vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Interviu cu oaspetele Festivalului „Iubiți Muzica Românească”, dirijorul Huba Hollókői: „Dragostea pentru muzică nu este ereditară, ea este produsul unei educaţii”

    de - | 10 octombrie 2017, 5:35 PM | Interviuri | Muzică | Recomandările editorilor

    0

    Joi, 12 octombrie 2017, este ziua de debut a Festivalului Internațional „Iubiți Muzica  Românească!”, un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Concertul simfonic inaugural reunește creații de Sabin Drăgoi (Divertisment rustic), Gabriel Almasi („The Mysterious Journey Of Life”, în primă audiție absolută), Remus Georgescu („Toccata” pentru pian și orchestră), Walter Michael Klepper (Divertisment pentru orchestră de coarde și timpani), Petru Stoianov („Hiperboreeana”) și Gabriel Mălăncioiu („Zamolxis” pentru trompetă și orchestră). Adresându-se tuturor iubitorilor și curioşilor fenomenului, programul reprezintă un adevărat documentar sonor al spațiului bănățean, zonă de creație ale cărei virtuți inovatoare își așteaptă încă deplina recunoaștere și valorificare. Cei care vor realiza concertul, împreună cu orchestra simfonică, sunt dirijorul Huba Hollókői (Ungaria/Finlanda) şi soliștii Andreea Dumitrescu (pian) și Sergiu Cârstea (trompetă), precum și actorul timișorean Adrian Korek.

    Profitând de faptul că dirijorul oaspete a început deja să lucreze cu orchestra, după prima repetiţie i-am adresat câteva întrebări în ideea de a-l face cunoscut publicului arădean cu care se va întâlni pentru prima dată.

    – Maestre, vă rog să marcaţi câteva repere legate de activitatea dumneavoastră profesională.

    – Huba Hollókői – dirijor: Am terminat Academia de muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta ca violinist. În timpul facultăţii am avut o bursă de un an în Finlanda, timp în care am avut ocazia de a mă familiariza cu viaţa muzicală din această ţară. După absolvirea Academiei m-am mutat în Finlanda, unde am început să mă preocup şi de dirijat, activând însă şi ca violinist în diferite orchestre.

    Am început să dirijez din timpul facultăţii, fiind asistent al unor importanţi dirijori de talie internaţională Christoph Poppen (Het Gelders Orkest), Stefan Asbury, Xian Zhang şi Clark Rundell (Orchestra Naţională de Tineret a Olandei – NJO), Kenneth Montgomery (Orchestra Naţională a Irlandei) şi Ed Spanjaard (Maastricht).

    Am obţinut diplomele pentru dirijat operă şi orchestră de la Academia Sibelius (Helsinki, Finlanda), unde am studiat cu prof. Leif Segerstam şi Jorma Panula. De asemenea, cele primite la terminarea cursurilor de Masterat din cadrul National Master Orchestral Conducting Program din Olanda, unde am lucrat sub îndrumarea lui Jac van Steen, Kenneth Montgomery şi Ed Spanjaard. Am participat, de asemenea, la cursuri de măiestrie susţinute de Kurt Masur, Johannes Schläefli, Zoltán Peskó, Atso Almila şi Yuri Simonov.

    43f387 96b65b47577c43ca9c8eb69f0bd9106c

    Foto: Markku Pölönen

    Ca dirijor, am lucrat şi cu orchestre olandeze de top, inclusiv cu ResidentieOrkest, Noord Netherland Orchestra, Holland Ballet Orchestra şi am fost dirijor asistent a lui Semyon Bychkov la Orchestra Concertgebouw. Recent, am debutat la pupitrul orchestrelor Slovak Sinfonietta, MAV din Budapesta, Sonderjollands Symfoniorkester (Danemarca), Orkest van het Osten din Enschede şi Orchestra Simfonică din Lahti. Am dirijat şi operă, Flautul fermecat şi Don Giovanni (alături de Joensuu City Orchestra, Finlanda şi Dutch National Opera Academy), Rigoletto de Giuseppe Verdi şi am condus producţiile pentru De Dutch Don’t Dance Division (Haga) timp de două sezoane. Alte proiecte au inclus opera Anne enZef (o nouă lucrare compusă de Monique Krüs), alături de Orchestra Simfonică a Olandei, şi punerea în scenă, ca dirijor asistent a lui Markus Stenz, a operei Wozzeck de Alban Berg (Radio Symphony Orchestra).

