Cea mai nouă modă din țară este a roților panoramice.

E fain, n-ai ce zice, decât să faci niște trotuare ca lumea sau să renovezi pe bune tot ce-i de renovat în oraș, e mult mai simplu să achiziționezi o roată dintr-ăsta panoramică, să-i lași pe alegători cu limbile atârnând de emoție și de kürtőskalács.

Moda a început acum câțiva ani pe la Constanța și Suceava, acolo unde de la început a devenit clar că aceste roți reprezintă niște „găselnițe” ale unor primari care încearcă să împace capra cu varza, adică alegătorii potențiali cu rezultatele zero ale unei administrații puse pe căpătuială. Mai nou, toate orașele cât de cât își achiziționează câte o roată dintr-ăsta pentru târgurile de sfârșit de an, adevărate reconstrucții ale lumii Barbie în orașele noastre mâncate de un prezent fără viitor.

Ne putem imagina scenariul: cineva, nu spunem cine, și-a făcut o afacere cu aceste roți produse undeva departe. Mai probabil în China decât în patria lor adevărată: Olanda. Acest cineva are relațiile necesare – cum altfel? – și se pune să își pună în aplicare aceste relații prin orașele țării. Desigur, nu pe gratis, brânza și toate cele sunt pe bani, știe și el, așa că îi „cointeresează” pe edili, nu-i mare lucru, dă și el un ban și uite așa, toată țara devine la sfârșit de an Țara lui Barbie, Barbieland, ca să facem trimitere și la filmul prezentat duminica.

Problemele însă sunt prea multe la Arad ca totul să meargă șnur. Prima problemă e vremea. În decembrie poate să plouă, să ningă, să înghețe și atunci afacerea suferă. În fond, aceste roți sunt pentru vremuri călduroase și senine, așa ca omul, ajuns sus, să se simtă bine și să vadă ce e de văzut. A doua problemă e locația. Pentru ca o asemenea „sculă” să realizeze scopul pentru care e făcută, e nevoie de o piață mare, cu acces liber din toate părțile și dacă e posibil într-un punct de unde perspectiva de sus arată și altceva decât acoperișurile caselor din jur.

Nu-i o întâmplare că administrația lui Bibi a încercat să oprească circulația în week-end în piața de după teatru, dar s-a răzgândit după o zi, văzând haosul creat. Normal, arădenii nu-s obișnuiți cu astfel de rafinamente, ei vor să ajungă cu mașina până la baza roții. Dar roata fiind înghesuită imediat lângă teatru – chiar e o întrebare dacă această apropiere nu prezintă vreun risc – accesul este mai mult decât anevoios.

Se știe, pentru toate acestea era prevăzută piața Catedralei, dar, ce să faci, Tehnodomus nu s-a grăbit, poate la anul. Atunci când roata poate fi instalată acolo chiar definitiv. E ceva, nu? Parcări oricum vor fi puține, piața agro-alimentară e înghesuită în niște hale de negăsit, ce să pui în locul ei: o roată panoramică, să vadă tot omul de aproape turlele renovate ale Catedralei. Bine, dacă m-ați întreba pe mine, v-aș spune că cea mai bună locație în Arad pentru o roată panoramică, dacă tot e să fie, ar fi în piața centrală a cetății. De unde vezi Mureșul și orașul ca din avion.

Da, numa că știți cum e Cetatea în Arad, este promisiunea din campanie care se uită imediat după terminarea campaniei. E frumos ca proiect, dar aproape irealizabil în practică. Acolo trebuie muncă multă și serioasă, competentă pe termen lung, nu așa pentru o lună, cu sclipiciuri și căsuțe de lemn care apar și dispar peste noapte.

Așa că, asta este, rămânem cu Târgul de Crăciun din jurul soldatului eliberator și cu roata panoramică de lângă clădirea teatrului. Nu mai e problema nici circulația, e liber, iar în week-end nu plătești nici parcarea, e ca în Barbieland, numa timp și bani să ai. Măcar acolo câteva sute dacă te duci cu familia și copiii, poate chiar mai mult. Că roata e cea mai scumpă din țară, reducere nu există pentru nimeni. Nici mâncarea și băutura nu e mai ieftină, asta este, oamenii trebuie să își scoată cheltuiala și să se asigure că vor fi bineveniți și la anul.

Dar, totuși, e bine. Chiar dacă este mic și înghesuit, Barbielandul obligatoriu de sfârșit de an este chiar în centru, n-ai cum să-l scapi dacă faci o plimbare prin oraș. În fond, suntem în decembrie, până și Ceaușescu îi spunea „Luna Cadourilor”, e firesc, deci, să te gândești la cadouri, distracție, mâncare și băutură. Să uiți de grijile zilei care te-au măcinat un an întreg, să uiți de nerealizări și alte cele, să te bucuri de moment. Să apreciezi eforturile administrației în roz a orașului în care trăiești sau în care revii cu această ocazie din cele patru zări ale lumii unde încerci să dai de bani, de seriozitate și succes.

Nu e cazul să te pui acum și să critici, să ironizezi, să dai cu flitul. Da, sigur, se putea și mai bine, mai sunt lipsuri și nerealizări, dar uite că poți mânca un langoș sau să bei un pahar de vin fiert chiar aici, la tine acasă, în centru. Te-ai putea da și cu roata panoramică dacă nu ți-ar fi frică și frig, e aproape ca în orașul occidental din care ai revenit pentru sărbători.

Bine, tu ai aflat întâmplător că roata asta panoramică e un fel de „hai să ne dăm mari”, că a fost confecționată pentru prima oară la expoziția mondială din Chicago ca să fie ceva mai tare ca și Turnul Eiffel al franțujilor. De unul Ferris, de unde și numele englezesc Ferris Wheel. Și pe bune, cu cetatea renovată, cu roata asta, poate și mai mare, un târg de Crăciun din mijlocul ei ar fi ca în occident.

Poate odată, până atunci să ne mulțumim cu ce avem…