învăţământ din România şi cel din Germania: în România există obligativitatea de a oferi învătământ, în Germania este obligativitatea de a învăţa! De exemplu, dacă în Germania te prinde cu copilul în aeroport, mergând în excursie în perioada cursurilor, primeşti o amendă foarte mare ca şi părinte. Aici… se lipseşte de la şcoală oricând. Nu vreau să spun că în Germania totul e bine. Vorbesc doar de mentalitate.  Eu vorbesc de noi, cei care am investit în Arad, în România. Ne simţim bine aici, nu există nicio ameninţare din punctul de vedere al securităţii… Chiar ieri ne-am întâlnit cu ministrul Muncii, care a venit fără gardă de corp, ceea ce în multe ţări nu se întâmplă.

    – Şi ce a zis când i-aţi prezentat situaţia?

    – E informat, e conştient.

    Şi?

    – Şi ne-a dat de înţeles că va fi o schimbare. Acuma o să vedem pe cine o să schimbe: ministrul sau situaţia! Scuză-mă că sunt aşa direct, dar anul ăsta am vorbit cu trei miniştri la transporturi, anul trecut am vorbit cu doi miniştri de la educaţie, acuma este al doilea ministru al Muncii cu care vorbim… Asta e o altă problemă. Relaţia dintre guvernul actual şi mediul de afaceri este puţin îngheţată. Asta i-am spus şi domnului ministru, iar el am zis că e foarte dezamăgit că aude de la mine aşa ceva. Zicea că el a auzit alte lucruri. I-am răspuns că atunci înseamnă ori că informaţia lui nu e corectă, ori informaţia mea nu e corectă. Numai că eu am mers cu 20 de firme care au aceeaşi părere. De partea cealaltă sunt trei consilieri care spun altceva. Cineva nu are informaţia corectă. I-am spus că noi suntem aici ca să dezgheţăm situaţia.

    Nu a mai fost nevoie să spunem sau să întrebăm ceva. Din păcate.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Toți se plâng de lipsa de calificare, dar când exista oameni calificați nu fac o oferta financiara corecta!
      S-a cam terminat cu binecunoscuta vorbă, lasă că mai așteaptă la ușa alți doi.
      Din punct de vedere al școlarizării compania care are nevoie de personal calificat pt acel job poate face training intern specializat cu perioada de angajament cu retenție.
      De povesti suntem sătui, a apărut concurenta și pe partea de hiring, iar problema celor care își muta producția este ca nu pot sau nu sunt suficient de competitivi sa poată oferii un pachet financiar, astfel ca nu mai au forță de muncă dispusa sa muncească pe bani de nimic.