    Am avut şi am în continuare şi activitate solistică în Ungaria, Anglia, Germania, Italia, Finlanda, Austria, Olanda şi Japonia. În 2010, am avut onoarea de a împărţi podiumul cu Eiji Oue în cadrul NDR Musikrag – Hanovra (Antonio Vivaldi: Anotimpurile). Am fost invitat la festivaluri internaţionale, dintre care amintesc „The Young Hungarian Talents in Focus” în Londra, „Herbstliche Musiktage”, Bad Urach şi Musica Nova (Helsinki). Am fost concert-maestru al orchestrelor din Joensuu şi Vaasa (Finlanda) şi unul dintre cei trei finalişti ai celei de-a LIII-a ediţii a Concursului Internaţional de Dirijat de la Besançon (2013).Timp de doi ani am fost dirijor asistent la Orchestra Radio a Olandei, la Hilversum.

    18034145_827453524059658_4535350286409790693_n

    – Ce atribuţii are un dirijor asistent?

     Orchestra Radio din Hilversum este o instituţie muzicală mare şi complexă cu o agendă foarte încărcată. Se interpretează lucrări de mari dimensiuni, opera, în special din literatura contemporană, oratorii, cantate, majoritatea extrem de pretenţioase, ale căror pregătire muzicală necesită un mare volum de muncă în diversele etape de pregătire. Dirijorul asistent se ocupă de coordonarea şi conducerea muncii compartimentelor care vor alcătui ansamblul instrumental şi vocal (pe lângă orchestra simfonică fiinţează şi un cor) care vor „sonoriza” partiturile aflate în program. Însă munca începe chiar de la verificarea ştimelor de pe pupitrul fiecărui instrumentist, confruntarea lor cu partitura generală, notarea reperelor, a amănuntelor gen „arcuşe”, momente speciale de agogică, respiraţii etc. Un dirijor asistent conduce şi primele repetiţii, sau intervine ori de câte ori este nevoie de susţinut repetiţii suplimentare. Sunt cazuri în care dirijează chiar el unele concerte. Astfel de posturi de asistent dirijor sunt frecvente la orchestrele din apus. Existenţa acestora are şi alte scopuri cum ar fi acela de a-i da posibilitate tânărului dirijor de a sta aproape şi de a urmări activitatea dirijorilor consacraţi. La fel de important este şi faptul că cei interesaţi pot urmări „live” evoluţia profesională a dirijorului asistent. Contractele dirijorilor asistenţi sunt limitate întotdeauna la 2 ani, după care, în funcţie de performanţele atinse, aceştia îşi continuă activitatea profesională ca liber profesionişti.

    – Sunteţi pentru prima dată în România?

     Nu. Anul trecut am dirijat concertul de închidere al unui festival de muzică din Timişoara. Faptul că am dirijat ultimul concert din festival mi-a permis să asist la aproape toate evenimentele din festival, situaţie care din păcate la Arad nu e posibilă.

    – Cum vi se pare colaborarea cu artiştii români?

    – Chiar la începutul perioadei de lucru au existat unele mici probleme. Probabil că ele sunt legate de repertoriul abordat care şi la Timişoara şi aici la Arad este structurat pe creaţie muzicală contemporană, mai puţin „familiară” atât ca notare cât şi ca realizare tehnică. Dar observ că se trece foarte uşor peste astfel de impedimente şi rezultatul final, cel puţin la Timişoara, a fost unul remarcabil.

    – Şi care a fost reacţia publicului?

    – Publicul a fost interesat de muzica propusă, frecvenţa lui la concerte a fost remarcabilă.

    – Noi sperăm că şi la Arad să fie la fel, deşi avem o „tradiţie” mult mai redusă în interpretarea şi mai ales în ascultarea muzicii contemporane. Ce ne puteţi spune despre muzica pe care o veţi dirija la Arad, despre repertoriul abordat?

    – Mie lucrările îmi plac, sper să placă şi publicului. Am fost avertizat că este vorba de „muzică contemporană” şi că astfel de muzică la dumneavoastră nu este cântată frecvent. Pot să recunosc faptul că piesele fac parte din repertoriul contemporan, dar fac parte din acele creaţii care apelează la mijloace tradiţionale, clasice pentru limbajul muzical. Peisajul muzical contemporan este atât de diversificat şi de permisiv încât de multe ori „libertatea” de care se bucură creatorul în zilele noastre face ca lucrările propuse spre a fi sonorizate să facă parte din zona experimentalului, în care este destul de greu de a discerne asupra valorii acestora. Partiturile interpretate la Arad sunt scrise cu note aflate pe portative, există bare de măsură, instrumentele sunt „utilizate” de cele mai multe ori în mod tradiţional etc. „Semnele” de contemporaneitate fac parte din zona comună de altfel multora dintre creaţiile acestei zone a Europei se referă la prezenţa ritmurilor aksace, aşa-numitele „şchioape” (în care timpii care alcătuiesc măsurile sunt în număr impar), măsuri de 5 sau 7 timpi. Ele sunt ecoul muzicilor populare, care din fericire în Balcani mai supravieţuieşte.

