Dacă ești din Arad și ești și suporter al echipei de fotbal UTA, nu ai cum să nu fi auzit despre Alexandru Mészár. Considerat „părintele” proiectului UTA Bătrâna Doamnă, Alexandru Mészár a dus această echipă, în șapte ani, de la Liga a 4-a la Liga 1.

Pentru mulți a fost o surpriză candidatura sa la funcția de primar al Aradului, o decizie pe care a luat-o încă dinainte de pandemie, în primele zile ale lunii martie. Candidatura sa, însă, vine la pachet cu promovarea clubului UTA pe prima scenă a fotbalului românesc, performanță care a fost atinsă în luna august.

Cu Mészár nu poți vorbi decât deschis. Nu putem spune că a fost un interviu neconvențional, dar a fost mai mult decât atât, a fost o poveste despre viața lui Alexandru Mészár pe care o puteți citi în rândurile de mai jos.

Cine este Alexandru Mészár ?

– Sunt un arădean crescut aici, cu școală în Arad, cu familie în Arad, cu copilărie în Arad, cu mai multe cartiere în care am crescut. M-am născut în Rasfertai, casă în care locuiesc acum, lângă terenul de fotbal. Deci nu e întâmplător că încă de mic și de fapt toată viața mea a fost marcată de fotbal. Când nu jucam pe stradă, jucam pe teren.

Viața ne-a dus în mai multe cartiere: pe Abatorului, în vremea în care se construia spitalul. Jucam fotbal pe asfalt proaspăt, patru pietre, deci ideal pentru fotbal. Ne-am mutat în Micălaca, zona 300, în primele blocuri construite. Nu era tramvai. Coboram în zona 700. Pe locul supermarketului Billa (acum Supeco) jucam fotbal. Acolo între blocuri era iarbă și pe terenul pe care am jucat noi ne-am făcut porți de lemn după ce furam lemne de la construcții. Cum dădeai în bară se rupea lemnul. Eu lucram deja la Precizia la reparații biciclete. Cu banii luați ca ucenic am comandat la Precizia două porți metalice. A fost prima mea realizare în sport, pe lângă că de mic eu făceam echipele aproape întotdeauna.

Liceul l-am făcut la Liceul Industrial 2 și pentru că mai vroiam o meserie am absolvit școala de meserii la UCECOM la Timișoara.

– Ai jucat fotbal la nivel organizat?

– Da, am jucat mai mult la juniori și apoi la seniori dar nu la un nivel înalt. Nu pentru că nu puteam, dar de mic mi-a plăcut mult mai mult pe stradă, cu prietenii. Eu renunțam și la antrenament pentru a juca acasă, cu ai mei. Am jucat la generația 1970 la juniorii clubului UTA, antrenați fiind de Flavius Domide. Jucam extremă. Multe am învățat de la nea Gigi Domide…De la UTA am ajuns la CFR și la un meci mi-am rupt piciorul. Dar nu a contat… Și în ghips mergi la fotbal, dar stai în poartă și toată lumea se distra când respingeam cu ghipsul.

– Când ai început afacerile?

– Ca și alții, înainte de 1989 am început afacerile. Cumpăram guma Turbo de la sârbi și le vindeam la școală. Apoi veneau sârbii și maghiarii la mine la Precizia când am început să lucrez acolo și făceam afacerile la atelier. Spiritul meu întreprinzător s-a dezvoltat încă din acele vremuri. După Revoluție s-a închis atelierul Precizia. Acolo erau mii de biciclete și făceam foarte mulți bani. În Arad era ca și acum în Olanda. Mi-ar plăcea și acum să avem un oraș plin de biciclete. Eu am acasă șase biciclete. După Revoluție toată lumea și-a luat mașini și s-a dus afacerea cu bicicletele.

– Ce ai făcut după Revoluție?

