Încetinitorul de particule: Cum să faci de râs orașul sau Horia, Cloșca și Crișan la Arad

    de E. Nola | 29 iulie 2019, 7:55 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    2

    Dacă aveți curiozitatea să vă uitați câți arădeni, vorbesc desigur de oameni de cultură, specialiști în promovarea culturii, sunt implicați în organizarea evenimentelor de acest gen din Arad, veți rămâne surprinși.

    Da, știu, nu aveți această curiozitate, nu veți fi surprinși deloc așadar!

    Vă spun eu: prea puțini, numărul lor tinzând vertiginos spre zero. Administrația din ultimii ani a Aradului, în mod evident, are oroare de cultură, nu spunem că se raportează la ea chiar ca și Goebbels, dar nu este nici departe. Această teamă de cultura autentică, cultivată cinic de cel care s-a dus nu de mult la Bruxelles, s-a impregnat atât de tare în spiritul administrației încât în nici două decenii orașul a devenit un adevărat deșert cultural, nu e de mirare că a pierdut lamentabil cursa cu orașele la care ne raportăm, Timișoara și Oradea, orașe care, chiar dacă urmează în mare cursul general de vulgarizare a actului cultural, mai lasă câmp de manifestare și oamenilor autentici de cultură.

    Fie că este vorba de artiști, literați sau promotori ai unor mișcări culturale, arădenii sunt puși la index, obligați astfel să plece pe alte meleaguri, acolo unde capacitățile lor pot fi valorificate. Nu de mult am organizat un mic festival de filme scurte cu ocazia Zilelor Ineului, reușind, chiar și spre surprinderea mea, să selectez filme valoroase realizate doar de cineaști de origine arădeană. Și care, în afară de cei de la Kinema Ikon, lucrează departe de Arad, la București sau chiar la Budapesta.

    În ăst timp conducerea arădeană se folosește de indivizi și ”echipe” din alte părți, îndeobște București, pentru realizarea unor acțiuni, festivaluri, evenimente și proiecte culturale. Iar rezultatele se văd de te apucă râsul. Haz de necaz, desigur.

    Ultimul proiect, finanțat atât de Primărie cât și de Consiliul Județean, fiind vorba de câteva zeci de mii de euro, se numește ”Inspir Arad”, în esență o campanie prin filme scurte și postări pe FB a imaginii orașului și ale oamenilor care îl locuiesc. Banii se duc la unul Tedy Necula din București, singurul nume care apare în proiectul de “city awareness”, omul și echipa, în care bănuim de altfel un singur om, un arădean cum n-a văzut Parisul, realizând până acum un site, un profil Facebook și un film de 3-4 minute care o prezintă pe Anamaria Popa, cea cu proiectul de renovare a unor secții de spital. Dincolo de caracterul bizar al activității Doamnei, legate prin mii de fire de administrația care ar trebui să se ocupe de renovarea, întreținerea, dotarea și modernizarea spațiilor spitalicești de stat din Arad, proiectul patronat de acest Tedy Necula, nevăzut, necunoscut, excelează printr-o abordare total neserioasă, amatoricească și, în cele din urmă, este o adevărată batjocură la adresa Aradului și a oamenilor care îl locuiesc.

    Din puținele materiale postate pe profilul FB, cele care se referă la istoria și imaginea Aradului dovedesc o crasă necunoaștere a locului, lipsă de seriozitate, un analfabetism cultural de speriat.

    Doar cele mai flagrante: palatul Kohn este ilustrat cu un palat imperial din Viena, se vorbește de o Peștera de Cristal sau a Liliecilor care s-ar afla în județ, dar ea, ele se află de fapt în Bihor, fotografia alăturată fiind din peștera Meziad.

