Nu există loc care să oglindească mai clar cât valorează turismul pentru orașul nostru decât Infotour-ul din centru. De mai bine de jumătate de an, de când urmărim „problema”, Biroul de Informare Turistică – spațiul care ar trebui să fie locul principal de „Bun venit!” al oricărui vizitator străin care dorește o informație – zace într-o letargie totală, contopindu-se cu peisajul de spații falimentare care îl înconjoară. E o „splendoare” de spații închise, unul lângă celălalt, pe Bulevardul Revoluției.

Atât timp cât Aradul a fost angrenat în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, exploatarea turismului părea să fie subiectul primordial pe buzele mai marilor administrației orașului. Acum, că am pierdut, delăsarea biroului de pe Bulevard spune multe, inclusiv despre statutul pe care îl are turismul în orașul nostru.

La început, biroul reprezenta singurul loc oficial

unde oamenii se puteau informa despre evenimentele care se organizează în oraș și locurile care pot fi vizitate. Ia uitați cât de frumos scria ziarul local „Observator”, prin 2008, despre Infotour-ul nostru: „Municipiul Arad oferă turiștilor peste 40 de obiective de vizitat, din diferite domenii – artă, istorie, lăcașe de cult… Pentru persoanele care doresc să viziteze aceste obiective, Primăria Arad a înființat un Birou de Informare Turistică, unde se pot obține toate informațiile necesare: pliante, hărți, broșuri – tot ce are nevoie un străin pentru a cunoaște obiectivele importante din Arad, pot fi gasite la Biroul de Informare Turistica de pe Bulevardul Revolutiei, nr. 84-86”.

În 2014, un raport Infotour se mândrea: „Biroul a fost vizitat de un număr de 4.969 de persoane şi a primit 2.844 solicitări de informare prin telefon.” Interesante cifre. Doar că, în anul respectiv, toate astea păreau mai degrabă basme. Infotour-ul o luase deja pe panta declinului, iar programul începea să „scârțâie”.  Lucrul acesta l-am sesizat și noi, prin septembrie 2014, atunci când am scris un articol despre spațiile închise care îl înconjoară. Pe atunci, funcționa pe principiul „când vor mușchii lor”, chiar dacă avea un orar „bătut în cuie” pe ușă (oficial, era deschis de marți până vineri până la 17:00 , iar sâmbăta până la 13:00). Însă asta era doar pe o hârtie lipită pe geam. De cele mai multe ori, când treceai pe acolo, nu era nimeni. Am verificat, pe atunci, starea de funcționare a biroului, făcând vizite la diferite ore ale zilei și constatam de fiecare dată că este încuiat. Fie că era ora 11:00, fie că era ora 16:00.

imagine din septembrie 2014: biroul închis în timpul programului.

Cândva, prin 2015 însă, am observat, brusc, pus pe ușă un bilet cu „Închis pentru renovare”. M-a bucurat vestea, pentru că speram ca în urma renovării să se schimbe și mersul treburilor pe acolo. Bineînțeles, alarmă falsă. Biroul nu numai că nu și-a sporit activitatea ci, de mai bine de jumătate de an, este complet părăsit. Biletul de „Renovare” și panoul de afară se scorojesc deja, iar oricine aruncă o privire înăuntru poate observa că nu se face absolut nimic. Spațiul a rămas „paralizat” și așa zace și acum, contopindu-se cu peisajul dezolant de spații părăsite din zonă.

Pe ușă este anunțat că biroul s-a mutat „provizoriu”

la o altă adresă pe care suntem convinși că turiștii n-ar găsi-o nici cu GPS-ul activat. Dar pentru cât timp? Și câți oameni figurează în raportul actual ca fiind turiști activi, satisfăcuți de serviciile acestui birou, de când a fost mutat?

Cum era normal, am făcut o vizită la adresa specificată pe hârtie, pe care am găsit-o destul de greu, inducându-ne în eroare faptul că lângă geamul pe care e lipit într-un colț, sec, o foaie A4 pe care scrie „Infotour”, sunt două uși. Am avut de ales între „Biblioteca UVVG” și cea de la nr. 87, unde spuneau că s-au „mutat”. Intrați pe a doua ușă,  am găsit o asociație care se ocupă cu voluntarii străini. Am întrebat despre „Infotour”… Ia ghiciți unde am fost trimiși!…  La sediul inițial al biroului. Nici nu știau că s-a mutat…

În cele din urmă, ne-am întors la cealaltă ușă de pe Bulevard, cea cu „Biblioteca”. Acolo, în sfârșit, am dat de o ușă care ducea către „drumul providenței”- noul „sediu” al biroului, împărțit aici cu centrul „Europe Direct”. Doar că nu ne-a trebuit mult să ne dăm seama că sediul este, de fapt,  doar pe hârtie. Angajata „Infotour”este mutată la DDAC, la Calul Bălan, în Micălaca, iar reprezentantul „Europe Direct” are un rol dublu. Își vede de fișa postului, iar când intră câte un turist, maxim doi într-o lună, îi mai dă câte o hartă. Ca să nu fi făcut degeaba drmul până acolo, am întrebat, din curiozitate, care sunt întrebările pe care le pun turiștii. Nicidecum ceea ce ne-am gândi noi. Nu întreabă despre Cetate sau Filarmonică, sau cine știe ce obiectiv turistic considerabil al orașului, ci au nevoie de recomandarea unui hotel drăguț sau de un loc bun unde să mănânce.

Corina Drăghici, purtătorul de cuvânt al Primăriei,

la întrebarea referitoare la provizoratul biroului de turism, ne-a spus că biroul… wait for it…  este în subordinea Direcției de Asistență Comunitară, pentru că a fost înființat printr-un program european demarat de DDAC. În consecință, am sunat-o pe Oana Pârvulescu, directorul general DDAC Arad. Aceasta ne-a explicat: „Spațiul respectiv nu se află în administrarea sau folosirea gratuită a Direcției, astfel DDAC nu poate să-l repare”. Se pare că spațiul era al Primăriei, iar DDAC avea doar drepturi să îl folosească, dar nu puteau interveni să-l renoveze, deoarece asta ar fi fost deturnare de fonduri publice.

De ce vorbim la timpul trecut despre spațiul respectiv al Primăriei? Pentru că, potrivit surselor Special Arad, primăria l-a pierdut, parterul clădirii fiind retrocedat lunile trecute. Aceleași surse au pus lumină și pe motivul pentru care a apărut, în vara anului trecut, biletul cu „Renovare”. În iulie 2015, s-a desprins o bucată mare din tavanul biroului, punând în pericol atât viața angajaților, cât și a turiștilor care îl vizitau… Ce motive ambigue pentru a face să dispară un birou obligatoriu într-un oraș care dorește să-și primească vizitatorii cu brațele deschise!

DDAC deținea numai o hotărâre care îi dădea drept de ședere acolo. Până recent, municipalitatea ar fi putut pune la punct biroul, însă acum nici Primăria nu mai are cum să intervină, ținând cont că spațiul nu le mai aparție.

Totul a rămas „în aer”, iar biroul cu vitrine albastre rămâne, deocamdată, nimic mai mult decât încă un spațiu gol, aliniat cu celelalte „falimentare” din zonă, în așteptarea afișelor cu evenimente care să îi acopere „goliciunea”. Eventual până îl va închiria cineva și-l va transforma în agenție de pariuri sportive sau covrigărie.