Săptămâna care a trecut a stat sub semnul așteptării a două evenimente, întâmplător legate. Primul ar fi Rusaliile ortodoxe, al doilea finala Champions League de la Kiev.

Ambele aflate de pe acum în trecut, mă rog, Rusaliile în desfășurare finală, așa cum primarul nostru cel hulit și iubit în același timp s-a aflat toată săptămâna în viitor.

Numai noi în prezent, o dimensiune a timpului despre care nici nu mai are rost să vorbești, fiindcă până pronunți judecata te trezești deja în trecut, mai precis vorbești despre lucruri trecute, în timp ce întâiul om al urbei, cel care te administrează și te admonestează în același timp, se află în continuare în viitor precum E.T. și a lui bicicletă.

Chiar dacă, aflu chiar acum, ultima Duminică din Mai este Ziua Românilor de pretutindeni, adică cu puțină licență poetică putem să-i introducem aici și pe românii din trecut și viitor, nu doar pe cei care culeg căpșuni prin Spania sau oferă tot felul de servicii prin Italia și Anglia.

Revenind în prezent și reflectând asupra trecutului apropiat, mi se pare evident că Sergio Ramos este de vină pentru pierderea finalei de către Liverpool sau, ca să privim un pic în viitor: pentru câștigarea cupei de către Real Madrid pentru a treisprezecea oară.
Dacă el nu era, ce era?

Întrebare pe care o putem adresa și Domnului Bîlcea – nu direct lui Gheorghe Falcă, neștiind cum să i te adresezi în viitor – cu privire la Domnul Adrian Țolea, omul care răspunde direct pentru pierderea meciului Primăriei cu Polaris, respectiv înfrângerea catastrofală a echipei Retim în primul meci cu gunoaiele arădene.

Am mai vorbit aici de Domnul Țolea, nu vom insista prea mult, cert este că Domnia Sa nu a dorit să facă publice salariile de la ADI Deșeuri, argumentând că nu este vorba de o firma publică chiar dacă este plătită din bani publici – milioanele de la UE tot bani publici sunt! –, a făcut o concesie cu propriul salariu, frumușel, dar nu neapărat indecent. Sau cel puțin până nu începem să ne chițibușărim, precum fanii care nu umblă niciodată singuri cu prestația lui Sergio Ramos.

Cert este că salariul lui Ramos este public, chiar dacă Real Madrid nu este o firmă de stat și este incomparabil mai mare decât cel al Domnului Țolea.

Problema cu salariul Domnului Țolea nu ține de mărime, ci de cu totul altceva.

Rămănând la comparația cu Ramos, nu prea înțelegem pentru ce primește acest salariu din moment ce gunoaiele rămân pe străzi, în timp ce Ramos, regulamentar sau nu, câștigă finala Champions League pentru Real.

Continuând comparația, că așa-i în fotbal, situația Domnului Țolea seamănă din ce în ce mai mult cu cel a lui Cristiano Ronaldo sau Gareth Bale, cei care, după finala câștigată, în opinia fanilor Pool, absolut scandalos, în loc să se bucure că s-a adunat cât de cât gunoiul, au anunțat oarecum cu jumătate de gură că au intenția să plece de la echipă.

Exact cum a făcut Domnul Țolea la ședința acționarilor ADI Deșeuri.

Problema e că între timp s-a răzgândit, cel puțin după informațiile care transpiră din sânul echipei – recunosc este o imagine cam perversă asta cu transpiratul din sân – stafful de la CJ, trăind în prezentul încins, dar cu privirea fixată în viitor, nu prea știe cum să trateze problema în absența omnipotentului Florentino Perez de Arad plecat în viitor.

Nu de alta, dar la partid nu e chiar ca în fotbal, jocul în echipă se referă aici la cu totul altceva, nemaivorbind de faptul că cel pus pe liber nici nu prea are altă echipă la care să meargă – PSD și ALDE fiind pe aici în divizia a doua –, fiind obligat astfel să aleagă între o sinecură mai mică, mai puțin bănoasă așa sau să înceapă să muncească cu adevărat la vreo firmă care nu trăiește din banii boborului.

Sintetizând și trăgând linie, aici asemănările se termină, asta este: Real a câstigat, iar Liverpool a pierdut de această dată, însă în politica locală câștigătorii sunt întotdeauna aceiași, ei, într-un cuvânt, iar perdanții, noi, într-un alt cuvânt.

Prin ejectarea Domnului Țolea ca director la ADI Deșeuri nu se va schimba nimic, gunoaiele vor rămâne în continuare pe străzi, adunarea selectivă va fi un banc bun în continuare, în fond nu degeaba se cheltuiesc 30 de milioane de euro – o bagatelă, nu-i așa, din moment ce Ronaldo se va vinde și acum la cel puțin o sută! – pe salarii confidențiale și alte cele despre care știm și mai puțin.

Satisfacție va obtine eventual Baci Ghiorghie, vecinul, cel care nu de mult s-a întors victorios cu două pubele noi, una pe bancheta din spate, alta în portbagajul deschis al Daciei sale milenare.

Du-te, vecine, că mai sunt, dacă te grăbesti, poți chiar alege dintre alea mai noi și curate, mi-a spus radiind de satisfacția lucrului bine făcut, netrecându-i nici prin cap că prin munca pe care o face acoperă cheltuielile economisite la implementarea proiectului, oferind șansa celor de la ADI Deșeuri și alții implicați în cheltuirea celor 30 de milioane să nu se uite la orice mărunțiș acolo.

Nu m-am dus și nu mă voi duce, firma, tocmai pentru că e vorba de adunare selectivă, este obligată să-mi aducă cele trei pubele – mai nou se vorbește doar de două! – pe care le-am plătit semnând contractul cu ei, asigurându-mă că din acel moment voi deveni un adevărat cetățean european în Grădiște, aruncând gunoiul în cinci recipiente după cum urmează: în pubelele vechi, negre, deșeuri reziduale, în cele maro, biodegradabile, în cel galben, plastic și metal, cartonul și hârtia în recipiente stradale albastre, iar sticla în cele verzi.

Deocamdată, până când am o singură pubelă, aia veche, neagră și cam uzată, le voi depozita pe toate acolo – pentru plastic, e drept, am pungi, tot de plastic -, așa cum face orice echipă de fotbal care are un singur jucător cu care poate câștiga meciul.

Și voi avea mare grijă de ea, să nu mi-o faulteze vreun șmecher ca Ramos…