În săptămâna care a trecut, noi, arădenii, am rămas cu câteva aproximații și vechea certitudine conform căreia în Arad nimic nu merge cum ar trebui.

Mai precis nu merge cum ar fi bine pentru noi, cei mulți și care formează de fapt orașul, ci în conformitate cu ce gândesc despre asta câteva minți subțiri – aici e vorba de volum, nu de rafinament – care se concentrează exclusiv pe operații matematice elementare. Mai ales pe adunat și scăzut sume exprimate în lei sau euro.

Să le luăm pe rând.

Avem prefect, nu-l avem însă pe cel de al doilea viceprimar. Nu-i bai, Cristi Galea încearcă să preia din zbor atribuțiile acestuia, tradițional legate de cultură, făcând ceea ce nu a făcut nimeni până acum din CLM-ul arădean: a stat de vorbă informal cu tot personalul teatrului Ioan Slavici. Sau clasic, cum mai este alintat.

Oamenii de la teatrul încă administrat de încă tânărul Costea au fost chiar impresionați de prestația noului consilier, cel care este convins că sunt multe de făcut în viața culturală arădeană, ea, această viață, fiind de o vreme, exact ca infecțiile cu virusul încornorat, pe roșu.

Adică, cum e mai rău, nu că nu ar putea fi și mai rău. Ceea ce e bine, susțin oamenii cu mintea subțire de care am pomenit mai sus, înainte de toate cei doi emuli ai europarlamentarului din culise. Vorbim de Iustin Cionca, președinte CJ și desigur, de cel care umblă cu mașina prin oraș filmându-se, după care marți se duce la La Strada TV unde este filmat de alții, cu același rezultat, desigur. De Bibi Bibarț vorbim, pentru cei care se prind mai greu sau nu au curaj să gândească de teama virusului (Există așa o teorie conspiraționistă, cu exemple locale edificatoare, cum că virusul îi atacă doar pe cei care gândesc).

Ne luăm măsurile de apărare care se impun și intrăm așadar în nucleul dur al imbecilității administrative arădene.

În săptămâna care a trecut atât Iustin Cionca, cât și primăria Arad – Bibi rămânând aici în umbra de marți – au lansat niște proiecte de îți vine să-ți iei câmpii, chemând chiar arădenii la consultații. Cu tot tacâmul, chestionare elaborate de agenții de consultanță bucureștene, plătite desigur cum se cuvine, tam-tam peste tot în presa mai mult sau mai puțin cumpărată.

E vorba de planuri generale, altele de infrastructură și, iar aici țineți-vă bine, de un plan pentru cultura arădeană.

Toate astea în timp ce de câteva săptămâni scriitorul Gheorghe Schwartz – altfel cetățean de onoare al orașului – chema arădenii la acțiune pentru salvarea casei Hirschl, strângând peste o mie de semnături în situația în care pandemia se duce din nou spre roșu. Desigur, primăria sau Domnul Cionca habar nu au de această inițiativă sau dacă au, tac precum acel animal vestit în cucuruz.

Domnii pomeniți mai sus, în spate cu europarlamentarul omniprezent, plătesc la firme de consultanță ca boierii și organizează consultații publice pe teme de gunoi și alte cele la care vin cam trei arădeni, dar nici prin cap nu le trece să-i întrebe pe cei care se strâng și se adună în jurul Teatrului Vechi ce-i mână pe ei în luptă și dacă ar putea face și ei ceva pentru cauză.

N-au ei treabă cu asta, important e să aibă hârtii cu care să se acopere la o adică, treburile reale nu îi interesează, ba mai mult, este evident că îi deranjează peste măsură.

Doar așa scurt: la Filarmonică e bairam, la teatru suflă vântul, biserica din Cetate se huluie, Teatrul Vechi e cât pe aici să fie vândut la un particular despre care nimeni nu știe nimica, lacătul de la Casa cu Lacăt lipsește în continuare, însă Domnul Cionca face proiecte culturale pe hârtie, plătind sute de mii de lei unor firme de consultanță care elaborează niște chestionare online pentru care pe mine mă pica Domnu Rotaru la statistică în anul doi de facultate.

Răspândite în presa locală, aceste proiecte de doi bani – pentru noi, pentru ei e vorba de milioane – sunt ilustrate cu poze panoramice ale Aradului, poze făcute cu simțul propagandei pentru proști, făcute cu drone, de cât mai departe, normal, să nu se vadă mizeria, tencuiala căzută și pistele de biciclete pe care parchează liber de la Poliția Locală tot felul de mașini care arată bine de la prima vedere.

Finalul poate fi apoteotic.

Este evident că cei care ne administrează de o vreme habar n-au de ce ar trebui să facă, sunt nepregătiți și fără orizont, dar destul de obraznici să ne considere proști, așa de-a valma. Să ne bage sub ochi, în nas și peste gură texte confecționate de niște indivizi care stau nițel mai bine la ortografie ca ei – nu foarte bine, totuși – și să se arate supărați nevoie mare dacă li se arată pisica moartă.

Și nu există speranțe de mai bine. Acești oameni nu sunt în stare să facă ce a făcut proaspătul consilier Galea, să se ducă să vadă ce e cu Filarmonica, ce e cu teatrul, ce e cu cetatea sau cu Teatrul Vechi, ei stau în spatele birourilor protejate de lingăii lor bine plătiți, se ascund prin studiouri strict controlate.

Se ascund după niște proiecte de doi bani elaborate de agenții plătite din banii orașului, proiecte care nu se vor realiza niciodată, nu de alta, dar n-au cum, dacă de fapt nici nu există, fiind totalmente paralele cu problemele curente și reale ale orașului.

A, scuzați-mă, am uitat că suntem din nou pe roșu…