vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Lucian Valeriu: Conducta cu proști – sau când hackerii de la Compania de Apă conspiră cu cei de la CET și iese filosofie clasică

    de Lucian Valeriu | 17 octombrie 2015, 11:47 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    5

    Părea că va începe un sfârșit de săptămână liniștit, cu savurat produse și făcut curățenie-n viteză și fumat liniștit în fața televizorului – uriașul inutil, dar indispensabil al plictiselii noastre cea de toate zilele -, cu sex și băutură discrete și cu subiecte ce pot aștepta.
    Când, deodată, ZBANG! – a pușcat conducta din bucătărie și, odată cu dânsa, cum ar zice marii noștri povestitori din Moldova, s-a spart Conducta cu proști. Nici mai mult, nici mai puțin decât Conducta cu proști – marele nostru coșmar din cele mai vechi timpuri… de când s-a inventat conducta mai precis. Realismul crud al fizicii fluidelor s-a întâlnit cu idealismul dur-distopic al socialului… ca și cum Pascal însuși s-ar fi întâlnit cu sine în capul unui student la filosofie la stat. Monstrul din fontă cu trei capete al oricărui spațiu condominic a pușcat într-un punct mic și sensibil… o aluniță amărâtă acolo – dar una cancerigenă, care ducea la returul principal… respectiv al întregii coloane… al întregului bloc… după aia la întregul oraș… la toată țara… la lume și la Universul tot ducea. Pentru că atunci când ți se sparge conducta la un cot cu retur, să știi că întreaga Conductă cu proști va defula; întreaga Umanitate va conspira împotriva ta, societatea își va  exhala toți imbecilii, blestemele tuturor rataților cărora altfel nu le-a ieșit replica se vor deversa, cu proști cu tot, pe gresia din bucătărie pe care tocmai ai pus-o!

    Pe parcursul a câtorva ore, care au trecut amestecându-și subiectele și obiectele-ntre ele mai ceva ca o trupă de soldați ajunși de-o zi în armată izmenele, conducta cu proști a vomitat, într-o veselie horror, tot felul de personaje: fantome de dinozauri comuniști în cuget și-n simțiri, zombie ce-ți devorează prezentul raportându-se la trecutul lor propriu și personal… tot ce-ai aruncat la gunoi pe parcursul devenirii tale de animal social zen – asta ca să mă rezum la metafore.

    Cand zici ca ai terminat barem „operatiunea caloriferul”, dar te lovește banal-cotidianul spargandu-ti conducta din care ies, de-a valma, probleme, politici interne nerezolvate, musafiri nepoftiti, imbecili si alte faze… Un mop ca lumea si de restul zen, va rog… – am scris pe Facebook la un moment dat… exasperat de amploarea cvasi-macro-socială pe care conducta nu pregeta s-o borască. Pentru o scurtă perioadă s-a oprit – dar a luat-o din nou… chiar dacă mai chill.
    Singurul aspect pozitiv când ți se sparge conducta cu proști e că poți să-i urmărești cum se varsă cu toții… ai ocazia să-i contemplezi așa, la grămadă, pe toți (aa… și tu?… și tu?…). Dar numai la „factorul sado-distractiv” e de inclus aspectul ăsta.

    Bă – am ajuns să mă gândesc -, ăștia de la Apă-Canal îs atâta de diabolici încât mi-or dat lovitura direct în casă, la conductă?! Așa hackeri de conducte performanți să aibă Compania de Apă încât să conlucreze cu CET-ul conspirativ, să-mi găsească mie cotu` lu` pește ruginit în colțul din stânga, jos al bucătăriei… singurul călcâi al lui Ahile pe care-l putea găsi vreun arhitect al războiului în apartamentul ăsta?!
    Ca să nu cad în paranoia mi-am dat delete.

    Și, brusc dar firesc pentru o revelație: „Cum adică să avem grijă de memorie?”- m-a apostrofat micuța! 

    A fost o discuție scurtă. În timp ce conducta zăcea nerezolvată, dar uscată și jos, pe ușa blocului un „Bă, dacă deschizi robineții de la căldură MORI!” – da scris mai soft, fetița-cu-gândire-de-sfântă se învârtea filosofând și nepăsându-i absolut nici cât negrul de sub unghia de copil care-i faza cu conducta și de ce se agită lumea ca fraiera. Cred că nici nu știa… decât foarte vag… că s-a spart o conductă în casă și că din ea s-au vărsat proști.
    Habar n-am care a fost sentința (probabil imbecilă) pe care i-am servit-o copilei în cursul unui dialog neatent, dar întrebarea care a urmat, la fracțiune de secundă, a tunat: „Cum adică să avem grijă de memorie?” – returnându-mi serva cu un backhand a cărui forță am mai simțit-o doar la vreun Heidegger… Pascal… de-ăștia.
    Chiar: „Cum adică să avem grijă de memorie?” este o întrebare de admitere la cele mai grele facultăți de filosofie din toate țările și timpurile. E o întrebare wittgensteineană, post-meditativă. E peste cele 4 Întrebări Kantiene, peste raționamentele lui Descartes, peste, chiar, întrebarea ultimă a lui Socrate – iar dacă știi să răspunzi la „Cum adică să avem grijă de memorie?”, știi tot.

    Am staat… am meditaaat… am zăcut pe gânduri așaa… vreo câteva minute… i-am ascultat morala, după care am scris pe Facebook următorul status concluziv:

    „Adulții sunt cel mai stupid lucru de pe pământ!” – mi-a repetat Elenusha de „n” ori în cîteva minute… ca să-mi intre bine-n cap.
    De fapt, să-mi îndese ideea-n cap – că fix despre asta vorbeam în lipsa ei… cu un adult: despre cât sunt adulții de tâmpiți și cum e când ți se sparge conducta cu adulți tâmpiți – cea mai stupidă asociere de pe pământ – ca să-ți intre bine-n cap.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … in povestirea dumneavoastra, de altfel ”companii” de ”vaza” din Arad,pot fi oricand suspectate de malversatiune la adresa noastra, a cetatenilor acestei cetati.Oricat ar sustine ei ca nu este asa, se vede de la o posta ca aceasta gasca de cotcari si pungasi isi baga de ani buni mainile in buzunarele noastre cu un tupeu de jecmanitori si sterpelitori de inalta clasa.Acest sistem demoniac de stoarcere a banului public si privat traieste fara probleme cocotat pe spatele contribuabilului folosind o gramada de manevre plasmuite si perfide, cand de fapt, situatia lor reala, care s-ar referi la competenta este sleampata, plasmuita si trombonista.In fata unui astfel de sistem machiavelic, beteag si neizbutit, exista doar o cale, sa ne ridicam si sa spunem: STOP!

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Io înțeleg.
      Cel puțin îmi place să cred asta. În fond e singurul lucru despre care încă îmi place să cred.
      Ceea ce nu-mi place este situația ce se răsfiră printre axiome și raționamente.
      Mai ales că am de pus la punct o debara, sarcină amânată aprioric și transcendental din momentul zero al formulării sale.
      Doamne, ce-o fi dacă dau și eu acolo peste un cot de retur ruginit?

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.