Dacă nu știați, vă spun eu acum, europarlamentarul și nașul politic al Aradului, Gheorghe Falcă este și jurnalist de opinii la Adevărul. Nu de azi, nu de ieri. Și nu pe gratis.

Stați, nu săriți în sus, nu în acesta din Arad, numit mai nou Jurnal Arădean, ci în cela de la București, știți Dumneavoastră de care zic. Da, cela care s-a numit Scânteia înainte de nouăzeci, după aceea câteva luni a schimbat-o în Scânteia poporului, ca după încă câteva luni să se trezească social-democrată și să împrumute numele ziarului interbelic al social-democraților. Numa’ că era deja un Adevărul, tocmai la Arad, botezat astfel nu de social-democrați, ci de arădenii adunați în fața Primăriei de acum. Da, atunci, în 22 Decembrie, 1989. Numai că asta nu i-a interesat de fel pe bucureșteni, i-au somat pe arădeni să renunțe la nume, că nu se face să fie și la Arad ceea ce fac ei acum la București. Conducerea redacției de atunci a ziarului arădean s-a conformat, nu aveau niciun interes să se opună, niciunul dintre ei nu a participat la botezul revoluționar din balconul primăriei. Ba, dimpotrivă, aș zice.

În mod sigur, Gheorghe Falcă nu din cauza asta scrie la Adevărul de București. Și nu pentru că este doctor în comunicare chiar dacă nu a lucrat de fel în presă, are probleme reale de comunicare și altele despre care nu are rost să vorbim aici și acum. Și nu scrie de ieri, ci de trei ani, fiind cam singurul politician activ care are acest privilegiu la fostul Scânteia.

Privilegiu pe bune din moment ce eurodeputatul, cum am văzut, nu are nicio calitate care să îl recomande pentru a scrie publicistică jurnalistică.

Gândindu-mă la hazul situației mi-au venit în minte cuvintele unui umorist maghiar, poate cel mai bun al momentului, care, referitor la „poantele” primului ministru ungar, a spus nu de mult: „Eu nu fur, atunci nici el să nu facă glume!”.

Cu alte cuvinte, să aibă măcar decența să nu se bage cu tot dinadinsul acolo unde nu are nici măcar habar. Parafrazându-l pe umorist, eu l-aș ruga respectuos pe Gheorghe Falcă să nu se mai facă de râs dându-se jurnalist, că nici eu nu mă dau politician. Asta ca să nu fiu prea dur de la început.

Desigur, unii dintre Dumneavoastră, stimații mei cititori, v-ați putea întreba, de ce mă tot leg de Falcă, din moment ce se știe că mi-a fost și elev, ne cunoaștem de peste patruzeci de ani, ce am, de ce nu îmi văd de treaba mea acum la bătrânețe. Și pe undeva ați și avea dreptate, este adevărat, aș avea de făcut lucruri mult mai importante și plăcute chiar.

Numai că aici nu mai este vorba de mine și de Falcă, ci de impostura care a pus stăpânire totală pe țărișoară. Inclusiv pe Arad, desigur, din moment ce omul despre care vorbim aici stăpânește orașul de douăzeci de ani. Ș-apoi mai este vorba despre ultima sa „producțiune” jurnalistică – sunt aproape convins că textele pe care le publică în Adevărul sunt supervizate de cineva apropiat care, cât de cât, se pricepe – în care aberează efectiv compulsiv despre lucruri despre care, din nou, n-are habar.

Este un „comentariu” la cele două masacre din Serbia din săptămâna care a trecut, niște evenimente oribile și care au luat pe nepregătite opinia mondială. Problema nu ar fi asta, ci asociațiile pe care domnul eurodeputat le face, atrăgându-ne atenția că astfel de pericole sunt la fel de posibile și în România.

Este evident că pleacă de la primul măcel, cel comis de un adolescent de nici 14 ani, îndreptat împotriva celor de la școala la care învăța. Iar domnul Falcă, în propoziții butucănoase și care își caută degeaba locul în text, ajunge la concluzia că trebuie să avem și noi mare grijă în școli și cu educația copiilor noștri dacă vrem să ne asigurăm că asemenea masacre nu vor avea loc și în România.

„Jurnalistul” Falcă se pare că habar nu are că în Serbia sunt mai multe arme de foc pe cap de locuitor la posesori civili și particulari decât în SUA, fără să mai vorbim de celelalte trăsături specifice ale Serbiei care o diferențiază net de cei din jur.

Și ca să nu lungesc prea mult vorba, Domnul Falcă se pare că habar nu are că problema școlii românești nu este violența armată, ci faptul că unii ca Domnia Sa pot lua doctoratul în jurnalism, și să scrie opinii în fosta Scânteia.

Iar cea mai mare problemă, în ceea ce îl privește pe Gheorghe Falcă, este că, așa cum a și observat unul dintre cititorii noștri, el comentează despre tragedia din Serbia în timp ce la Arad tocmai este în curs o tragedie locală, soldată cu moartea probabilă a cinci oameni, printre care trei copii, despre care nu suflă o vorbă.

De parcă ar fi eurodeputat în Serbia încă neintrată în UE, nu în România care își așteaptă intrarea în Schengen…