vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule: Cucufonia arădeană sau buda din sensul giratoriu și o rugăminte pentru Doamna Geanina Pistru

    Când spui responsabil cu cultura, nu este o cacofonie. Cacofonia este atunci când spui tactica cadavrului cavalerului sau tactica care doar cu rușinare mare poate fi pusă în practică.

    E aici o chestie de cultură.

    Sunt mai multe de fapt, dar toate încep cu o budă în sensul giratoriu. Publice, normal. Și buda și sensul.

    De altfel nu are sens să vorbim în acest oraș de cuvinte care încep cu ”cu”. Cum ar fi cultura de exemplu. Adică cucufonii, ca să le deosebim de cacofonii.

    O budă în sens giratoriu, este evident o cucufonie. Așa cum este cea din fotografie, aflată într-un sens giratoriu din Micălaca.

    Înțegem acum de ce și cum se vor achiziționa opere de artă de la artiștii plastici locali pentru a le pune, conform Domnului Bibarț, în sensurile giratorii din oraș, așa cum de altfel le cere o directivă de la centru. Da de la acel centru pe care l-ați văzut în celebra fotografie de care s-a ocupat cu onor până și portalul nostru, prin vocea mai tânărului nostru coleg, cel pe care noi, aici, între noi, îl pomenim cu drag doar așa amical: Miță (O fotografie care nu ne sparge și nu ne revoltă: sunt și ei oameni, dar nu și politicieni!).

    fotografie1

    Oricum, și o budă publică plasată în sens giratoriu poate fi, la o adică, o operă de artă, un act de cultură. Asta doar așa în treacăt spun pentru cei care cred că opera de artă se reduce doar la naturi-moarte și peisaje, eventual portrete, fără să mai vorbim de sfințișorii care țin ulcioare deasupra fântânilor arteziene.

    Cert este că poziția Domnului Ludovic, de Orban vorbesc, desigur, din fotografia aceea este artă în sine. Nu artă pentru artă, dacă înțelegeți ce vreau eu să spun.

    Atât Domnul Bibarț, cât și Bîlcea, ca să nu mai vorbim de Bulbuc, actor pe deasupra, mai au mult de învățat de la Domnul Orban în materie de artă și cultură. Și nu este vorba de la gât cravatei cum să-i lege nodul, cum să țină țigara și paharul, este vorba de ceva mult mai complex și rafinat în același timp.

    Înainte de toate ar trebui să-l întrebe pe Domnul Orban, Ludovic, desigur, care este diferența dintre teatru și propagandă politică.

    Să le spună Domnia sa că teatrul rămâne în vremurile noastre încă o instituție înainte de toate. De obicei concretizată printr-o clădire mare și impresionantă din mijlocul orașului, construită în secolul XIX. În care se țin spectacole la care te duci îmbrăcat adecvat, cu gândul ca pe lângă spectacol să te întâlnești acolo, în pauze, cu oameni inteligenți, interesanți și culți, cu care să mai schimbi o vorbă, una de duh măcar, dacă este posibil.

    20200521 123449 1060

    Nu te duci în blugi, nici în pulovere cu brand, nemaivorbind de adidași, dacă nu ai un smoching, îți iei măcar un costum mai închis la culoare, cu cămașa și cravata asortată. Asta dacă ești bărbat.

    Dacă ești femeie, e altceva.

    Problema noastră, actuală, aici și acum, este că diva lipsește. Mai precis absentează, lăsând spectacolul în grija masculilor despre care am vorbit mai sus. Dar ce este un spectacol fără o divă? Exact acel ceva la care vă gândiți: nimic sau o budă publică aflată într-un sens giratoriu în Micălaca.

    Așa încât să nu ne mirăm că nu mai avem teatru, avem în schimb propagandă politică cât încape (sper că ați sesizat cacofonia). Cu actori, desigur, fiindcă, în acestă situație fără dive adevărate, în absența Geaninei Pistru, cum să mai faci diferența între Ionel, Călin sau Ghiță și Bulbuc, de exemplu?

    Cum să mai faci diferența între un spectacol de teatru din sala de teatru sau pe o scenă în aer liber și actorul care se produce între blocuri în Vlaicu sau Micălaca. Cam ca buda aia publică în sensul giratoriu.

    DSC 01281

    Iar pentru cei care nu au realizat încă pentru ce bat eu câmpii pe aicea, să le spun doar așa cu un pamplezir faptul minor că la inaugurarea teatrului din Arad a venit împăratul din Viena, știți, moșul acela mustăcios, iar frontonul actual a fost gândit de Miloș Cristea, știți arhitectul acela care a proiectat hotelul din spatele parcului Bujor Buda.

    Ei, trebuie să știți toate astea pentru a înțelege cât este de înălțător pentru actorii acestui teatru să umble toată vara printre blocurile din Arad întru gloria și satisfacția unora de la Primărie, Consiliul Județean și Bruscles.

    Adică, să facă propagandă politică în loc de artă, show-uri electorale pentru cei din ferestrele și balcoanele blocurilor construite de Ceaușescu, în loc de spectacolele lor repetate, muncite și în așteptarea spectatorilor adevărați de teatru.

    Pentru că asta vor face conform noilor indicații.

    În încheiere îmi exprim totuși satisfacția că am văzut-o, sau mi s-a părut așa, pe Doamna Geanina Pistru la inaugurarea parcului Bujor Buda. Este drept a fost în week-endul trecut, dar pentru mine impresia și emoția rămâne.

    101037422 949816882113322 8987055793698242560 n1

    Apelez la prima Doamnă liberală din Arad, având în vedere influența ei, să intervină pe lângă primii bărbați liberali ai Aradului.

    Să le atragă atenția asupra primului liberal al țării, de Ludovic vorbesc, desigur, asupra eleganței și rafinamentului său cultural. Să le explice acestor liberali provinciali, înainte de toate lui Ghiță, că ștaiful este obligatoriu de la un anumit nivel în sus, iar o Doamnă adevărată nu are în orașul acesta un loc unde să se îmbrace cu o rochiță elegantă și rafinată.

    Doar nunți și botezuri, eventual sindrofii de partid la care ar fi o aberație să îmbraci ultimul Chanel, Gucci sau Prada achiziționat.

    Pentru asta ai nevoie măcar de un teatru…

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cu mânie proletară, vreau să-mi manifest indignarea față de articolul dvs. Cum adică să mergem la Teatru sau la Filarmonică, îmbrăcați elegant?! Vreți să ne întoarcem pe vremea burghezo-moșierimii, când se ‘sugea sângele poporului’? Amintiți și de faptul că la deschiderea Teatrului a fost prezent și asupritorual Franz Joseph, și asta nu îmi place deloc. Noi, cei care încă mai suntem recunoscători binefacerilor PCR, vrem să putem merge la un spectacol liniștiți, în ‘treling’, pantaloni scurți sau cel mult în ‘bluji’. Oculta iudeo-masonica nu ne dă nouă lecții, cum trebuie să ne îmbrăcăm și să ne purtăm. ‘Trăiască lupta pentru pace, dragi tovarăși liberali’!

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    9 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.