Noiembrie de gală! Ciudat, s-a făcut cald, iar Aradul a scris istorie într-o noapte a centurilor (Foto)

    de Lucian Dănilă | 18 noiembrie 2018, 7:34 PM | Sport | Topic special

    4

    Povestea pleacă tot din noiembrie. Se întâmpla ca acum doi ani să-l întâlnesc pe Ruben Stoia, un tânăr dedicat sută la sută boxului, un tânăr entuziast care în 2016 doar visa, dar ce era foarte important era că dorea să-și urmeze visul. Dacă ar fi să personific boxul, acest sport nobil pe care omenirea l-a cunoscut încă din antichitate, aș putea spune fără a exagera că l-am întâlnit jigărit, nespălat și în șoc hipotermic… Da, boxul arădean murea de frig la propriu ceea ce m-a făcut să scriu Pumni în frig și sărăcie! Boxul din Arad trăiește din „vina” pasionaților, dar urlă după ajutor (click pe titlu).

    Ambiția lui Ruben, sprijinul celor care erau lângă el, dorința ca acest sport să nu sucombeze la Arad a făcut ca după numai un an să avem parte de prima ediție a Galei Campionilor. A fost, aș putea să spun, ca o gală de antrenament, una din care Ruben avea să învețe multe din toate punctele de vedere. Dacă anul trecut au fost în jur de 700 de spectatori, iar nivelul meciurilor a fost unul destul de slab, aseară, imediat după ce am pășit pe parchetul Polivalentei am realizat că mă aflu exact în același loc dar la un cu totul alt nivel, unul mult mai profesionist.

    Infrastructura din jurul evenimentului a fost impresionantă, nivelul partidelor a fost deja mult mai bun, iar promovarea de care a avut parte Gala Campionilor 2018 a fost și ea la cel mai ridicat nivel. În sală cred că erau minim 1600-1700 de persoane, unii fiind acolo ca amatori de box, alții fiind acolo chiar și din patriotism local pentru a sprijini chiar și cu prezența un eveniment care a pus Aradul nu numai pe harta boxului românesc, dar chiar european și mondial. Aseară la Arad s-a luptat cu două centuri intercontinentale pe masă, ceea ce nu se întâmplă oriunde. Am văzut nume importante din boxul românesc ca Flavius Biea, arădeanul adoptat la vârstă fragedă de Timișoara, l-am văzut pe Cezar Juratoni, dar cel care a impresionat poate cel mai mult a fost cel despre care probabil vom mai scrie și în viitor, Eduard Gafencu, arădeanul redescoperit la 25 de ani care are o explozie în braț demnă de orice mare campion fie că alege să lupte în K1 sau în box.

    După ce ne-am încălzit cu meciurile lui Buciuc sau Juratoni, care au câștigat lejer, am avut parte de o luptă foarte echilibrată la lui Alexandru Jur contra lui Georgi Tevdorasvili din Georgia. A câștigat la puncte Jur, sportiv care a avut parte de susținerea întregii săli, mai ales când a trecut prin clipele grele ale… numărătorii. Sala vibra și se aștepta momentul culminant, iar acesta s-a petrecut la intrarea în ring a lui Eduard Gafencu. Arădeanul care în urmă cu două luni se impunea în piramida de K1 Colloseum de la București era la primul său meci de box profesionist. Probabil tocmai din această cauză s-a disputat după regula a doar patru reprize. Surprizele aveau să vină una după alta, sora lui Raluca fiind cea care a cântat melodia „Noi suntem români” în timp ce „Edi” pășea cu steagul tricolor pe spate spre corzile ringului în care îl aștepta deja maghiarul Titusz Szabo. Nu a fost nevoie de patru reprize. Eduard a fost animalic, a lovit de parcă era Leonidas în ecranizarea „300”, fiecare pumn era dat cu furie și cu dorința de a câștiga în fața familiei sale, a staff-ului său, a arădenilor. După aproximativ două minute, o directă de dreapta a lovit bărbia lui Szabo și acesta a căzut secerat, fără a mai mișca. Echipa medicală a sărit ca arsă și timp de zece minute l-au resuscitat pe maghiar în timp ce Eduard stătea pup lângă el, îngrijorat să nu fie vorba despre ceva rău, iar Ruben, care a renunțat pentru câteva momente la costumul gri pentru a-și pune treningul de antrenor, stătea mut lângă „Pantera” Tănăsie. Szabo s-a ridicat, iar al treilea moment emoționat al debutului lui Gafencu în boxul profesionist a fost cel în care cel care i-a dat premiul a fost chiar tatăl său, cu lacrimi în ochi, vădit emoționat.

