Premierul Ludovic Orban a declarat luni că Guvernul va introduce și în România sistemul de muncă flexibilă „Kurzarbeit“. „Dacă unei companii i s-a redus vânzarea cu un anumit procent, ca să nu dea afară angajaţii cu programul corespunzător, practic stabilim un program flexibil de muncă pentru angajaţi şi statul plăteşte perioada de muncă nelucrată de angajaţi”, a spus Orban.

El a precizat că această modalitate de susţinere a angajaţilor şi companiilor are caracter de noutate în România, dar ea a fost aplicată în alte ţări europene, în special în Germania, şi a dat rezultate.

„Trebuie să fixăm cadrul. La nivelul Uniunii Europene a fost aprobat programul SURE, care este destinat decontării cheltuielilor efectuate de state pentru anumite categorii de măsuri active, dar în special pentru măsurile de tip Kurzarbeit. Sigur că ideea în sine nu este foarte complicată. Dacă o companie, să spun, i s-a redus vânzarea cu un anumit procent, ca să nu dea afară angajaţii, cu procentul corespunzător, practic stabileşte un program flexibil de muncă pentru angajaţi şi statul plăteşte perioada de timp care nu e lucrată de angajaţi, corespunzătoare reducerii”, a explicat premierul.

„Kurzarbeit” înseamnă „muncă redusă” şi flexibilă şi este un model pe care îl aplică cu succes economia Germaniei, pentru a evita concedierile, ca soluţie de depăşire a actualei crize.

Munca cu timp redus presupune un parteneriat între angajatori, stat şi salariaţi, cu avantaje pentru toate părţile implicate: salariaţii îşi păstrează contractele de muncă şi pot lucra cu timp redus, angajatorii beneficiază de munca salariaţilor, însă doar în măsura în care aceasta este necesară, iar statul contribuie în multe cazuri cu o sumă care este mai mică decât ajutorul de şomaj pe care l-ar suporta în cazul concedierii şi evită concedierile. În afară de asta, acest concept ar ajuta mai ales firmele mici şi mijlocii să iasă cu bine din această criză.

Mai precis, angajaţii lucrează pe o anumită perioadă de timp mai puţin sau chiar deloc. Angajatorul, împreună cu angajatul, decide procentul cu care scade timpul de lucru, iar angajatul primeşte proporţional salariul care ar trebui scutit de taxe şi statul preia parţial diferenţa până la salariul întreg.