    11214383_648595898612089_7888274632655051959_n

     

    – Cum este primită muzica modernă, contemporană, în ţările în care aţi dirijat?

    – În general este acceptată de o parte a publicului. Nu îmi pot da bine seama, căci ea este în majoritatea cazurilor programată alături de lucrări consacrate, capodopere ale altor epoci stilistice. În acest caz nu pot să fac distincţie între cei care au venit pentru Beethoven sau pentru Xenakis. Frecvent se întâmpla ca muzica modernă să fie subiectul unor concerte exclusive dedicate unor astfel de creaţii. Sălile sunt pline. Dar ca şi în cazul festivalului de la Arad, finanţatorii condiţionează ca intrarea să fie liberă, fără nici un fel de plată. În Finlanda se pune mare accent pe formarea publicului prin accesul la muzica produsă live.

    – Vă rog să detaliaţi puţin subiectul.

    – S-a ajuns la înţeleapta concluzie că dragostea pentru muzică, de ori ce fel, nu este ereditară, ea este produsul unei educaţii. Educaţia însă nu a rămas doar cea tradiţională, făcută de instituţii specializate, familia şi şcoala. Este nevoie ca să fie asigurate noi generaţii de iubitori ai muzicii. Peste tot în lume, la ora actuală, există nenumărate posibilităţi în care de la cea mai fragedă vârstă să se poată avea acces la ori ce fel de muzică. Mass-media şi la noi, şi probabil şi la dumneavoastră, promovează cu precădere muzica din zona entertenement-ului. Orice fel de aparat din arsenalul care este la îndemâna copiilor şi tinerilor în general este setat chiar de posesor pe posturi care transmit astfel de muzică. Telefonul sau tableta este la îndemână 24 din 24 de ore, în vreme ce procesul educaţional, oricât de sofisticat ar fi alcătuit, nu are decât câteva ore dedicate muzicii. Aşa că slujitorii muzicii de la noi se străduiesc să organizeze activităţi tot mai multe şi mai ales atractive pentru familiarizarea tinerilor de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sonorului şi legităţilor după care aceasta poate fi cotată ca având sau nu vreo valoare.

     

    „Orchestra asigura live suportul sonor al jocului electronic”

     

    – Înţeleg că se promovează şi concertele pentru tineret.

    – Da! Şi chiar mai mult. Există  echipe specializate în realizarea unor astfel de evenimente. Ele au ajuns să fie chiar itinerante. Sunt compuse din dirijor, unul sau mai mulți vorbitori, chiar actori care pregătesc cu minuţiozitate proiecte, împreună cu compozitori care adaptează muzici dintre cele mai frumoase condiţiilor în care se vor desfăşura întâlnirile cu tinerii ascultători. Repertoriul acestor concerte este foarte atractiv şi urmăreşte tematici dintre cele mai diverse.

    Am participat la un concert interactiv pentru copii care avea ca temă muzica şi jocurile electronice. Într-o sală destul de mare, în centru era amenajat un turn pe fațetele căruia erau ecrane pe care se transmitea imaginea cu un joc foarte familiar copiilor. Din public, în mod aleator erau aleşi doi copii care jucau live jocul, dar fără sonor. Orchestra asigura live suportul sonor al jocului, realizând semnalele tipice diferitelor situaţii ale desfăşurării. Copii au fost foarte surprinşi de faptul că ceea ce auzeau de obicei din difuzoarele dispozitivului mânuit era realizat de instrumente mânuite de oameni. Mai apoi au fost foarte curioşi dacă oamenii aceia cu acele instrumente pot „face” şi altceva. Și mai mare le-a fost surpriza când aceiaşi oameni au cântat coloana sonoră a filmului Piraţii din Caraibe. Pentru mulţi dintre cei din sală nu le venea să creadă că ceea ce însoţea acţiunea filmului, sau a jocului electronic, nu este realizat tot de către mijloace electronice, de către cine ştie ce circuite meşteşugite, ci de către oameni, specialişti în a face să sune instrumentele lor în fel şi chip.

    – Dar un astfel de demers, dincolo de cheltuielile inerente cu producerea materialelor muzicale, interpretarea de către orchestră, cu plata dirijorului şi a vorbitorilor, mai incumbă şi cheltuielile cu drepturile conexe, cele ale drepturilor de autor, de editură etc. Sunt acestea acoperite de încasări?

    – Ele sunt asigurate chiar de la început de subvenţiile şi sponsorizările celor care au înţeles nevoia acestui tip de educaţie.

    – Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes dumneavoastră şi orchestrei în a face ca şi acest fel de muzică să ajungă nu doar la urechile ascultătorului, ci şi la inima lui.

     

    Interviu realizat de dr. Dorin Frandeș, managerul festivalului / dirijor la Filarmonica de Stat Arad

    Surse foto: Huba Holloköi – official / Facebookhubahollokoi.com

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.