Pe lângă afaceri, am făcut în paralel Facultatea de Educație Fizică și Sport și specializări în management. În fiecare după amiază mergeam la teren la Romvest. La un moment dat am ajuns secundul lui nea Feri Tisza. După achiziționarea vestiarelor terenului de fotbal FZ, am intrat și în dreptul de folosință al terenului. Mi-am făcut club în 2002, CS Atletico Arad. Aveam o singură grupă. L-am văzut pe Dumitru Copil că e foarte talentat și am spus că pentru el îmi fac eu grupă. Nu am mai văzut până atunci un copil așa de talentat. Eu eram antrenor, președinte, tot… Era prima mea grupă pe care am luat-o de la zero. Am câștigat tot cu această grupă. Din acea generație, foarte mulți au ajuns la echipe bune. Țucudean, Chindriș sau Toc nu erau la Atletico, ci la UTA. Cu grupa mea am câștigat meciul cu ei cu 13-0. A doua zi a bătut la mine la ușă Marius Țucudean și așa a ajuns la Atletico el și toți cei mai buni din acea generație. La mine erau Copil și Cipri Rus.

– Cum s-a dezvoltat acest club?

– Din ce în ce mai mulți au dorit să vină la Atletico. Toți veneau la mine la ușă. Mi-a plăcut mereu să învăț din toate și de la toți. Cu această grupă am fost în multe turnee în străinătate, în Suedia, Danemarca, Franța, Serbia, Austria ca să nu spun de câte zeci de ori am fost în Ungaria. Am învățat multe din acele turnee și Atletico a ajuns un club foarte bine organizat care juca aproape toate finalele la turneele de juniori. La un moment dat aproape toate finalele erau între Atletico și Academia Hagi. Am organizat apoi cel mai mare turneu din România, Cupa Cotta, competiție la care participau peste 1.000 de copii. Trebuia să rezolv cazări și în afara orașului pentru că nu mai erau locuri în Arad. Nu înțeleg de ce nu se întâmplă aceste lucruri și în administrație, adică să iei modele de succes și să le implementezi aici. E atât de simplu: dacă vezi că ăla a reușit nu e rușine să-l întrebi cum a făcut și să adaptezi asta pentru Arad, pentru că poate Aradul are alte particularități față de Goteborg sau de Oradea. Nu există Primărie care să nu îți ofere ajutorul, pentru că ei se mândresc când îi învață pe alții.

„Dacă acest interviu era marți după masa, când joc eu fotbal, nu veneam”

– Ai avut vreun model în viață?

– Se spune că ucenicul fură. Eu am furat meserie de la toată lumea. De la nea Feri Tisza, de la Flavius Domide, de la doamna doctor Nica, de la Hegedus, de la Marius Demian, de la toată lumea. Este un procent, 20 la sută trebuie să ții minte, 80 la sută trebuie să uiți. Eu am luat de la fiecare câte un pic.

– Raportat la aspirațiile tale din copilărie, este o surpriză pentru tine cine a devenit Alexandru Mészár?

– Da, de multe ori. Mă gândesc și acum că niciodată nu mă așteptam la asta. Ca orice copil eu voiam să ajung să joc la UTA, pe teren. Și acum mai am flash-uri în care parcă mă văd cum intru eu pe teren și nu mă fac de râs măcar prin atitudine. Mai am vise uneori și mă văd cum intru în ultimele zece minute și schimb rezultatul, fac diferența pe tabela de marcaj. Așa mă gândeam când eram copil… Stau și mă gândesc uneori cum am ajuns aici.

Eu mă duc la biserică de două ori pe an, nu sunt un pocăit, dar trăiesc ca și ei fără a avea obligații față de vreun cult. Nu am vicii. Un singur viciu am: las orice dacă trebuie să mă duc să joc. Dacă acest interviu era marțea după masa, când joc eu fotbal, nu veneam, schimbam ora (n.r. răde).

– Cum te-ai apropiat de politică?

– Nu m-am apropiat de politică. Urmăream doar prin presă, dar nu îi dădeam importanță. Mă interesau doar deciziile politice care îmi influențau activitatea. Având în vedere că am organizat multe evenimente, m-am apropiat în schimb de autoritățile locale. Toate astea nu se pot organiza fără concursul autorităților.

– După fotbal ai început să organizezi și evenimente din alte sporturi.

