Încetinitorul de particule: Parcul Bujor Buda, o nouă jignire a Aradului de către administrația sa așa-zis liberală

    Cam pe șest din cauză de pandemie, până la urmă parcul a fost inaugurat săptămâna care a trecut.

    Fără bust – e vorba de bustul Domnului Bujor Buda, să fie iertat -, dar în prezența familiei, a celui care, vezi Doamne, a proiectat întregul ansamblu. A fost și Domnul Sergiu Bîlcea, probabil în calitatea sa de candidat oficial la postul de primar în locul celui care ocupă interimar fotoliul Domnului Falcă.

    Cel interimar, Domnul Bibarț adică, e ocupat cu lucruri mult mai importante, cum ar fi repararea mobilierului stradal cu bormașina sau desenarea de cerculețe care delimitează „distanțarea socială” din stațiile de tramvai.

    Iar șeful lor, al amândurora, veghează din spate la pluralul care se termină în „i”, cum ar fi liberalii, comisii și comisioane, visând oarecum febril, acum, la 145 de ani de liberalism românesc, cum că el este sau ar putea fi un mare urmaș arădean al Brătienilor.

    Iar în acest tablou care la primă impresie pare natură moartă, dar nu e, de fapt e un peisaj cu proști, proștii fiind cei care se uită la ei, noi adică, a picat ca musca în, hai să nu spunem exact în ce, nu de mult plecatul, fie-i tărâna ușoară, Bujor Buda.

    De la început, pentru cei care mă bănuiesc de nu știu ce intrigi și scorțoșenii: nu am nimic cu Domnul Buda, l-am cunoscut binișor de la începutul anilor nouăzeci. Erau vremuri eroice, Domnul Buda conducea un Ford Focus de prima generație atunci când venea pe la Intersat TV să-și mai dea și el cu părerea. Nu era singurul, veneau atunci cu toții, inclusiv Nicu Ieran, cel care a escaladat gardul din cărămizi ca să-și spună părerea la o emisiune în direct.

    Inginer chimist la bază, Domnul Buda era deja în jur de 60 pe atunci și se învârtea în jurul noilor partide formate după 1989, fără să ajungă în prima linie, fiind obligat astfel să se reinventeze ca „iubitor al Aradului și al arădenilor”. Din această poziție a devenit, la nici doi ani de la moartea lui Miloș Cristea, unul dintre cei 30 de membri fondatori ai Asociației Pro Urbe – asociații de acest gen există de când e lumea în lumea liberă -, militând prin presă mai ales pentru conservarea și reabilitarea fondului urbanistic al orașului.

    Miloș Cristea, arhitectul care a proiectat Astoria și Libelula printre altele, în anii nouăzeci a fost foarte activ în această direcție, fiind de fapt personalitatea arădeană care a atras atenția de la început în cunoștință de cauză asupra importanței spiritului civic în conservarea ambientului urbanistic.

    Domnul Buda a preluat din zbor aceste idei, desfăsurând o activitate jurnalistică intensă în susținerea noilor sale convingeri și preocupări și, peste toate astea, a noii sale imagini. A rămas însă până la capăt un amator, atât ca urbanist cât și ca jurnalist, un om de bine care încerca să se folosească de legăturile sale mai mereu armonioase cu cei care erau la conducerea Aradului în atingerea scopurilor sale.

    Sunt absolut convins de exemplu că ar fi fost primul care s-ar fi opus ideii ca parcul din fața Astoriei să fie numit după el. Sunt ferm convins că știa că în acel scuar a stat bustul reginei Sissi, un ansamblu care aducea cu monumentul reginei din Viena, nemaivorbind de faptul că acel mic parc din fața hotelului proiectat de Miloș Cristea era de atunci, din anii șaptezeci, „la Astoria” pentru toți arădenii.

    Altfel spus, dacă era întrebat, propunea aceste trei variante: parcul Sissi (Elisabeta) – eventual cu repunerea bustului reginei, aflat la Mako -, parcul Astoria sau în cele din urmă, absolut meritoriu, parcul Miloș Cristea.

    Ar fi fost perfect mulțumit cu ideea ca, eventual, strada pe care locuia să-i poarte numele odată, mult după ce va trece în neființă și lucrurile se mai liniștesc, sau o piațetă mai mică undeva, nu neapărat în centru, dacă tot doreau liberalii și familia să-i cinstească memoria. Nu cred că se credea nici arhitect, nici jurnalist, mai exact nu cred că nu avea simțul proporțiilor și a măsurii, un simț al normalității contrazis non-stop de administrația din ultimii 20 de ani ai Aradului.

    În fond Domnul Buda a fost un amator bine-intenționat, fără să exceleze nici în discurs, nici în realizări, parcul numit după Domnia Sa fiind cea mai mare realizare a sa – credem involuntară – în domeniul urbanistic arădean.