    Nu am fost și probabil nu voi fi niciodată nici rasist și nici șovin, iar acest lucru probabil m-a făcut să am mulți prieteni de culoare sau prieteni maghiari. Aseară maghiarii chiar m-au impresionat. Au venit la Arad cu un car de televiziune de la M4 Sport, și-au adus reporter dar și un profesionist al prezentărilor de gale de box. În tribune erau peste 250 de unguri veniți de la Szeged, Kecskemet sau alte orașe pentru a-l sprijini pe Kis Mate, maghiarul care lupta contra finlandezului Timo Laine pentru o centură inter-continentală, WBO Intercontinental. A câștigat Kis Mate după 12 reprize, 12 reprize în care fiecare ungur din sală, de la mic la mare, striga din toate puterile: „Kis Mate! Kis Mate!”

    Finalul a fost din nou al nostru, al arădenilor, al românilor. Flavius Biea lupta cu venezueleanul Yeison Gonzalez pentru Centura IBA Inter-Continental. Experiența lui Flavius s-a văzut, iar sud-americanul de numai 19 ani, care a traversat singur Oceanul Atlantic și s-a pregătit câteva zile cu staff-ul de la Boxing Club Ruben Stoia, a aruncat prosopul. Centura a rămas în țară, iar cariera lui Flavius va continua acum spre alte centuri și mai importante.

    Știți ce mi s-a părut cel mai frumos? Mi-a plăcut că deși e noiembrie, că afară erau 2 grade Celsius, boxului arădean îi este cald. Da, s-a făcut cald, iar acel jigărit, nespălat, nemâncat și în șoc hipotermic s-a făcut frumos, și-a luat haine de gală într-un noiembrie de gală. Da, „creierul” a fost și rămâne Ruben Stoia, dar lângă el au fost o armată de oameni care au făcut ca acest eveniment să facă să se vorbească din nou frumos despre Arad.

    Visul merge mai departe, boxul din Arad are de acum și viitor, are și imagine, dar are și omul potrivit care să-l ducă spre cele mai mari succese atât sportive cât și organizatorice.

    Felicitări Ruben, felicitări Eduard, felicitări Flavius, și mii de felicitări tuturor celor implicați, „furnicuțelor” din spatele acestei reușite istorice pentru Arad!

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. „După aproximativ două minute, o directă de dreapta a lovit bărbia lui Szabo și acesta a căzut secerat, fără a mai mișca. Echipa medicală a sărit ca arsă și timp de zece minute l-au resuscitat pe maghiar …”

      „Eduard a fost animalic, a lovit de parcă era Leonidas în ecranizarea „300”, fiecare pumn era dat cu furie…”

      Violență ca spectacol. Niște gladiatori se bat pe bani. Unde-i sportul?
      Și vorbim de „lacrimi” și „Noi suntem români”… totul este la superlativ, de parcă o asemenea „gală” este comparabilă cu performanța Simonei la Roland Garos.

      Boxul Sportiv este una și aceste bătăi pe bani, cică „Gale”, sunt cu totul altceva. Asta să clarificăm o diferență ce în acest text este sărită, ca și când nu ar exista.
      Bătăile pe bani nu sunt sport! Sunt un spectacol pentru cei dornici de spectacole de violență autorizată ca entertainment. Totul se face doar din dorința de a câștiga bani. Pleiada de centuri, organizații care mai de care mai dubioase, cu reguli care seamnă între ele sau nu și conducători ce conduc niște mașini de făcut bani. Și atunci unde este sportul?
      Paralele cu alte sporturi pe bani, profesioniste este ridicolă. Le-am văzut … pe toate și nu m-au convins. Sunt doar ode stupide, închinate violenței ca spectacol. Gladiatori moderni, ce o fac de bună voie, pe bani mulți.

      --4 voturi
      +1
      -1
      • Domnule Peterpan, cu respect vă scriu, știu că sunteți unul dintre cei mai vechi cititori ai Special Arad, dar de această dată vă rog să-mi dați voie să nu fiu de acord cu părerea dumneavoastră. Știu și dintr-un alt comentariu al dumneavoastră, mai vechi, că nu sunteți un amator de sporturi violente, ba chiar în acel comentariu erați total împotriva boxului. În acest comentariu văd că boxul amator îl tolerați.
        Acei sportivi care au boxat sâmbătă seara în Gala Campionilor 2018 nu au făcut altceva decât să își facă meseria. Asta este meseria lor: boxer profesionist. Din asta își câștigă ei pâinea. În ceea ce privește banii, această gală nu a fost făcută nici pentru rating, drept dovadă televiziunile din România din păcate nu au transmis evenimentul, iar câștigurile din gală nu prea aveau unde merge decât efectiv în banii sportivilor. A fost o gală organizată efectiv din banii privați ai arădenilor, fără niciun leu din banii publici. A fost un eveniment care a pus Aradul pe harta acestui sport, a fost un eveniment care a arătat că dacă sectorul privat își dă mâna, uniți de acest extraordinar băiat Ruben Stoia, la Arad se pot face evenimente de calitate și lucruri de calitate.
        Acei băieți care au urcat în ring și-au asumat riscurile acestei meserii din momentul în care au ales să își pună mănușile pe mâini. Până la urmă este o competiție, iar statistic vorbind, în box – pe care îl considerați un sport violent – se întâmplă mai puține accidentări grave decât în fotbal, ciclism, schi sau rugby.
        În cazul acestor sportivi nici nu a fost vorba despre bani mulți sau foarte mulți, dar asta este deja o altă discuție.
        Sentimentul meu a fost în seara de sâmbătă că cel mai mare câștigător a fost chiar Aradul.
        Vă mulțumesc.