– Da, după ce am ajuns director la Direcția Județeană de Tineret și Sport. M-am implicat și la alte evenimente ca atletism, ciclism, caiac, tenis de masă și altele. Chiar și după ce am plecat de la DJTS a trebuit ca tot eu să organizez evenimentele. Nici nu știu în ce calitate. Aceste cluburi în continuare mă caută. Nu mai merg la direcție, vin la mine la birou, pe Victoriei, și ne consultăm, ne ajutăm, facem planuri.

– Pentru tine asta încă nu înseamnă politică?

– Nu, pentru că nu am făcut politică și nici nu vreau să fac vreodată.

– Te deranjează când ești asociat cu un anumit partid? Știi bine că sunt tot felul de bârfe în acest oraș mic în care se spune că ai fi omul PNL-ului.

– Da, mă deranjează, pentru că am avut și am o relație cu instituția primăriei și nicidecum cu vreun partid.  Dacă este să spunem așa, în momentul de față sunt candidat din partea UDMR-ului din Arad, la care sunt membru de zeci de ani.

„Gheorghe Falcă este supărat pe mine”

– Imediat după demararea proiectului UTA Bătrâna Doamnă au apărut primele vorbe cum că Mészár este omul lui Falcă.

– Da, știu, și asta m-a și deranjat un pic. Am avut o relație foarte bună cu Gheorghe Falcă, dar strict pe proiecte, pe UTA și pe Atletico, și alte evenimente sportive. Niciodată nu a fost o relație bazată pe politică sau pe prietenie. Gheorghe Falcă este supărat acum pe mine. Foc. Sigur are și motive de ce. Nu mă dorește nici în primărie, cu toate că înainte mă voia.

– Mai mult decât atât, s-au lansat tot felul de zvonuri că Mészár spală banii prin UTA…

– La fotbal banii nu ajung niciodată, permanent sunt insuficienți. Nu ai cum să întorci bani nimănui.

– Cum s-a ajuns la acest proiect UTA Bătrâna Doamnă?

– UTA Bătrâna Doamnă a fost înființată în anul 2012. Asociația era creată pentru a ajuta prin proiecte UTA din liga a II-a. De fapt acopeream parțial cheltuielile clubului care mai târziu a intrat în faliment. Apoi la inițiativa domnului Falcă am înscris o echipă în liga a patra pentru a nu rămâne fără fotbal în Arad în cazul în care echipa din liga a doua intră în faliment. Lucru care s-a și întâmplat în final. Am pornit la drum cu logistică, organizare de la Atletico Arad și jucători crescuți de Atletico Arad, cu finanțare de la Primăria Municipiului Arad și cofinanțare asigurată de Marius Țucudean. Pe parcursul acestor 7 ani relația cu Primăria și primarul Gheorghe Falcă a fost una normală, poate și din acest motiv am ajuns la rezultatele obținute. Primarul nu s-a implicat în viața clubului, nu a schimbat antrenori, jucători, conducători etc, cum s-a întâmplat în multe alte orașe, și se întâmplă și acum, iar rezultatul este dezastruos de fiecare dată. Observație: am avut o finanțare mai bună cu domnul Falcă în ligile inferioare, decât avem acum cu domnul Bibarț în Liga 1. Asta este… Bine, Bibarț zice că e COVID și din cauza asta nu sunt bani.

Foto: „Am ajuns!”, un mesaj pentru suporterii arădeni odată cu promovarea echipei UTA în Liga 1

– Cât te ajută la această candidatură că a promovat UTA?

– Enorm. Am ajuns să nu mă pot uita la meci. Ultimul meci din play-off, pe care UTA l-a jucat la Argeș, nu l-am putut vedea de emoții. Era un meci capital. Dacă nu promovam nu știu ce se întâmpla cu acest club pentru că diferența de bani pe care îi primești la Liga 1 comparativ cu ce primești la Liga 2 este enormă. Singura șansă să ieșim din acest impas financiar era să promovăm. Meciul de la Argeș nu l-am văzut, niciun minut. Dacă nu promovam, nu știu ce resurse mai aveam de a candida, de a mă angaja într-o campanie electorală.