      +28 voturi
      +1
      -1
    2. Zice nenea asta: ”De ce sunt salariile aşa de mici? Nu fiindcă firmele astea nu ar vrea să plătească. Dar nu este o productivitate corespunzătoare, fiindcă nu sunt oameni calificaţi care să lucreze.”
      Adica ei, investitorii astia care sunt acuma aici, daca ar fi forta de munca calificata nu ar fi venit cu activitati primitive ci cu altele mai sofisticate. Asta inseamna ca un investitor din asta nemtesc are mai multe industrii in spate si a venit in Arad cu cele mai proaste fiindca asta-i nivelul aradeanului.
      Eu cred ca lipsa productivitatii se datoreaza nivelului de tehnologizare, de fapt lipsei tehnologiilor in asa zisele bijuterii industriale nemtesti (astia ne trateaza de parca am fi maimute. Daca vin cu un CNC au impresia ca noi trebuie sa ne inchinam ca egiptenii la zeii lor).
      Mai spune nenea asta ca problema calificarii a fost ridicata de investitorii nemti la o gramada de ministrii. Pai aici sunt doua aspecte: nemtii fac dovada ca nu prea inteleg ca gramada de ministrii nu este altceva decat o gramada. Prosti gramada.
      Este evident ca investitorii prin vocea purtatorului de lumina occidentala pe meleagurile astea neevoluate, nu este constient, poate din cauza nivelului sau foarte ridicat de rafinare a informatiei, ca totul este ipocrizie si furaciune in tara asta. El nu vede haitele de politruci pusi pe jaf, turmele de lipitori de afise si de rubedenii care populeaza institutiile statului, cardurile de sindicalisti care croncane si prevestesc urgia sociala in timp ce-si fac selfie din Dubai. Ei nu vead sirurile de roboti care se lupta in strada rezistand, nu vad saracia si mizeria in care se zbat oamenii, nu se minuneaza de modalitatile in care un angajat al lor, asa prost cum este, reuseste sa-si plateasca cheltuieli minimale cu un salar la 1/2 din cheltuieli.
      Pentru ce acest articol? Asa a simtit microbul aparitiilor in public de cand a fost bagat in seama la intalnirea cu ministrul N (N un numar oarecare, cantitate, la gramada).
      Nu mai au angajati? De ce? Poate ca prefera sa mearga in Germania. Poate chiar nu se mai descurca cu generoasele voastre salarii.
      De nu sunt calificati? Pentru ca industria pe care cu morga o reprezentati, este prea primitiva ca sa foloseasca munca calificata. Poate ca invatamantul dual, care nu ofera decat o perioada de 3 ani de umilinta pe minimul pe economie, nu este interesant sau competitiv raportat la cursurile de calificare, care nici ele nu sunt bune fiindca examenele sunt organizate corupt de statul roman si genereaza impostura si bataie de joc.
      Am senzatia ca investitorii astia nemti se cred atat de destepti ca nu mai au nevoie sa se aplece la plebe sa auda, sa inteleaga, de fapt ei vorbesc numai intre ei, isi plang de mila cu bere si mici nemtesti.

      +16 voturi
      +1
      -1
      • Sincer, n-am înţeles dacă îi daţi dreptate ori îl contraziceţi pe interlocutorul meu. În rezumat ar însemna că guvernanţii sunt proşti, investitorii şi angajatorii sunt zgârciţi şi înapoiaţi tehnologic, iar arădenii sunt super-calificaţi, dar nu vor să muncească pe bani mărunţi. Am înţeles bine?

        --5 voturi
        +1
        -1
        • Voiam sa spun ca este vorba de multa ipocrizie si de calcule meschine. Productivitatea este in relatie cu nivelul de tehnologizare, cu managementul si aici intra si mecanismele motivationale.
          Privitor la calificarea fortei de munca situatia este absolut dramatica insa nu este neamtul din articol cel mai potrivit sa se planga – pentru motivele mai sus enumerate.
          Lipsa calificarilor nu are legatura cu invatamantul dual. Acest invatamant nu va functiona in Romania fiindca la noi lipseste pur si simplu un model care sa lege invatamantul dual de un salariu decent. Pentru ca nici cei calificati nu primesc un salariu decent si in al doilea rand fiindca la noi modelul este centrat pe furat. In concret niciun om care munceste, indiferent de calificarea lui (vorbim de categoria calificarilor care se pot obtine in invatamantul dual) nu va putea trai decent (asa cum se intampla in Germania) si invers, toti cei care traiesc bine sunt fie hoti, fie combinati cu hoti, hoti de resurse publice, membrii de partid, impoostori tupeisti.
          Un alt motiv pentru care consider opiniile distinsului neamt scoase din putul gandirii este sistemul de obtinere a calificarilor prin invatamantul continuu, cel al cursurilor de calificare care iti ofera, poate doar teoretic, in 3 luni si 1200 lei aceleasi competente ca cele din sistemul dual care dureaza 3 ani. Cum poti sa crezi ca cineva isi doreste sa stea sluga, calfa, ca in evul mediu pentru salariul minim?
          De ce nu sunt interesati investitorii nostrii nemti de parteneriate cu firmele serioase, fiindca sunt si din astea, de formare profesionala pentru adulti?
          Poate ca nu stiti dar in Romania se aloca zeci si sute de milioane pentru finantarea sistemului dual – parerea mea este ca sunt bani aruncati pe geam. In concret strategia nationala pentru calificari este nula. Ea a fost realizata ca instrument de fundamentare a programelor de finantare prin POCU intr-o perioada in care atat invatamantul initial cat si cel continuu se aflau sub autoritatea Ministerului educatiei. Azi invatamantul continuu se a revenit sub autoritatea ministerului muncii. Strategia este astfel total depasita. Chiar si la momentul in care a fost facuta a implicat doar sindicatele si organizatiile patronale. Nici o secunda nu s-a oprit nimeni sa implice si furnizorii de formare profesionala in elaborarea strategiei si astfel aceasta sufera la capitolul realism si eficienta de o maniera criminala.
          Si ar fi atatea de dicutat dar nu este aici cadrul potrivit. Oricum ideea este totul este macinat de prostie, impostura, politicianism si coruptie. Suntem o tara care intr-o imbacilitate totala isi distruge potentialul uman. Tot ce ne-a mai ramas sa consuma steril in desfiintarea unora de catre altii cu valuri de ura abjecta.

