Încetinitorul de particule: Azi doar Timișoara, mâine toată gașca!

    de E. Nola | 19 septembrie 2016, 8:24 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    2

    Pornind de la ținta inițială a rubricii de față, astăzi vom sintetiza pentru prima oară, prin încetinire maximă în puncte staționare, săptămâna politică și publică arădeană. Aceste puncte reprezintă acele stop-cadre de inteligență politică și publică cu care ne mândrim și pentru care, dacă e cazul, vom muri încet dar sigur cu zâmbetul pe buze.  Vom începe cu Văcean:

    Văcean reloaded în fruntea Filarmonicii. Inteligență cât încape care ne duce direct la cel care e în toate, în cele ce sunt și mâine va râde în umbra Timișoarei. În aceasta umbră care se lungește în fiecare zi ce trece sunt doi Văceni, e bine de stabilit și stiut, micuțul director și fratele mai mare, cel înfipt bine acolo unde trebuie și de unde înjură ca la ușa cortului pe cei care au curajul să susțină că tânărul spurcat la gură n-are ce căuta în fruntea unei instituții în care se cântă din când în când Bach și Händel.

    alin-vacean-adrian-vacean-1

    Deci: stop-cadru pe Ghiță, cel care a spus de la început că nu e legal, după care tot el a procedat așa cum nu recomanda nimănui, creând astfel posibilitatea ca Văcean cel mic să revină, cel puțin simbolic și, desigur, salarial, în fruntea Filarmonicii.

    Cortul de la Țebea. Cortul de care pomeneam legat de Văceni s-a aflat în week-endul celălalt la Țebea, presa cea nelegată opinând zgomotos cu privire la banii cu care s-a înălțat acolo. Și de ce? Și cum și pentru cine? Cam astea au fost întrebările presei, cortul a tăcut chitic, nici măcar Văcean cel mare nu s-a pronunțat, probabil avea gura plină de mici și bere, nici Ghiță n-a zis nimic-nimic despre asta pe facebook, Sinaci, cel care a pus semnătura pe costuri și cheltuieli, de mult nu mai zice, altfel spus: s-a cam lăsat praful peste cort. Oricum, este o chestie spinoasă, de patriotism și simțire adâncă, a înțeles până la urmă și presa că nu te poți juca cu Iancu și cu Horea, chiar dacă gorunul e mort de mult și umplut cu beton, iar tunurile de lângă mormântul Crăișorului sunt din Războiul de independență.

    Deci: stop-cadru pe Ghiță, el fiind de origine din Brad, oraș minier vestit, aflat la zece kilometri de Tebea, cu alte cuvinte, era singurul care avea ce căuta în acel cort.

    Dublarea podului Traian. Este o idee mai veche, reciclată brusc săptămâna trecută, având în vedere problemele cu Văcenii și cortul, nemaivorbind de faptul că pentru sfârșitul săptămânii se aștepta urcarea la ceruri a Timișoarei, oraș unde a terminat Ghiță politehnica și în care mai are și alte interese. Și cu toate că la naștere podul despre care vorbim și care te duce, prin Aradul Nou, la Timișoara se numea cum se numea, acum se numește Traian, iar prin dublare, ei, vedeți, la asta nu v-ati fi gândit, se va putea numi Podul Traian-Decebal. Prin asta se va obține o mare victorie în toate, podul Decebal, fost Elisabeta, și care tot la Timișoara duce prin ocolire spre cetate, poate fi rebotezat. Avram Iancu, să zicem, iar prin asta împușcăm o sumedenie de iepuri dintr-o dată, iepurele cel mai important fiind cel care se ascundea prin cortul de la Țebea în week-endul deja pomenit mai sus.

    untitled

    Deci: va veni un timp când la Arad se va construi și un pod numit Ghiță. Și nu va fi de flori!

    Manifestările artistice din gară. Spre sfârșitul săptămânii trecute treburile s-au accelerat peste măsură. În gara cea nouă în care până și trenurile internaționale întră cu o oarecare teamă – e vorba de întârzieri de ore – a poposit arta. Concerte, expoziții, happeninguri, păcat că nimănui dintre organizatori nu i-a trecut prin cap să organizeze o conferință pe scările rulante din hol despre cele șase basoreliefuri din anii cincizeci dați cu argint de sobă. Putea fi ceva iesit din comun: conferențiarul, de preferință un specialist apropiat PNL, putea sta pe sensul ascendent iar auditoriul pe cel descendent, iar când ajungeau la capăt puteau schimba sensurile, realizând astfel și un experiment, un adevărat happening artistic despre ale vieții valuri.

    29-gararad-29

    Deci: stop cadru pe Ghiță în momentul când ajunge în vârf cu scara rulantă.

    Zbor deasupra unui cuib de țuci. Concertele de vineri din aeroport, pardon aerogară, extraordinare, din câte am citit de la Basil, au reprezentat vârful manifestațiilor arădene dedicate câștigării de către Timișoara a titlului viitor de capitală culturală a Europei. Eu am văzut ultima dată concerte pe aeroport în Hair, atunci când Berger este îmbarcat spre Vietnam, nu zic, interpretarea a fost extraordinară, chiar dacă a fost un film și chiar dacă aeroportul părea să fie militar, nu civil. Bine, nici aeroportul, pardon, aerogara Arad nu pare să fie civilă, din moment ce în afară de avioane sanitare, elicoptere guvernamentale și formații psihedelice de dincoace și dincolo de Carpați nu aterizează acolo nici măcar cucul, țucu-te-aș!