    Și mai cred că îl propunea pe Miloș Cristea chiar dacă știa că memoria acestuia nu este agreată de liberalii lui Falcă (nu și ai lui Brătianu, să ne înțelegem!), având în vedere că familia lui Miloș, Claudiu, fiul și Adela, nora, sunt printre cei mai vocali opozanți ai liderului care mai nou  se crede liberal și asta de când, îndepărtându-i pe politicienii tineri ai Aradului, grup din care făceau și ei parte, a devenit tartorele de necontestat și de necontrazis a „urbei”.

    De altfel, din câte mi-am dat seama, Domnul Buda era constient de nepriceperea sa, invocând mereu voci autorizate de arhitecți sau specialiști în urbanistică, era conștient de diferența dintre gustul public și cel avizat.

    Tocmai de aceea nu cădea în capcana populismului ieftin a administrației de a oferi o încropeală urbanistică la marginea kitch-ului drept mare realizare, chiar dacă astfel ar fi suportat furia populară manipulată măiastru de cei din Palatul Administrativ și din clădirea de bancă de la Pădurice.

    Cel puțin sper…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cam patimas articolasul. Nu pre are sens patima. Nu felul priceperii ci dragostea pentru acest oras este ceea ce ne uneste si ea trebuie admirata si pretuita. Pe asta trebuie pedalat. Ceea ce ne uneste nu ce ne separa. Plus ca nu toate denumirile pot fi de provenienta maghiara in oraselul nostru. Mai sunt si romani, sarbi, nemti, tigani, slovaci etc

      +1 voturi
      +1
      -1
      • E ca și cum cucuveaua ar spune vrabiei: ai capul cam mare.
        Articolul prezintă cât se poate de reținut o nouă demonstrație de inadecvare a administrației, fără să devină pătimaș într-un fel sau altul.
        Eventual împotriva prostiei și obrăzniciei.
        În cele din urmă, unde ați văzut Dvs un nume unguresc?
        Sissi e nemțoaică, Astoria e Astoria, iar Miloș Cristea, cu rădăcini slave, este român în toată regula.
        Singurul care ar putea fi ungur în această combinație ar fi Domnul Buda.
        De la Buda…pesta…

        +9 voturi
        +1
        -1
        • Multumesc de raspuns.
          Patima vine din prezentarea celui comemorat. Cel putin asa am simtit eu la prima citire.
          In general nu vorbim de rau de pe cei plecati. Nepatimas ar fi fost un articol in care discutam greselile administratiei, nu profesionalismul celui comemorat. Se intrezareste un discurs de soacra pizmasa ca sa zic asa.
          Iar la problema denumirilor clar nu putem
          comunica.
          Acolo comparati mere cu pere. Eu vorbeam la nivelul general al Aradului iar dumneavoastra ati conisderat doar articolul acesta.
          Irelevant oricum.
          Pretuim prea putin oamenii si manelizam personalitatile. Si politicienii fac asta si jurnalistii. Nu e un repros la acest articol. E o nuanta generala.
          Felicitari pt articol daca a iesit asa cum vi-ati dorit.

          +2 voturi
          +1
          -1
          • La comparația merelor cu perele, vedeti răspunsul la comentariul lui Cristian.
            Problema pe care o discutăm cu denumirile e simplă: să denumești ceva după cineva înseamnă o mare onoare pentru cel care își dă numele și o mare responsabilitate pentru cei care îl onorează astfel.
            Să pui numele unui oarecare într-o piațetă istorică, în fața unui edificiu construit de ultimul arhitect original al orașului – cel care este trecut în uitare fiindcă nici el, nici familia nu s-au lingușit la elita politică a Aradului de acum – este o jignire și o obrăznicie la adresa Aradului și arădenilor.
            Chiar dacă mulți nu-și dau seama încă de asta…

            +1 voturi
            +1
            -1
            • Bun. Ideal era sa comentati strict esecul politicului. In ce calitate judecati persoana celui decedat? Ce va da acest drept? Parere personala? Nu ne intereseaza. Parere profesionala? Cum? Preferati sa fiti astfel judecat postum?Acesta era mesajul.

              Nu cine a fost domnul Buda ci de ce au ales aceasta personalitate era intrebarea simpla.
              Ati complicat lucrurile ca o soacra carcotasa. Acceptati o critica constructiva.
              Desi suntem intr-un dezacord cordial va doresc numai bine si mult succes pe mai departe.

              +1 voturi
              +1
              -1
            • Bun, idealul este de neatins, cred că știți asta.
              Dreptul de a-l prezenta pe Domnul Buda mi-este dat de dimensiunea publică a activității sale. Cea care a făcut ca un parc să fie numit după el.
              Dacă Domnul Buda, prin familia sa, rămânea în sfera privată, obiecția Dvs era valabilă, așa e începutul unui proces de intenție.
              Toată lumea este judecată, pe de altă parte, și postum în ciuda ipocritei: de morți numai de bine. Pe de altă parte opinia unui jurnalist calificat nu este niciodată personală, ci profesional calificată. Încercați să faceți diferența.
              Critica Dvs nu este constructivă, iar în ceea ce privește reluarea formulei ”soacră cârcotașă” este evident jignitoare, deși nu am avut plăcerea unor asemenea soacre.
              La fel vă dorec, chiar dacă nu sunt în dezacord cu Dvs.
              Nu știu cum să vă spun: jurnalistul care dorește să se pună de acord cu opinia cititorului, nu cu propria conștiință, este de la început descalificat, producător al jurnalismului de divertisment, atât de nociv chiar în aceste zile.