          +8 voturi
          +1
          -1
          • Acuma chiar că nu vă mai înţeleg, fiindcă suntem de acord! Asta vrea să transmită şi articolului. Despre aceleaşi principii vorbim şi noi, despre aceeaşi prostie în succesiunea guvernărilor în ceea ce priveşte învăţământul românesc. Despre programele POCU nici nu mai vreau să zic nimic, fiindcă ar fi prea mult de scris. Deci, suntem de acord!

            0 voturi
            +1
            -1
    3. Dragii de ei….. au venit la noi in tara ca in Africa. Aventajul este ca nu faci 10 ore cu avionul ci doar 1. Din pacate isi mananca rahatul de sub ei si imi aduc bine aminte cum faceau spume la gura cand li se spunea prin 201o ca ar trebui totusi sa acorde un salar decent pe undeva la 300 de Euro net , nu doar minimul si cateva bonuri de masa. Vai de capul lor si vremea lor va veni cat de curand…asa cum lea venit la toti cei ,,mari si destepti,, de a lungul istoriei.

      +8 voturi
      +1
      -1
    4. Aradenii nu stiu sa valorifice nici macar pozitia geografica a orasului. Conexiunea directa la infrastuctura europeana (feroviar+autostrada) inseamna exrem de mult. Distanta pana la Viena este de sub 500 km, ceea ce inseamna costuri de transport mult reduse pentru investitori in comparatie cu alte regiuni (Bucuresti, de exemplu). Ca nu este cine sa prezinte aceste avantaje este o alta problema.

      +5 voturi
      +1
      -1
    5. E Vrăjeală cu productivitatea Renault cum are productivitate mi-a spus cineva care a fost la specializare în Germania la o companie din zona industrială ca nu produc nici jumătate din cat produce un român aceași fabrică aceleasi componente.
      Ce sa spună si domnu asta doar e de al lor.
      Ca au exportat profitul an de an și plătesc 16% din nimic iar muncitorii sunt plătiți cu salarii mizere.
      Dacă toți din zona industrială care sunt veniți de pe sate ar face agricultură și nu am mai importa mâncarea lor am fi mai câștigați.
      Păcat ca să pierdut investiția Mercedes care sa realizat la Kecskemet erau alte perspective.
      Dacă ar veni un investitor gen Tesla care sa ofere un 3500 lei net are rămâne fără muncitori restul.
      Acum or so mai lalaie vreo 5 ani până se mai deșteaptă și restul românilor.

