Așa cum a stabilit ieri președintele ales al Consiliului Județean, exact peste două săptămâni votăm.

Dar nu oricum.

Îi dăm, așadar, simbolic, ca într-o piesă online interzisă, cuvântul:

Țara votează pentru dezvoltare și un viitor mai bun, noi, arădenii însă, având în vedere condițiile locale, votăm să continuăm a construi împreună.

Cu cine, e evident, ce, nu prea contează. Știm noi mai bine.

Până atunci însă nu vă așteptați să aflați cine sunt vicepreședinții de la județ sau viceprimarii orașului nostru mult încercat. Aveți încredere în viitorul mai bun, continuați ce ați început și nu vă mai luați după alții.

Înainte de toate aveți încredere în noi, cei care vă spunem toate acestea, stați liniștiți acasă, purtați masca și la budă și testați-vă cât de des posibil, că nu e de joacă cu virusul.

Economia cu mască nu prea mai primește aer, veniturile scad, cheltuielile cresc, nemaivorbind de iarna care bate la ușă.

Macaralele au înghețat în fața teatrului, podul renovat care duce la Cetate se ondulează singur, până și Bibi al nostru a lăsat-o mai moale cu Rondul de seară, cu toate acestea în videoul de la sfârșitul textului veți putea vedea ce înseamnă adevărata artă, așa cum o interpretăm noi. Mă rog, de data aceasta Bibi al nostru.

Nu e de glumă dacă până și americanii au luat-o razna, uitându-se, în loc să-și vadă de treabă, la episoadele cele mai noi cu Donald Rățoiul, produse mai nou la Casa Albă, nu la Metro și Goldwin și Mayer.

Și nu vă mai luați mai ales după cei care, în plină pandemie, o dau înainte cu civilizația și cultura.

Spre deosebire de afișele și bannerele electorale care spun adevărul și sunt peste tot, cultura este o chestiune nesigură, înșelătoare.

Artiștii și cei care se dau mari oameni de cultură nu sunt de încredere. Azi așa, mâine altfel, depinde de unde suflă vântul finanțărilor. Acest vânt este precum crivățul, nu știi niciodată. Mai precis nu știi dacă ții cu alții. Dacă ții cu noi, e bine, ești pe aripile vântului. Finanțării, desigur.

Și pentru că nu poți avea încredere în ei, nici online nu e mai bine. Dimpotrivă. Cum adică? Se înregistrează și se dau pe internet, iar pentru asta noi ar trebui să-i plătim. Noi, adică, cei aleși, cei care deja sunt și cei care vor fi exact peste două săptămâni. Ok, din banii voștri, ai celor care ne veți alege să continuăm a construi împreună, dar tot noi trebuie să semnăm.

Iar noi nu semnăm. Să fim serioși, ce este mai important, să ai bani pe cont sau să zdrăngăne online careva pe banii noștri. Mă rog, ai tăi, dar totuși, sunt și ai noștri.

Din localitățile în care am crescut noi și în care am învățat, am acumulat, nu erau nici teatre, nici filarmonică, până și cinematograful funcționa doar la sfârșitul săptămânii. Asta dacă nu era nuntă, că dacă era, și din primăvară până-n toamnă tot timpul era, nici atunci.

Așa că nu înțelegem care este problema?

De ce ar trebui ca actorii arădeni, instrumentiștii, folkiștii și alți zgârâie brânză să se dea în spectacol online? Să se dea măreți, de parcă ar fi mai importanți decât cei care împânzesc afișele și bannerele electorale? Indiferent că se află pe afișierele din oraș sau prin ziarele tipărite sau online sau la radio și la televizor. În fond prima dată vin alegerile, este drept împreună cu Miculașu’, pe urmă Crăciunul și Anul Nou. Dacă mai vin, că nici asta nu este sigur. Cu Trump se poate întâmpla orice. Dacă nu se termină cu număratul voturilor nevalabile, poate prelungește anul. Până se termină. Adică, încă patru ani.

Așa că, mai lăsați încolo de artiști și folkiști dintr-ăștia care cântă și la serbările organizate de noi la diferite evenimente, mai bine uitați-vă la clipurile noastre electorale. Nu de aia spunem, dar chiar sunt faine. De exemplu, cela cu colegu’ care se plimbă cu clopu’ pe cap prin parcul de la Pădurice, povestindu-vă cum e cu continuarea împreună a construcției. Nici Trump n-ar știi s-o facă mai gigea. Și nici el nu-i de la oraș. A crescut fără teatru, fără Filarmonică, ce să mai vorbim de online, că pe vremea aia însemna să fii pe linie, ceva totalmente diferit de cum e acuma.

În general, avem băieți și fete care arată bine, unele, pe bune, mai bine ca și actrițele de la teatru, fără să mai vorbim de dicție și voce. Așa că nu înțelegem ce nevoie ați avea de spectacole online acum când virusul se poate ascunde și în semnalul 5G, cred că știți despre ce vorbim, nu e de joacă.

Hai să fim serioși! Teatru cu păpuși, spectacole la care nu le înțelegi nici titlul, numai ca să ne arate că ei sunt deștepți și fițoși iar noi așa mai de la țară.

Dar să le fie clar: am auzit și noi de Hamlet. Și că ceva pute acolo.

Acolo, în Danemarca, nu la noi. Degeaba se dau și ăia măreți cu măsurile lor împotriva virusului, până la urmă tot fac ca toți ceilalți.

Nemaivorbind de faptul că, după cât mai știm și noi, în Hamletu’ ăla până la urmă mor cu toții.

Mor grămadă ca proștii în loc să continue să construiască împreună.

Pentru dezvoltare și pentru viitor.

Că e vremea noastră, pardon: a Aradului…

PS. Era să uit: vedeți, a câștigat și UTA la Cluj gândindu-se la banii pe care nu le-am dat încă. Cum v-am spus, e vremea noastră…