Această promovare m-a ajutat mult, fără să fie programat. Toate aceste lucruri mi se leagă cumva. Aici se leagă și acele lucruri care spun că trebuie să faci bine ca să îți fie bine. Mie îmi place mai mult să dau decât să iau. Și în perioada pandemiei am avut 80 de familii de care aveam grijă, fără poze, fără Facebook, fără presă și alte asemenea lucruri. Practic, eu am făcut campanie fără să vreau. De fapt, de zece ani eu tot în campanie sunt.

„În momentul de față, lucrurile funcționează așa: «NU!» Apoi caută două zile să îți demonstreze de ce a spus «NU!»”

– Chiar în anul candidaturii tale la funcția de primar al Aradului ai ajuns la cel mai înalt nivel al tău din punct de vedere managerial. Cum este să fii manager de Liga 1 comparativ cu ce ai făcut până acum. E mai mare această căciulă?

– Este mult mai mare și mult mai plăcută. Nu m-am gândit să fie așa. Am și eu familie și ea duce lipsă de mine. Deși e lângă mine, totdeauna le spun ceva: mai o săptămână, sau le spuneam că mai un meci, promovăm, și mai stau și eu cu familia. Nu a fost așa… După ce am promovat a fost mai mult. Eu mă duc acasă la ora 14-15 să mănânc, stau o jumătate de oră să mă relaxez, apoi plec din nou până seara. După promovare a venit perioada în care nu am mai ajuns acasă nici pentru acea jumătate de oră. Mai erau zece zile să înceapă Liga 1 și trebuia echipă, contracte noi, stadion nou. Pe stadion merg foarte greu lucrurile. Noi am făcut și maparea stadionului, deoarece nimeni nu a știut să ne zică capacitate. Toți cei întrebați ziceau cifre diferite. Vă spun eu acum, sunt 11.318 de locuri cu tot cu locurile pentru presă, pentru VIP și locuri pentru persoane cu dizabilitate.

Foto: Mészár, în rol de organizator, înainte de meciul UTA – FC Voluntari

– Te-au deranjat toate acele probleme cu care v-ați confruntat la un stadion, totuși, nou?

– Problema este una fundamentală. Acest stadion a fost conceput de Primărie, bazat pe informații descărcate de pe internet, fără consultarea de specialiști din domeniul fotbal. Nu s-a ținut cont de faptul că beneficiarul real al construcției este clubul UTA. Solicitările clubului erau cele mai importante în această ecuație. Dacă se întâmpla așa, azi nu mai aveam probleme de a identifica spații strict necesare care nu există în noul stadion, de a schimba destinațiile unor încăperi, de a modifica geamuri, pereți, uși etc.

– Iar astfel de probleme duc la aceste rezultate, în sensul că nimic nu este făcut cum trebuie.

– În momentul de față, lucrurile funcționează așa: mergi să ceri ceva, răspunsul este NU. Direct. În cel mai bun caz, îți cere o zi sau două să îi aștepți, pentru ca ei să caute de ce nu se poate. Nu e o glumă. Dacă vreunul zice DA, apoi are de lucru, are responsabilitate și își complică viața. Trebuie să lucreze și astfel sigur găsește de ce nu se poate.

– Dacă vei ajunge primar înseamnă că vei ajunge să dai afară anumiți funcționari?

– Nu. Funcționarii trebuie să-și schimbe atitudinea. Trebuie să aibă o atitudine pozitivă. Trebuie să înțelegă că noi funcționarii suntem pentru cetățeni și nu invers.

– Ne-am trezit dintr-o dată cu Alexandru Mészár nominalizat ca și candidat la Primărie? Cum s-a ajuns la asta.