      +7 voturi
      +1
      -1
      • Pe de o parte, Mercedes nici n-a întrebat de România. Acolo e afacerea lui Victor Orban. Chiar personală. Mai citiţi presa europeană. Pe de altă parte, cred că n-aţi citit cu atenţie articolul. Să fie greşită intenţia de a promova un învăţământ profesional, în vreme ce guvernele României l-au desfiinţat? Să fie o greşeală că se doreştepromovarea calităţii muncii prin plata ei la nivelul calităţii, în detrimentul unei munci prost plătite? Articolul e un semnal de alarmă. Pe care putem să-l înţelegem, ori putem să-l ignorăm.

        --4 voturi
        +1
        -1
    6. De ce nu califica ei? Toti asteapta muncitori calificati din cer (ca cei care au fost dati afara din fabricile inchise au plecat la salariu mai bun, satui sa se milogeasca pentru o paine, de multe ori in fata unor oameni pentru care cel din fata lor era un gunoi care trebuie sa-i produca bani cu minima investitie). Ca nimeni nu mai vrea sa fie muncitor e de inteles, ca nimeni nu vrea sa lucreze cu salar minim si bonuri, cum ofera IMM-urile astea la care muncitorii n-au productivitate. Pai ei trebuie sa asigure productivitatea, prin utilaje, organizare, supraveghere, ritm de aprovizionare, etc. Mentalitatea parintilor nu o poate schimba nici un guvern, minister, etc. Sa nu uitam ca cei fara scoala au fost primii dati afara acum 20 de ani (indiferent de calificare) si au primit salariul minim, indiferent cat de calificatie erau. Acum ce pot sa le zica la copii, cand o firma angajeaza desenatori tehnici doar cu studii superioare si ca sa te angajezi sofer deja trebuie sa ai studii.
      De profesionale ce sa mai zicem? Niciodata cei care mergeau la profesionala dupa gimnaziu nu mergeau de buna voie, ci pentru ca nu intrau la liceu unde era concurenta la admitere. Acum si cu 2 la evaluare au loc la liceu (chiar raman si locuri libere), deci traiasca sindicatele care se lupta pentru locurile de munca ale profesorilor si daca nu mai au elevi suficienti, pentru ca la presiunea lor se aloca atatea locuri.

      +9 voturi
      +1
      -1
    7. Domnule Balint, as dori sa va adresez cateva intrebari, daca imi permiteti:
      1) De ce nu s-a protestat dur in momentul in care scolile profesionale au fost desfiintate ? Era clar ca, la un moment dat, se va ajunge la o lipsa acuta de personal.
      2) De ce angajatorii nu au marit salariile, astfel incat acestea sa devina cat de cat competitive ? Numarul oamenilor plecati la munca in strainatate este colosal.
      3) De ce angajatorii nu sunt dispusi sa investeasca in angajati (cursuri de pregatire+beneficii materiale, in cazul in care angajatul le merita) ?
      4) Cati dintre copiii care ajung la scolile profesionale vor intr-adevar sa invete o meserie ?
      5) Cat de interesati sunt profesorii despre acesti copii ?
      6) Care considerati ca ar fi numarul MINIM de vizite pe care profesorii ar trebui sa le faca la intreprinderile unde sunt invatati acesti copii ?
      7) De ce multi dintre tinerii care absolva o scoala profesionala se gandesc ori sa isi continue studiile (liceu, facultate), ori sa plece in strainatate, ori sa faca cine stie ce bazaconii ?
      8) De ce in Romania ai nevoie de facultate si pentru a fi vanzator ?
      9) De ce in fiecare catun al acestei tari este cate o facultate, care creeaza mirajul fals ca nu poti fi om daca nu ai studii superioare ? Ma rog, superioare…
      10) De ce am ajuns in situatia in care Aradul, care a avut o industrie autohtona foarte puternica, sa fie la mana strainilor ?