        +5 voturi
        +1
        -1
        • Argumentele în favoarea „bătăilor pe bani” de care te folosești sunt penibile, fiindcă sunt produse de cei ce promovează aceste evenimente.
          „Acei băieți care au urcat în ring și-au asumat riscurile” … „ …se întâmplă mai puține accidentări grave decât în fotbal, ciclism, schi sau rugby.”

          Intenția bătăi este de la început eliminarea prin lovituri brutale a adversarului. Comparând cu alte sporturi este din start o absurditate fiindcă, acele sporturi au o altă țintă declarată din start și dacă se întâmplă accidente, ele sunt tocmai doar „Accidente”. Pe când „acei băieți” ce intră în ring, sunt acolo să-l accidenteze cu intenție pe adversar, într-atât încât să nu mai poată continua lupta. Adversarul este un Om și ținta principală a loviturilor este Capul acestuia. Unul din cele mai sensibile părți ale corpului uman. Comoțiile cerebrale nu sunt atât de nevinovate cum par. Au efecte țn timp, pe care acești „băieți” nici nu le bănuie. Acum se cred de „fier”.
          Dacă tot vorbim de efecte, atunci trebuie neapărat să spunem că ele nu sunt urmărite aici în țara în care intri în spital să te vindeci și ieși în coșciug. La alții au fost făcute studii extrem de aprofundate și cât se poate de neutre, de către doctori de specialitate. Concluziile sunt foarte clare și în lumea medicală există o unanimitate a opiniei că loviturile brutale date la cap sunt devastatoare pentru creier.

          În boxul amator, cel pe care eventual ași putea să-l numesc sportiv, au fost luate măsuri de schimbare a regulamentului, cât și de protejare a combatanților. Nu pot spune că sunt un fan al lui, fiindcă și aici punctul de plecare este același, doar că punctarea se face după alte criterii, iar o numărare, nu are efect asupra rezultatului la fel ca în cel profesionist.
          Judoul, luptele … sunt sporturi. Nu au ca țintă capul adversarului, … nu au ca țintă accidentarea voită a adversarului. Le pot accepta și admira sportivii, pentru iscusința cu care știu să se lupte.

          Deci, Gladiatori ce intră în ring să-l spulbere „animalic” pe adversar, în timpul cât mai scurt posibil, nu sunt altceva decât niște Gladiatori și nu au nimic în comun cu sportivitatea și sportul.
          Știu că nu voi schimba mai nimic cu intervenția mea. Violența există peste tot în jurul nostru în primitiva Românie. Dar mă simt provocat citind aceste „Ode” de admirație față de o culme a violenței fără sens, sub formă de spectacol. Și mă întristez când văd și copii în tribune la asemenea spectacole cu gladiatori moderni. Asta promovăm tinerilor, asta primim. Admirația și ligitimarea violenței față de oameni.

          Vorbești de „meseria de boxer profesionist”. Să se facă prelucrători prin așchiere, sudori, asistenți medicali, profesori, bucătari, mecanici auto … și atunci întradevăr vorbim de o meserie. În acest caz, să numești meserie, aceea de gladiator, în 2018, este pentru mine, greu de digerat și extrem de provocator. Dar și articolul în sine nu îl consider decât un lobby, al proliferării violenței absurde, pe bani, … ca spectacol.

          Și sper să înțelegi că nu am nimic personal cu tine … ci doar cu „fenomenul”. 🙂

          0 voturi
          +1
          -1
    2. FELICITARI !!!! Ati adus la Arad din nou ceea ce a fost distrus de multi ani!!!Daca Chiajna ,Calarasiul,au stadioane, sali de sport,ude joaca echipe serioase,noi nici bazinul care este gata de aprox.un an nu vrem sa-l deschidem pt ca echipa de polo care la fel ca si boxerii este formata din tineri modesti voluntari nu au unde sa se antreneze. Poate dupa plecarea la Bruxeles(de la edil citire) ne von destepta si noi.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.