– Anual, de două ori, mergeam la UDMR. Sunt un membru inactiv. Cum mă duceam în fiecare an să plătesc acea cotizație de 10 lei la UDMR, directorul de acolo m-a întrebat aproape în fiecare an: dumneavoastră nu aveți ambiții politice? Asta era în februarie. Iar răspunsul meu era tot nu. Funcția de primar sau viceprimar v-ar interesa? Asta se întâmpla vineri și trebuia să dau răspunsul luni sau marți. După ce UTA a câștigat cu Ripensia, la finalul lui februarie, aveam toane bune. Dar pentru asta am vrut să vorbesc cu domnul Levente Bognar, care a fost viceprimar atâția ani. Abia după ce discutam cu el puteam da un răspuns. În acea zi de marți am zis „DA” și apoi nu am mai dat înapoi. În primul și primul rând am zis DA din cauza situației sportului arădean. Știu situația cluburilor din Arad, cunosc situația bazelor sportive, dar vreau să spun că te lovești zilnic atunci când apelezi la administrație și acolo nu găsești nici măcar unul care să se priceapă la fenomen.

De exemplu la UTA, finanțarea clubului începe undeva în lunile mai sau iunie. Primii bani la UTA vin întotdeauna când e gata deja returul. Șase luni de zile, datorită administrației, legislației, nu există finanțare. Și anul acesta, primii bănuți i-am luat undeva în iunie. La fel ca anul trecut când a fost o problemă legată de buget. Astfel, cantonamentul de iarnă nu a fost finanțat, jocurile de campionat nu au fost finanțate, salariile la fel. Atunci a trebuit să facem tot felul de sacrificii, de inginerii, să te împrumuți, etc, și așa e an de an.

Ca să vă dau un exemplu, cel mai mare eveniment sportiv din Arad, cel mai vechi, este Cupa Banzai. Este un eveniment de arte marțiale organizat de sensei Dan Duma. E a 27-a ediție, e tradițional și întotdeauna e în februarie. Participă sportivi din toată Europa, și din Vest și din Est. Un leu nu a reușit omul acesta să încaseze pentru a fi sprijinit pentru că evenimentul este în februarie…

– Deci acesta va fi unul dintre obiectivele tale în administrație, să ajuți sportul.

– Exact. Vreau să ajut întreg sportul arădean: baze sportive, nu neapărat de construit, dar ce avem să le facem funcționale. Nu îmi vine să cred că de ani de zile complexul de la Colegiul „Moise Nicoară” a fost lăsat să arate cum arată. Acel teren și cel de pe stadionul Gloria sunt două baze sportive îndrăgite de arădeni. Dar condițiile sunt zero. Pe Gloria trebuie tartan nou la pista de atletism, grup sanitar și vestiare pentru sportul de masă, aparate de exerciții și forță outdoor.

– Deci odată ajuns primar sau viceprimar te vei ocupa în principal de sport.

– Da, de sport, dar nu numai de sport. Eu reprezint și minoritățile, reprezint și generația din care fac parte, reprezint arădenii mei.

„Nu înțeleg de ce primarul trebuie să fie politician: gospodar, manager, administrator”

– Din momentul acesta ești și politician. Să îi spunem politician în devenire.

– Nu vreau să fiu politician. Nu înțeleg de ce primarul trebuie să fie politician: gospodar, manager, administrator. Vreau să devin primarul Aradului, dar nu politician. Nu am făcut politică și nu vreau să fiu politician. Vreau să fac ceea ce știu să fac, pentru că am făcut pregătire de management și în Oradea și în Budapesta, dar viața m-a învățat mai mult decât școala.

– Este un dezavantaj etnia în această luptă pentru Primărie?

– Chiar am avut o discuție în această privință și eu cred că nu este deloc un dezavantaj. Dimpotrivă, eu o consider un avantaj pentru că foarte mulți parteneri, colaboratori, având în vedere naționalitatea, o consideră ca și o garanție. Întotdeauna am avut feedback pozitiv. Eu niciodată nu mă plâng, întotdeauna încerc să rezolv problemele. Cei care se plâng găsesc mereu motivul că nu reușesc pentru că sunt unguri… Am auzit de multe ori pe unii spunând: sunt ungur și nu mă lasă să fac aia, dacă aveam alt nume lucram nu știu unde sau jucam nu știu unde… Nu este adevărat. Poate e chiar invers. Se știe despre unguri că sunt mai punctuali, mai ordonați.

– În mod clar ești un ungur atipic. Cei care reprezintă maghiarii sunt mult mai izolați decât comunitatea majoritar românească. Tu ești perfect în interiorul ei.

