În decembrie 2014, Special Arad acorda mai multe premii, cu tot cu diplomele aferente, pentru isprăvile cu iz penal sau, mă rog, aproape penal, săvârșite de mai marii Aradului în cursul anului ce se încheia. Nu puteau lipsi – și nici n-au lipsit! – oameni de vază ca Calimente, Falcă sau Pistru (el!), iluștri anonimi ca Caba, Pribac sau Măduța, dar și puțiflenderi ca copy-paste-Scridon sau Văcean. Un premiu mai special, cu diplomă cu tot, a fost acordată…  nimănui sau „in rem” cum ar zice reporterițele de la Realitatea. Pe înțelesul acelorași reporterițe, premiul „deținuți minte” a fost instituit, special și nemijlocit pentru activitățile infracționale (trecute, prezente și viitoare, adică, până în momentul reținerii), și nu unei anumite persoane care s-ar fi remarcat în domeniu. Când vine vorba despre lins degetuțele mânjite cu mierea publică, toți sunt remarcați aproape în timp real, doar demascarea oficială și încătușarea se fac mai târziu… Oricum, ideea diplomei fără coroniță era clară: dat fiind că orice politician poartă în sacoșa diplomat cătușele de deținut, diploma putea fi revendicată de orice personaj care apărea la telejurnal cu sacoul peste cătușe, pentru „ghinionul” de a fi fost prins, nu pentru activitatea infracțională în sine.

Nici nu știu de ce am folosit ghilimelele… Păi, dacă spui că Scridon este hoț de articole sau plagiator (fiind dovedit că a semnat, fără jenă, articole copiate din Special Arad), pui ghilimelele? Dacă scrii însă despre același Scridon că-i ziarist, atunci, da, scrii „ziarist”. A, da, mi-am amintit: am folosit ghilimelele pentru că, de fapt, nu-i vorba de ghinion ci de prostie combinată cu nesimțire. Exact ca și în cazul „ziaristului” amintit, dar asta-i altă poveste, alt nivel de prostie.

Ei, dar când vine vorba de prostie și nesimțire, la cine vă gândiți de îndată? Lăsați-l pe copy-paste-Scridon, v-am spus că-i alt nivel de prostie. Mă rog, treaba voastră, dar eu vi-l propun pe Ioțcu. Da, Nicu Ioțcu, cel cu tufele de trandafiri încărcate cu euroi, cel cu jacuzzi în piscina din ogradă – m-am ferit să spun curte, să nu cumva să creadă Nicușor că ar fi vorba de Curtea de Apel – cel căruia îi acordam, tot în decembrie 2014, două premii. Unul „pentru nepăsarea cu care înfruntă problemele județului, licitațiile, concertele, asfaltările, Drumul Vinului, și alte cele, îi acordăm lui Nicolae Ioțcu Dimploma „Cine nu sare? Cine nu sare?”… și nu mai continuăm” și altul pentru că a plătit cu bani grei (publici, normal, doar nu era să plătească din plicul propriu!) un așa-zis inm al Aradului, plagiat și mutilat de un trist „saxofonist”, după Bella Ciao (Imnul partizanilor). L-ați uitat deja pe Nicu? Of, of, of! Ce tristă soartă. Hai să-l ajutăm să revină în amintirea colectivă! Nu de alta, dar știm că acum este tare necăjit. Tare de tot. Atât de tare că nici clăbucii din jacuzzi nu-i pot alina necăjeala. Ultima necăjeală i se trage de la Curte (nu de la ogradă!) care nu i-a admis cererea de a-i fi scoase din dosar înregistrările făcute de SRI. Nu a spus: „am cerut și primit șpagă, dar dovezile alea nu sunt în regulă, așa că iată declarația mea de recunoaștere”. Doamne ferește, cum să recunoască așa ceva? E clar că Nicușor a vrut doar să planteze euroi printre trandafiri, doar-doar s-or înmulți. Și tocmai de-aia a cerut doar să fie scoase dovezile mitei (șpăgii, pentru anumite reporterițe) din dosar. Iar Curtea cea rea, a rămas insensibilă… Ehei, cum s-au dus vremurile când totul în jur i se închina: oameni, imnuri, plicuri! Acum, iată, toți îl tratează ca pe un simplu inculpat…

Și, pentru că ne-am amintit de fosta lui condiție de ales prea-respectat, să punctăm și motivul celuilalt necaz, poate cel mai mare. Tribunalul i-a tăiat și speranța de a participa la alegerile locale atunci când a respins cererea de  modificare a termenilor controlului judiciar. Mai pe înțelesul nostru, muritori de rând, lipsiți de talentul cultivării euroilor printre trandafiri, inculpatul Ioțcu a cerut INSTANȚEI (merită scrisă cu majuscule!) să „înlăture obligaţia de a nu exercita profesia, meseria, sau de a nu desfăşura activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta”, ecuație în care „profesia, meseria” nu înseamnă fochist la CET, ci „ales” (să zicem, consilier județean, „meserie” care i-ar permite să negocieze chiar președinția Consiliului județean), iar „fapta” înseamnă mita, pe care o putea cere și primi în continuare, în exercitarea „profesiei, meseriei”.

Deci, Nicușor care avea o tobă și-o bătea de-i ieșeau clăbuci în piscină și euroi în tufe. Acum a rămas doar cu clăbucii.  Și cu ceva milionașe de euroi adunați din plicuri nesemănate printre trandafiri, din balastiere, din morile cu noroc și alte cele. Doar nu credeați că rămâne sărac printre clăbuci… Sau, cine știe… Avem majuscule pentru tot ce înseamnă Justiție. Dacă îi vor lăsa inculpatului Ioțcu, din tot imperiul pe care-l are acum fix ce merită: clăbucii. Și mizeria de „imn” plătit din banii noștri, să-l cânte acolo unde-i e locul.

Bella Coco Bucii