              0 voturi
              +1
              -1
            • Bun. Deci asa ziceti ca parerea personala a unui jurnalist devine profesionala strict prin functia de jurnalist,indiferent de subiectul discutat. Mai are rost sa continuam?

              Mult bine va doresc si mai multa intelepciune.

              +2 voturi
              +1
              -1
            • Vedeți, aici este problema, că nu am zis asta.
              Asta ziceți Dumneavoastră și mi-o atribuiți mie.
              Știți cum se numește tehnica?
              Diferența este ”indiferent de subiectul discutat”
              Am specificat clar: e vorba de subiecte de interes public…
              Deci, într-adevăr: sau ascultăm și înțelegem ce zice celălalt sau nu mai continuăm…

              --1 voturi
              +1
              -1
    2. Să reținem lucrurile bune, și anume că a devenit o oază de frumos (dintr-o paragină). Chiar dacă par pătimașe, opiniile lui E.Nola sunt pertinente și chiar dacă pare a da cu parul, până la urmă drege busuiocul. Pentru cine are habar de fauna politico-civică arădeană, articolul ilustrează bine tot ce se știe (sau nu se știe) despre acest demers urbanistic. Ca părere proprie, puteau să-i spună simplu: Parcul Bujor.

      +3 voturi
      +1
      -1
    3. Se pare că nu vom scăpa de comunism niciodată, domnul Ion are dreptate, cunoscutul ziarist E.Nola compară mere cu pere, prietenia nu-și avea locul în acest articol, dacă ar fi respectat codul etic și deontologic al ziaristului.
      Îl comparați pe Miloș Cristea cu Ludovic Szantay, pentru ce să-i facă statuie în Arad, pentru 2-3 proiecte realizate pe vremea lui Ceaușescu în stilul măreț al PCR ?.
      Să fim serioși și să vorbim de morți numai de bine.

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Aveți perfectă dreptate, comunismul e în capul oamenilor fără să știe.
        Primul semn al acestui comunism este că nu înțelege ce i se spune sau ce citește și nici prin cap nu-i trece că problema este la el, nu la emițător.
        Pere cu mere comparați Dvs sau unde-l vedeți pomenit în acest text pe Szantay?
        Eu l-am comparat pe Buda cu Miloș Cristea.
        Primul un oarecare care apărea la televizor spunând ” Nici nu știți ce oraș frumos aveți”, o formulă împrumutată de la cel de al doilea, așa cum recunoaște primul în videoul de la sfârșitul textului (probabil nu v-ați uitat).
        Cristea nu a realizat 2-3 proiecte, ci 20-30 și faptul că încă dăinuie arată tocmai că a reușit să creeze ceva viabil și în condițiile vitrege din comunism.
        Deci: Astoria (Continental Forum), premiul Uninunii Arhitecților, Libelula, premiul Uniunii Arhitecților, Monumentul de la Păuliș, premiul Uniunii Arhitecților, Parcul de statui de lângă faleza Mureșului, premiul Uniunii Arhitecților, frontonul teatrului samd.
        Puteți indica ceva care rămâne după Domnul Buda în afară de parcul care îi poartă numele.
        Si apropo, și Domnul Buda a trăit în comunism 60 de ani și încă nu știm ce a făcut exact atunci…

        0 voturi
        +1
        -1
    4. D-le profesor dati un pic mai mult timpul inapoi si o sqa vedeti ca parcul respectiv exista inainte de Astoria i se spunea parcul de la prefectura.Un parc ff frumos cu o vegetatie abundenta care se intindea pana in Dragalina si 1 decembrie.Nu Cristea la proiectat !

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Nu, parcul, hotelul a fost proiectat de Cristea, cred că așa am spus.
        Și da, înainte de apariția hotelului, parcul era mult mai mare. Tocmai de aceea a fost așezată acolo compoziția cu bustul împărătestei. De fapt zona până la construcțiile moderniste de mai târziu se numea Grădina Prefecturii (Casa Județului pana in 1918).

        0 voturi
        +1
        -1
    5. Șest, pandemie, bormașina, cerculețe,natură moartă, peisaj cu proști, intrigi și scorțoșenii, vremuri eroice, conservarea și reabilitarea fondului, lumea în lumea liberă, conservarea ambientului urbanistic, bustul reginei Sissi, nici arhitect, nici jurnalist – simț al normalității, amator bine-intenționat, tartorele de necontestat și de necontrazis a „urbei”, capcana populismului ieftin, marginea kitch-ului, furia populară.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.