    Deci: stop-cadru pe Ghiță felicitându-l pe Glad Varga înainte să se apuce să posteze pe facebook. Nu Glad, Ghiță!

    Timișoara, mon amour! Deci: postarea lui Ghiță, punctul culminant al săptămânii care a trecut! Omul, crezându-se cavaler, fair și educat, a trântit pe facebook câteva cuvinte de adâncă simțire pe care le-a adus în sine, probabil, de la Țebea, le-a încălzit în suflet toată săptămâna, gândindu-se tandru la Podul dublu spre Aradul Nou care se va numi Traian-Decebal sau Decebal-Traian, asta în funcție de ce va ieși din sondajul stradal pe care îl va face un institut apropiat inimii sale, le-a ascuțit cu gândul la manifestările de la gară și aeroport și le-a cizelat într-un final în singurătatea sa singulară și unică. Cuvintele au fost pe măsură, subliniind rolul pe care l-a avut Aradul în câștigarea de către Timișoara. Bizonul de pe facebook, indiferent cum se numește, nu a înțeles nimic, nereușind să proceseze prin mintea lui neumblată la politehnica timișoreană că dacă câștiga Aradul Timișoara nu mai avea cum, deci, cum spuneam, decisiv în victoria Timișoarei a fost faptul că Aradul a pierdut.

    timisoara-capitala-culturala-bucurie-4

    Lingeți, bă, la Fifor, bă! Deci, săptămâna se termină apoteotic cu răspunsul lui Ghiță, adresat lui Claudiu Negru, zis și Kidu, cel care a avut oareșce rezerve cu privire la bucuria arădenilor vizavi de victoria Timișoarei. Fiind vorba de o operă de artă demnă de evenimentele săptămânii, un adevărat manifest politic de ținut minte pentru Decembrie, îl reproducem în integralitatea sa frugală:”Meritul este al Asociației Arad Capitala Culturala 2021…si ma bucur pentru Arad…voi cei din PSD…nu aveți cum sa va bucurați…voi nu iubiți Aradul…voi lingeți la Fifor..” Remarcați, vă rog, poezia implicită în puncte…puncte, absența diacriticelor să nu se producă redundanță, totuși prezența ț-ului, să se înțeleagă, simplitatea cu care Ghiță îl face pesedist pe cel care nu este de acord cu el, ușurința cu care simte el iubirea, și totuși iubirea…

    Puncte…puncte: deci, asta a fost, pasarelele de pe centura Aradului se tot ridică de șase ani, bine că nu s-au terminat nici acum, să înțelegem noi, bizoni pesediști în sufletul nostru Negru, de ce e bine să stai pe centură la barieră câteva ore, să înțelegi odată ce era dacă PSD ar fi fost vreodată la putere în Arad și, mai ales, ce era dacă Timișoara nu câștiga în ciuda Aradului – că Clujul nu se pune – titlul de Capitală Culturală a Europei…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … ca si intreaga Romanie, este un oras fara regului.Mai nou, Orasul cu Sobolani.Demagogii si tragatorii de sfori, adica sforarii, sunt de gasit din belsug in oraselul de pe Mures.Bataia de joc este inadmisibila, dar iata ca totusi e admisibila, ca daca n-ar fi fost admisibila, nu mai vorbeam azi de Sir George Jaw duke of Bradmington and Arad.”Istetimea” si ”iscusinta” celor alesi, pusi, investiti, etc., s-ar putea compara cu partea stanga a fizionomiei unei lucrari celebre – ”Cumintenia pamantului”, doar ca in cazul celor amintiti mai sus sculptura s-ar putea intitula fara probleme – ”Idioata Mongoloida”.Citind articolul domnului Lajos mi-a rasarit in minte un aspect ridicat si discutat de Noica intr-un eseu prin anii ’70.El spunea ca putem observa acea disimetrie extrem de subtila pe care nici criticii de arta nu o observa, in marea lor majoritate.Detalii multe si aproape imperceptibile sugerează ca partea stanga este „primitivă“, iar cea dreapta „civilizata“.DECI: tragem administratia cu toate nemusagurile, cumetriile si sforariile pe stanga, iar noi, cei putini care mai nazuim la ceva bun si decent, ramanem umili pe dreapta.

      0 voturi
      +1
      -1
    2. Înțeleg ideea și sunt de partea ei pâna când nu devine politică.
      Morfologic, existențial, distincția stânga-dreapta poate avea o relevanță, cred, pe care politic însă nu o are.
      Politic este rezultatul unei așezări într-o sală, făcând distincția dintre cei care vor să meargă înainte cu orice preț si cei care vor s-o ia mai pe-ndelete.
      Din acest punct de vedere, distincția poate fi născătoare de confuzii, fiindcă depinde: sunt momente când e bine să te grăbești că arde și altele când e cazul să rămâi calm că e vorba doar de isteria vreunui egoist.
      Dar, da: ideea lui Noica, fiind o idee de gânditor, este demnă de atenția noastră.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.