    Culmea jemonfișismului este însă atinsă în afirmația că cetatea Aradului ar fi fost una dintre cele mai mari închisori ale Imperiului Habsburgic, în care, alături de francezi capturați în războaiele napoleoniene, ar fi fost deținuți și Horia, Cloșca și Crișan. Textul în care se afirmă toate astea dovedește o inimaginabilă lipsă de noțiuni de istorie elementară, un habarnism total cu privire la rolul istoric al Aradului, plasând în oraș evenimente care au avut loc cu decenii înainte altundeva. Mai puțin spectaculoasă, dar la fel de penibilă este și postarea despre prima breaslă din Arad, ilustrată cu însemne de breaslă din Sibiu și Sighișoara.

    Moise Nicoară este menționat pentru că a fost colonel în armata austriacă, nu pentru rolul său în învățământul românesc de la începuturi, în consecință se poate afirma fără teama de a greși că tot acest proiect, atât prin cele două filmulețe de două surcele realizate, cât și prin site-ul WordPress aflat doar în faza de pornire, cât și prin postările menționate pe FB, este o cacialma ordinară care face Aradul de râs, cheltuind bani din buget – oare de ce? – pe o impostură calificată.

    Cum am spus la început, bugetul proiectului “Inspir Arad” este undeva la cincizeci de mii de euro, cel puțin din câte știm, poate o sumă prea mică pentru cei care caută corupția la nivelele cele mai înalte, însă în cultură această sumă este chiar semnificativă, prețul a câtorva spectacole de teatru de bună calitate. Dar ce este mai strigător la cer este evidența că munca depusă de Tedy Necula și „echipa” nu se ridică nici la o mie de euro, asta dacă socotim inclusiv costul filmulețelor de reclamă pentru Anamaria Nyeki Popa, respectiv pentru o vatmaniță demnă de un tratament mult mai serios.

    În concluzie – cu promisiunea că vom reveni – o cacialma la limita escrocheriei a unor indivizi care nu știu că Meziad este în Bihor sau nu realizează că Horia, Cloșca și Crișan nu aveau cum să stea între 1790-1815 în cetatea-închisoare din Arad fiindcă muriseră încă în 1785, nemaivorbind de faptul că Cetatea Aradului era înainte de toate un obiectiv militar și nu închisoare. Este adevărat, ca orice fort militar, avea și închisoare militară, înainte de toate, dar cei mai celebrii „deținuți” la Arad nu au fost Horia, Cloșca și Crișan, ci generalii revoluției maghiare, executați în 6 Octombrie 1849, respectiv Gavrilo Princip, cel care l-a împușcat la Sarajevo pe Franz Ferdinand și soția, dând astfel semnalul declanșării Primului Război Mondial.

    În mod cert, Domnul Tedy și echipa sa de la Necula Agency, respectiv OCN Smarketing nu ar obține notă de trecere la niciun profesor de istorie de clasa a VIII-a cât de cât pretențios.

    Întrebarea este, de ce trebuie noi să-i plătim ca proștii în timp ce ei își bat joc de noi? O întrebare care ar trebui să se nască și în mintea unor organe, zicem noi.

    Nu de alta, dar poate până și ei știu că Horia, Cloșca și Crișan nu au avut nicio treabă cu Aradul…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. La Centrul Cultural Județean, la Centrul Municipal de Cultură și la direcțiile de comunicare, cultură (sau alte aspecte cultural-relaționale) din Primărie și CJA sunt angajate doar persoane ajunse acolo pe criterii politice sau de nepotism. Habar n-au de ce ar trebui să facă sau să știe, plimbă hârtii de la un birou la altul și fac de râs Aradul cu ocazia oricărui eveniment. Uitați-vă și pe panourile informative din fața Palatului Administrativ: greșeli, confuzii, informații îndoielnice și alte gafe neasumate. Toate aceste aspecte au un singur scop (sifonare de bani cu aparență de cultură) și o singură cauză: politicienii hoți! Dar să știți că nici în curtea PSD-ului (Prefectură, deconcentrate) situația nu-i mai bună. Abundă și acolo incompetenții plătiți din bani publici.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.