Noiembrie de gală! Ciudat, s-a făcut cald, iar Aradul a scris istorie într-o noapte a centurilor (Foto)





Povestea pleacă tot din noiembrie. Se întâmpla ca acum doi ani să-l întâlnesc pe Ruben Stoia, un tânăr dedicat sută la sută boxului, un tânăr entuziast care în 2016 doar visa, dar ce era foarte important era că dorea să-și urmeze visul. Dacă ar fi să personific boxul, acest sport nobil pe care omenirea l-a cunoscut încă din antichitate, aș putea spune fără a exagera că l-am întâlnit jigărit, nespălat și în șoc hipotermic… Da, boxul arădean murea de frig la propriu ceea ce m-a făcut să scriu Pumni în frig și sărăcie! Boxul din Arad trăiește din „vina” pasionaților, dar urlă după ajutor (click pe titlu).
Ambiția lui Ruben, sprijinul celor care erau lângă el, dorința ca acest sport să nu sucombeze la Arad a făcut ca după numai un an să avem parte de prima ediție a Galei Campionilor. A fost, aș putea să spun, ca o gală de antrenament, una din care Ruben avea să învețe multe din toate punctele de vedere. Dacă anul trecut au fost în jur de 700 de spectatori, iar nivelul meciurilor a fost unul destul de slab, aseară, imediat după ce am pășit pe parchetul Polivalentei am realizat că mă aflu exact în același loc dar la un cu totul alt nivel, unul mult mai profesionist.
Infrastructura din jurul evenimentului a fost impresionantă, nivelul partidelor a fost deja mult mai bun, iar promovarea de care a avut parte Gala Campionilor 2018 a fost și ea la cel mai ridicat nivel. În sală cred că erau minim 1600-1700 de persoane, unii fiind acolo ca amatori de box, alții fiind acolo chiar și din patriotism local pentru a sprijini chiar și cu prezența un eveniment care a pus Aradul nu numai pe harta boxului românesc, dar chiar european și mondial. Aseară la Arad s-a luptat cu două centuri intercontinentale pe masă, ceea ce nu se întâmplă oriunde. Am văzut nume importante din boxul românesc ca Flavius Biea, arădeanul adoptat la vârstă fragedă de Timișoara, l-am văzut pe Cezar Juratoni, dar cel care a impresionat poate cel mai mult a fost cel despre care probabil vom mai scrie și în viitor, Eduard Gafencu, arădeanul redescoperit la 25 de ani care are o explozie în braț demnă de orice mare campion fie că alege să lupte în K1 sau în box.
După ce ne-am încălzit cu meciurile lui Buciuc sau Juratoni, care au câștigat lejer, am avut parte de o luptă foarte echilibrată la lui Alexandru Jur contra lui Georgi Tevdorasvili din Georgia. A câștigat la puncte Jur, sportiv care a avut parte de susținerea întregii săli, mai ales când a trecut prin clipele grele ale… numărătorii. Sala vibra și se aștepta momentul culminant, iar acesta s-a petrecut la intrarea în ring a lui Eduard Gafencu. Arădeanul care în urmă cu două luni se impunea în piramida de K1 Colloseum de la București era la primul său meci de box profesionist. Probabil tocmai din această cauză s-a disputat după regula a doar patru reprize. Surprizele aveau să vină una după alta, sora lui Raluca fiind cea care a cântat melodia „Noi suntem români” în timp ce „Edi” pășea cu steagul tricolor pe spate spre corzile ringului în care îl aștepta deja maghiarul Titusz Szabo. Nu a fost nevoie de patru reprize. Eduard a fost animalic, a lovit de parcă era Leonidas în ecranizarea „300”, fiecare pumn era dat cu furie și cu dorința de a câștiga în fața familiei sale, a staff-ului său, a arădenilor. După aproximativ două minute, o directă de dreapta a lovit bărbia lui Szabo și acesta a căzut secerat, fără a mai mișca. Echipa medicală a sărit ca arsă și timp de zece minute l-au resuscitat pe maghiar în timp ce Eduard stătea pup lângă el, îngrijorat să nu fie vorba despre ceva rău, iar Ruben, care a renunțat pentru câteva momente la costumul gri pentru a-și pune treningul de antrenor, stătea mut lângă „Pantera” Tănăsie. Szabo s-a ridicat, iar al treilea moment emoționat al debutului lui Gafencu în boxul profesionist a fost cel în care cel care i-a dat premiul a fost chiar tatăl său, cu lacrimi în ochi, vădit emoționat.
Nu am fost și probabil nu voi fi niciodată nici rasist și nici șovin, iar acest lucru probabil m-a făcut să am mulți prieteni de culoare sau prieteni maghiari. Aseară maghiarii chiar m-au impresionat. Au venit la Arad cu un car de televiziune de la M4 Sport, și-au adus reporter dar și un profesionist al prezentărilor de gale de box. În tribune erau peste 250 de unguri veniți de la Szeged, Kecskemet sau alte orașe pentru a-l sprijini pe Kis Mate, maghiarul care lupta contra finlandezului Timo Laine pentru o centură inter-continentală, WBO Intercontinental. A câștigat Kis Mate după 12 reprize, 12 reprize în care fiecare ungur din sală, de la mic la mare, striga din toate puterile: „Kis Mate! Kis Mate!”
Finalul a fost din nou al nostru, al arădenilor, al românilor. Flavius Biea lupta cu venezueleanul Yeison Gonzalez pentru Centura IBA Inter-Continental. Experiența lui Flavius s-a văzut, iar sud-americanul de numai 19 ani, care a traversat singur Oceanul Atlantic și s-a pregătit câteva zile cu staff-ul de la Boxing Club Ruben Stoia, a aruncat prosopul. Centura a rămas în țară, iar cariera lui Flavius va continua acum spre alte centuri și mai importante.
Știți ce mi s-a părut cel mai frumos? Mi-a plăcut că deși e noiembrie, că afară erau 2 grade Celsius, boxului arădean îi este cald. Da, s-a făcut cald, iar acel jigărit, nespălat, nemâncat și în șoc hipotermic s-a făcut frumos, și-a luat haine de gală într-un noiembrie de gală. Da, „creierul” a fost și rămâne Ruben Stoia, dar lângă el au fost o armată de oameni care au făcut ca acest eveniment să facă să se vorbească din nou frumos despre Arad.
Visul merge mai departe, boxul din Arad are de acum și viitor, are și imagine, dar are și omul potrivit care să-l ducă spre cele mai mari succese atât sportive cât și organizatorice.
Felicitări Ruben, felicitări Eduard, felicitări Flavius, și mii de felicitări tuturor celor implicați, „furnicuțelor” din spatele acestei reușite istorice pentru Arad!
Comentariile portalului
Este, oare, democratic să fie demißi procurorii care au anchetat un caz de tentativă de lovitură de stat, după nerecunoaștetea rezultatelor alegerilor? Oare este democratic să fie graț (...)
... ca este o chestiune care tine de economia resurselor.A nins, dar nu este necesar pentru 2 cm de zapada depusa sa scoti utilajele.
Am spus și voi spune mereu: fiecare cetățean român cu drept de vot este liber să voteze cu cine vrea. Dacă unora le este indiferent în ce dorecț (...)