– Sunt perfect integrat în amândouă comunitățile. Nu întâmplător a venit propunerea UDMR-ului. Tocmai din cauza relației pe care o am cu administrația, cu românii, cu sportivii, așa o am și cu maghiarii. Școala de exemplu, „Csiky Gergely”, apelează mereu la mine. Mă sună des și îmi spun să le rezolv: vreau o mașină, vreau mingi, sau tot felul de alte probleme.

„Nu poți merge înainte dacă pierzi timpul să aduni pietrele care se aruncă spre tine”

– Cum vezi Aradul de astăzi față de Aradul în care ai crescut?

– Înainte mergem prin țară și era așa o mândrie să spui că ești din Arad. Te aprecia lumea. Spuneam Arad și pentru ei eram Vestul. Ei știau că în Arad sunt de toate, oamenii sunt civilizați, orașul este frumos, aveam ștrandul cel mai mare din Europa așezat lângă un râu. Eu de exemplu mergem la ștrand cu mama mea la ora 9 dimineața ca să prindem loc. Stăteam de dimineața până seara pe ștrand. Stăteam la coadă la lap-tenis, la coadă la gogoși, la langoși, la cartofi prăjiți sau la un suc. Era mult mai fain Aradul acela.

– Realizezi că vei fi din ce în ce mai atacat din moment ce îți asumi o funcție în fruntea administrației din Arad?

– Da, dar mă așteptam la mai multe atacuri. Și până acum aveam parte de mici atacuri, dar nu poți să mergi înainte dacă pierzi timpul să aduni pietrele care se aruncă spre tine.

Foto: Alexandru Mészár alături de fetele sale pe gazonul de pe stadionul „Francisc Neuman”

– Ce nevoi crezi că are minoritatea maghiară din Arad?

– Cred că suntem tot mai puțini și de aceea nu mai avem o reprezentare atât de puternică. Asta este problema tuturor minorităților și vine cu timpul. Vârsta unora sau faptul că mulți dintre ei au plecat și s-au stabilit în alte țări, au făcut ca noi să rămânem mai puțini oameni implicați. Este un proces natural. Au mai fost și căsătoriile acestea mixte, iar copiii acestora nu vorbeau ambele limbi, etc. Minoritatea noastră a fost bine reprezentată și eu trebuie să obțin ca ea să fie în continuare măcar la acest nivel reprezentată în continuare. Mai mult decât atât, tot pentru ei vreau să îi reprezint nu doar pe cei care sunt membri sau simpatizanți ai UDMR. Vreau să-i reprezint și pe maghiarii care nu sunt simpatizanți UDMR, dar ei există. Voi fi reprezentantul arădenilor, ungurimii, și al sportului.

Tocmai de aceea vreau să aduc pe lista de candidați la funcțiile de consilieri locali sau județeni șase sau șapte persoane care nu au nimic în comun cu UDMR-ul, dar sunt persoane cunoscute în Arad.

– Ce se va întâmpla cu UTA și cu activitatea ta la club dacă vei fi ales primar sau vei ocupa o funcție în administrația locală?

– UTA va avea o viață mult mai ușoară, la fel ca tot sportul arădean. Rezultatele de la UTA nu sunt ale mele, ele sunt rezultatele unei echipe care lucrează acolo. Eu nu mă ocup de legitimații, de rezervări la hoteluri, de tactici de joc sau discuții cu jucătorii și alte detalii din acestea. Munca mea la UTA este zi de zi legată de a rezolva problemele care au legătură cu Primăria, administrația, stadionul, Consiliul Județean, problemele de finanțare, de discuțiile cu vreun sponsor important, deci cam ăsta era rolul meu. Dacă ajung la Primărie, pentru UTA și pentru sportul din Arad aceste probleme vor deveni mai ușoare.

– Ca să încheiem, revenim la familie. Ce zice familia lui Alexandru Mészár și fetele despre această luptă?

– Ele mă susțin. Mai îmi fac uneori reproșuri de genul că „asta ți-a mai trebuit”, că nu sunt acasă, dar când spun că trebuie să facem o mie de scrisori, sau mapare de stadion sau alte chestii, ele sunt acolo, lângă mine.