      Si ca o completare: probabil ca pana acum cativa ani, cand prelucratorii prin aschiere, lacatusii mecanici, etc. care au plecat de la fostele fabrici ale Aradului se aflau in campul muncii, nimeni nu isi batea capul cu lipsa acuta a fortei de munca. Ei, din pacate, oamenii aceia incet-incet ies din campul muncii si din urma nu mai vine nimeni. E trist, e foarte trist!

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Încerc să vă răspund.
        1.Cred că din cauza faptului că nu s-a conştientizat gravitatea deciziei luată atunci de ministrul Andronescu. Acelaşi de astăzi. Pe de altă parte, din lipsă de atitudine civică. Cred.
        2.Oamenii nu pleacă din ţară doar din cauza salariilor, ci din cauza calităţii vieţii, în general, care se traduce şi în confortul zilnic, începând cu transportul în comun sau curăţenia de pe străzi şi încheind cu siguranţa cetăţeanului. Sau începeţi cu vreţi dumneavoastră. Sigur că angajatorii vor să tergiverseze cât mai mult mărirea salariilor, dar dacă ar exista o mişcare sindicală puternică poate că s-ar ajunge la negocieri serioase cu angajatorii. Aşa…
        3.Tocmai despre asta este vorba în articol, că angajatorii vor să investească în învăţământul profesional, au şi cu ce , au şi cu cine, au şi unde. Problema e că statul român nu oferă cadrul pentru un astfel de sistem de învăţământ.
        4.Foarte puţini copii ar urma o şcoală profesională, fiindcă, din păcate mentalitatea părinţilor este învechită, ca să nu spun nedezvoltată. Toţi îşi visează copiii cu facultate, chiar dacă facultăţile nu le oferă nici un viitor, curicula lor fiind prost gândită. Dar ăsta e un subiect mult prea amplu.
        5.Care profesori?
        6.Nu sunt cadru didactic, dar pentru asta este nevoie de o curiculă specială.
        7.Nu am cunoştinţă de asemenea informaţii, dar cei care sunt absolvenţi ai şcolarizărilor făcute de angajatori sunt obligaţi să muncească, conform contractului, o perioadă de timp pentru cel care i-a plătit şcolarizarea.
        8.Din prostie. Din prostia sistemului de învăţământ din România, dar şi din prostia celui care urmează cursul sistemului. Îmi amintesc că acum mulţi ani, când am început studiile la o facultate de inginerie, primul profesor universitar pe care l-am întâlnit la cursuri ne-a întrebat ce credem noi că ne va învăţa acea facultate. Noi am zis că ne va învăţa să fim ingineri. El a zis că ne va învăţa să căutăm în cărţi. El a avut dreptate.
        9.Din aceeaşi prostie de care vorbeam mai sus, la care se adaugă fudulia prostului.
        10.Din cauza faptului că nimeni nu gândeşte pe termen lung. Vorbim despre asta în articol. Eu, de exemplu, n-am să înţeleg niciodată cum a putut să dea faliment întreaga industrie alimentară din Arad? Înţeleg evoluţia tehnologică la orice industrie, dar omul este obligat să mânânce. Ca să nu zic că sunt convins că suntem unici pe planetă cu falimentul unei fabrici de spirt şi drojdie…
        Corectă completare.
        Mulţumesc pentru comentariu.

        0 voturi
        +1
        -1
    8. La punctul 9 amintesc ca in toate tarile civilizate exista NUMERUS CLAUSUS, care armonizeaza numarul de specialisti la necesarul tarii de forta de munca. Un absolvent de facultate care are o specialitate pe care piata muncii nu o cere, in zadar are impresia CA LUI I SE CUVINE UN POST CARE NU EXISTA. Omul asta e intre ape si in veci nu va accepta un post de o calificare inferioara, calificare inferioara pe care de fapt nici macar nu o are. Si asa intram injtr-un cerc vicios. La asta se adauga desfintarea scolilor profesionale cu cca 20 de ani in urma + liceele care s-au inmultit ca ciupercile. Ca inveti ca nu inveti termini 12 clase.

      --1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.